Strategia de infringere a lui Ponta

Lumea s-a săturat de Băsescu și regimul lui. Au trecut zece ani. Lumea vrea altceva. S-a săturat de scandaluri, de aceleași personaje.

Nu din cauza PSD-ului, Antenei 3, a lui Băsescu sau fiindcă lumea e proastă sau rea. Așa se întîmplă. Zece ani de supraexpunere aproape zilnică și în context agresiv a unui politician e foarte mult. Dacă voiam zeci de ani cu același conducător, îl păstram pe Ceaușescu. Apropo, în contextul ăsta tema prim ministeriatului lui Băsescu și a rocadei cu Boc pe model Putin e extrem de nefericită.

Nu au fost zece ani foarte buni. De la începutul lui 2009 am intrat în criză economică. S-au pierdut job-uri, au falimentat firme, s-au pierdut case, s-au năruit vise și moduri de viață. Ultimii cinci ani, mai ales între 2009 și 2012, au însemnat criză ecconomică, scandal politic și scăderea nivelului de trai. Căderea cea mai abruptă, mai violentă, a suferit-o clasa de mijloc, yupișii, urbanii, cu studii și venituri peste medie, cu familii și copii, aflați la vîrsta aspiirațiilor, întemeierii, acumulărilor.

Băsescu însuși, ca om, e obosit, uzat și expirat. Lipsit de idei, de inspirație, nonșalanță, țîfnos, repetitiv. Și-a spus toate textele de agățat, a făcut toate glumele, a spus toate poveștile de vitejie. A început să folosească aceleași rețete. Să se autoplagieze. E obositor, previzibil și exasperant chiar și pentru susținătorii săi, care îl mai suportă doar din milă și nostalgie, de dragul vremurilor trecute.

Pe acest fundal Ponta joacă rolul noului, al schimbării la prezidențiale. E pesedist, vine din zona opusă lui Băsescu, e tînăr, e în politica mare, de prim plan, de doar patru-cinci ani. E o promisiune de viitor. Ponta e altceva, aceasta e cea mai mare calitate, principalul atu al său.

Ponta nu vine la prezidențiale din postura de candidat al puterii și continuității, împotriva cărora se unesc toți ceilalți, ci din postura de principal challenger al puterii. Ponta e viitorul. E schimbarea. E descătușarea. Alte calități și atuuri, dincolo de forța PSD-ului, nu are.

Dacă ar pierde acest atu, ar putea fi învins.

E suficient ca Băsescu să iasă din scenă, să stea la cutie și, din cînd în cînd, să mai dea mesaje călduț complice la adresa lui Ponta, e suficient să reia dulcea coabitare, dar cu o prezență publică mult redusă. În acest timp ar putea intra în cursă un candidat care să joace rolul de alternativă la duetul Băsescu-Ponta. Dacă Băsescu nu mai apare în prim plan, dacă se retrage mediatic și de pe scena politică, rămînînd închis la Cotroceni pînă în decembrie, Ponta rămîne în postura de președinte de facto, de, așa cum îi place să se creadă, mascul alfa și comandant suprem la televizor. Sînt șanse, nu foarte mari, e drept, ca electoratul să ajungă la saturație de la prea mult Ponta.

Supraexpunerea nu e neapărat o strategie premeditată. De multe ori apare din cauza defectelor de caracter ale protagonistului și concurenței în ale slugărniciei pe piața media. Jurnaliștii, funcționarii statului și oamenii de partid dau din coate și se bat care să-i asigure mai multă vizibilitate Liderului, care să-l expună mai mult, să vorbească mai des și mai grețos despre el.

În condițiile în care aproape toți jurnaliștii, funcționarii și oamenii de partid îl văd deja președinte pe Ponta, concurența în lingușirea și supraexpunerea personajului va fi acerbă. Acum se joacă funcțiile, contractele și pozițiile în camarila prezidențială a viitorului. Cel care zice de mai multe ori Ponta, care îi pictează mai frumos și maiestuos portretul călare, care scrie cu majuscule mai imense PONTA cu trupușorul pe stadion, acela va avea un loc în împărăția prezidențială, a camarilei Marelui Om. La fel ca și în 2004 sau 2009, se va face trafic de influență pe toate căile prin expunerea alături de Micul Che, fostă Titulescu. Nu poți pierde contracte, licitații, funcții, nu poți fi urmărit de justiție, poliție sau servicii din moment ce te-ai expus cu Liderul cel mai Maximal. Credeți că SOV mai ajungea gagica păroșilor de după gratii după ce l-a invitat la el acasă pe valetul său, Președintele României și Comandantul Suprem al Forțelor Armate? Credeți că micpunctro mai falimenta și nevasta mai fugea dacă Patriciu l-ar fi făcut Președinte pe Geoană cînd cu caseta? Cu cît ești mai aproape de învingător, cu cît ai contribuit mai mult și mai vizibil și mai spectaculos la devenirea sa întru președinție, cu atît acțiunile tale de politician, funcționar, mafiot, jurnalist sau intelectual cresc. Ești un madăfacă care a jucat baschet cu El Insuși și a apărut în poze și desene animate cu el. Nu ești un fitecine. Te-ai scos.

Supraexpunere, aroganță, establishment, omniprezență și omnipotență, numele tău e Ponta!

Șansele să fie învins la prezidențiale nu cresc foarte mult, dar cresc.

Dar aceasta presupune ca Traian Băsescu să renunțe la ambiția de a fi lider al dreptei, să renunțe la Elena Udrea, la PMP și la postura de cocoș falic și alfa, înconjurat de flying chicks & creeping thinkers. Patru luni pînă la alegerile prezidențiale e foarte puțin. Deja e mult prea tîrziu. Însă o dispariție din scenă a lui Băsescu, poate chiar o demisie în septembrie (nu s-ar devansa alegerile prezidențiale) dublată de ieșirea din politica activă l-ar lăsa pe Ponta fără principalul său agent electoral, Băsescu. În același timp, trebuie exclusă orice susținere explicită, manifestă, a lui Băsescu, a celor din jurul său și, mai ales, a Elenei Udrea, pentru contracandidatul lui Ponta. Cred că nu mai e nevoie să spun că niciun candidat venit din apropierea lui Băsescu nu are vreo șansă de a lupta cu succes împotriva lui Ponta.

Acum cîteva zile Ponta se juca de-a masculul alfa și comandantul suprem al forțelor armate. Dar dacă l-am lăsa să se joace așa, televiziv, pînă în noiembrie? Fără senzația de atotputernic arogant și strivitor, ca în 1996, 2004 și 2009, contracandidatul lui Ponta nu are absolut nicio șansă.

Scriam pe bleen.ro în 27 noiembrie 2009 (seara în care a apărut filmulețul cu Băsescu ”lovind” copilul).

În schimb apar mogulii, în toate ziarele, pe toate canalele,  atacîndu-l pe Băsescu, întîlnindu-se între ei, punînd ţara la cale. Complotînd.

Veţi spune că nu ştim dacă chiar complotează sau doar se întîlnesc la un ceai. Nu contează asta. Contează percepţia. Apar în presă fotografii cu ei întîlnindu-se pe ascuns. Asta dă un iz de conspiraţie, prin senzaţia de semiclandestinitate a întîlnirilor şi cu atît mai mult cu cît ei nu sînt orice amărîţi care se întîlnesc la bere, pe furiş, de frica nevestelor, ei sînt înşişi Mogulii atît de prezenţi în poveştile lui Băsescu. Ei au prim planul, ei duc războiul, ei decid. Culisele sînt în faţa cortinei. Lui Geoană, lui Crin şi lui Johannis li s-a luat mingea şi  au fost trimişi acasă, să-şi facă somnul de după amiază, ca toţi copiii cuminţi. Vîntu şi Patriciu, înconjuraţi de hienele din dotare, într-o demonstraţie de forţă şi aroganţă, într-o atmosferă apăsătoare, sînt în prim plan. Pentru prima dată sistemul apare pe scenă, în toată amploarea şi ferocitatea sa. După ce pămpălăii fami(g)liei, tripleţii de paie Geoană, Crin şi Johannis, se îmbrăţişează libidinos, zîmbesc tîmp camerelor de luat vederi şi ne vorbesc de pace, bună înţelegere, consens, linişte şi voie bună, apar adevăraţii capi, Vântu şi Patriciu, preiau frîiele la vedere şi pun în scenă o grandioasă şi înfricoşătoare demonstraţie de forţă.

Sînt proşti? Oarecum. Probabil. Sigur. Sînt convinşi că Băsescu e terminat, e la pămînt şi vor să aibă satisfacţia finală, să-i arate că ei sînt cei care vor trage ultimul glonte, cel fatal, nu înainte de a-l umili public, de a-i arăta cît de vulnerabil e. Ăsta e motivul pentru care sînt atît de prezenţi în spaţiul public. Şi-au dat jos de măştile de Geoană, Crin şi Johannis chiar înainte de lovitura finală, sub luminile rampei, şi îşi privesc satisfăcuţi victima în ochi, pentru ultima oară, aşteaptînd aplauzele publicului şi elogiile criticii. E un moment prea important şi prea înălţător pentru a fi lăsat pe mîna trepăduşilor de teapa lui Geoană, Crin sau Johannis.

Dacă se dovedeşte că filmuleţul e trucat (nici nu e nevoie de expertiză, trebuie doar să apară filmările din alte unghiuri) Băsescu se poate considera cîştigător al alegerilor.

Ponta trebuie să fie al sistemului. Să fie atotputernic. Să fie arogant. Să fie peste tot. Să fie strivitor și obositor. Să ne iasă pe urechi. Să fie responsabil pentru tot și vinovat de toate. Ponta trebuie să fie prezentul apăsător și trecutul care ne urmărește. Cît timp Băsescu e în prim plan, Ponta e viitorul, e promisiunea de schimbare și mai bine. E tinerețea. E fereastra deschisă să intre aerul curat.

Glumițele tîmpe cu Victor Viorel îl umanizează, isteriile finale și disperate ale băsismului în descompunere îl transformă pe Ponta în eroul salvator. Și îl ridică. Sloganul grupării Băsescu e RIDICĂM VICTOR VIOREL. Ar trebui să fie LĂSĂM ROMÂNIA SĂ RESPIRE.

Iohannis sau MRU?

Candidații opoziției, în ordinea șanselor de a rezista cît mai decent în fața lui Ponta, în turul II, conform unui sondaj INSCOP comandat de Adevărul:

  1. Klaus Iohannis (PNL) – 48,3%
  2. Mihai Răzvan Ungureanu (PFC) – 43,4%
  3. Crin Antonescu (PNL) – 41,1%
  4. Teodor Meleșcanu (SIE/PNL) – 36,3%
  5. Emil Boc (PDL/PMP) – 34,2%
  6. Elena Udrea (PMP) – 30,4%

De Predoiu nu au întrebat cei de la INSCOP.

În turul I situația ar fi asta:

  1. Victor Ponta – 39,9%
  2. Crin Antonescu – 20,1%
  3. Mihai Răzvan Ungureanu – 12,4%
  4. Elena Udrea – 9,6%
  5. Cătălin Predoiu – 7,2%
  6. Corneliu Vadim Tudor – 4,1%
  7. Kelemen Hunor – 3,4%
  8. Dan Diaconescu – 3,3%

În comparație cu lunile trecute, Ponta crește și Antonescu scade. Deasemenea, și MRU crește.

Conform acestui sondaj, există doar două variante decente și viabile pentru prezidențiale: Iohannis și MRU. Restul candidaților ies din discuție. Aceștia pot, vorba comentatorilor sportivi, face o figură frumoasă și pierde onorabil. Sau chiar ar putea cîștiga, deși șansele sînt minime.

Dar ca să aibă șanse, unul dintre cei doi trebuie să ajungă în turul II. Aici e mai greu. Iohannis nici măcar nu e candidat, iar MRU nu are partid.

În schimb, apropiații lui Băsescu ies complet din orice discuție serioasă despre prezidențiale. Nici Predoiu nu se simte prea bine, însă în cazul lui nu avem date privind situația din turul II, împotriva lui Ponta (o fi supărat vreun mare baștan politic sau din servicii, de e pus acum la index). Cel mai rău lucru care li s-ar putea întîmpla lui Iohannis și MRU e să fie susținuți vocal de Băsescu sau PDL. Asta sigur le-ar îngropa orice șansă prezidențială.

Și un fapt interesant, remarcat de Barbu Mateescu la întrebarea ”Care credeți că ar fi cel mai potrivit candidat din partea (partid)?”

PSD

  1. Ponta  – 44,8%
  2. Niciunul – 32%
  3. Geoană – 17,8%
  4. NS/NR – 5,4%

PNL

  1. Iohannis – 37,9%
  2. Niciunul – 32,9%
  3. Antonescu – 22,8%
  4. NS/NR – 6,4%

PDL/PMP/PFC

  1. Niciunul – 40,9%
  2. MRU – 26,7%
  3. Udrea – 8,7%
  4. Boc – 8,4%
  5. Predoiu – 8%
  6. NS/NR – 7,3%

Astfel, cel mai potrivit candidat din partea partidelor de dreapta ar fi Niciunul.

De remarcat și totalul faliment politic al grupărilor Băsescu/Blaga. Candidații impuși sau doriți de cele două grupări rivale, cea condusă de Băsescu și cea condusă de Blaga, nu au nicio șansă, sînt toți mîini moarte. Udrea, Boc și Predoiu sînt respinși cu veselie și entuziasm de electorat. Sau popor, cum îi place lui Băsescu să spună. Deci întoarcerea la popor nu a reușit pe partea dreaptă.

Poate că cei doi mari lideri mici și triști ai dreptei, Băsescu și Blaga, chiar decid să se întoarcă la popor. Să se întoarcă pe bune și să lase locurile libere. Poate vor să se ducă la pescuit și să-și crească nepoții. Ambii sînt din ce în ce mai rupți de electorat, decență și realitate. Dar insistă în continuare, pe principiul ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”.

SURSA: ADEVĂRUL

sondajul integral

PSD incepe sa arate a Cosa Nostra

După ce un prefect PSD a tocmit un asasin plătit ca să scape de un denunțător dintr-un dosar penal, iată că acum, un parlamentar PSD, apropiat al președintelui partidului, mogul mediatic și unul dintre principalii finanțatori ai PSD, amenințâ cu moartea cel mai important primar PSD din țară (sectorul 3 are mai mulți locuitori decît Constanța sau Iași), la rîndul său important finanțator al partidului.

Acum cîteva zile spuneam că lupta anticorupție din România nu seamănă cu cea din Italia anilor 90, fiindcă la noi nu putem vorbi de crime, ca în Italia. Văd însă că, încet încet, ne îndreptăm spre modelul italian.

PNL nu accepta pe dreapta alt candidat decit al sau

Iohannis  la EVZ:

Indiferent ce se întâmplă, PNL va avea candidat la președinție. În scenariul foarte puțin probabil Crin Antonescu poate să renunțe la conducerea partidului, însă va putea să candideze în continuare la prezidențiale, printr-o unificare a dreptei.

Așa cum am spus, PNL nu e dispus să susțină la prezidențiale candidatul altui partid, cel puțin în turul I. Să nu uităm câ PNL a preferat să fie dat afară din USL și de la guvernare decît să renunțe la candidatul său la prezidențiale.

Astfel, în turul I al prezidențiale vom avea ori un candidat al PNL susținut de toți ceilalți, ori vom avea cel puțin doi candidați. Dacă Băsescu nu reușește să-și impună candidatul său PDL-ului, vom avea trei candidați.

Va scoate PSD peste 40% la europarlamentare?

În decembrie 2012 USL a mobilizat la vot 24% dintre alegători, în timp ce ARD a mobilizat un sfert, adică 6%.

La alegerile europarlamentare, la o prezență de 30% (la parlamentare prezența a fost de 40%), pentru a avea un scor de 40%, PSD trebuie să mobilizeze la vot 12% din alegători, adică jumătate cît în decembrie 2012. Însă de data asta trebuie s-o facă singur, fără PNL.

De ce are nevoie PSD pentru a scoate un scor de peste 40% la europarlamentare?

Are nevoie de o mobilizare cît mai bună a electoratului propriu, coroborată cu o prezență scăzută la vot a electoratului în general.

Adică are nevoie de:

  • un dușman, un ticălos detestabil, cît mai activ, vizibil și agresiv, care să irite, care să înfurie militanții și electoratul USL și să-i mobilizeze la vot
  • o campanie electorală cît mai murdară și zgomotoasă, care să țină departe de urne electoratul ”de margine”, ”distrat”

Pînă acum planul funcționează perfect.

PSD are dușmanul, ticălosul detestabil, vizibil și agresiv, care înfurie poporul pesedist și electoratul USL.

Campania din acest an e la cel mai jos nivel posibil. E probabil cea mai murdară, urîtă și deprimantă campanie electorală din ultimii ani.

Sînt șanse să avem o prezență de 30% (în 2009 prezența a fost de 27,7%)? Foarte mari. E posibil ca prezența să se ducă spre 25%.

Sînt șanse ca PSD să mobilizeze 12% dintre alegători, adică 40% din alegătorii prezenți la vot? Sau 10% din alegători, dacă prezența va ajunge la 25%?

12% din alegătorii înscriși pe liste înseamnă în jur de 2 milioane de votanți. Va reuși PSD să aducă la vot 1,8 – 2 milioane de votanți?

Scoruri PSD din 2004 pînă acum:

2004 (Camera Deputaților) – 4 milioane voturi (din 10,2 milioane voturi)

2007 (Parlamentul European) – 1,2 milioane voturi (din 5,1 milioane voturi)

2008 (Camera Deputaților) – 2,3 milioane voturi (din 6,9 milioane voturi)

2009 (Parlamentul European) – 1,5 milioane voturi (din 4,8 milioane voturi)

2012 (Camera Deputaților) – 4,3 milioane voturi (din 7,4 milioane voturi) – împreună cu PNL

 

Marti, 13, o zi plina pentru Mafie

Procesul lui Voiculescu a fost amînat pe 10 iunie iar votul pentru încuviințarea arestării lui Florin Popescu a fost deasemenea amînat, din lipsă de cvorum. O zi fructuoasă, plină de realizări pentru Mafie. Sistmeul a funcționat bine astăzi. Justiția rămîne în aer.

Franta vinde Rusiei doua nave de razboi. Vestul da puncte de penalizare auto soferilor de tanc.

Pe cele două nave Mistral, care vor fi livrate în 2014 și 2015, Franța va încasa 1,2 miliarde de euro. (DIGI24)

Dacă Occidentul și Rusia pot avea în continuare schimburi comerciale de armament, dacă vesticii le vînd în continuare rușilor nave de lupte, la ce se reduc sancțiunile occidentale la adresa Rusiei?

De fapt, nici nu putem vorbi de sancțiuni occidentale la adresa Rusiei, că nu statul rus e cel vizat de sancțiuni. Sînt vizate cîteva persoane fizice. Ca și cum nu Rusia ar fi atacat Ucraina, i-ar fi ocupat și anexat teritorii, ci niște bezmetici, de capul lor, pe persoană fizică.

Credeți că Rusia va renunța la invazia Ucrainei doar fiindcă au fost sancționate cîteva persoane? Adevărul e că Occidentul a cedat. Relațiile militare și economice dintre Occident și Rusia nu s-au schimbat deloc, nu au fost afectate. E ridicol să crezi că vei opri o invazie dacă tragi două linii roșii pe un pașaport, în timp ce continui să livrezi arme agresorului și păstrezi intacte legăturile comerciale și economice. E ridicol să crezi că vei opri o invazie sancționînd persoane fizice și nu statul agresor. Sancțiunile sînt menite să scape Occidentul de umilința publică, să dea senzația, mediatic cel puțin, că s-a luptat și că s-a ținut piept Rusiei.

Să sancționezi persoane fizice atunci cînd e vorba de agresiunea unui stat la adresa altui stat e ca și cum ai da puncte de penalizare șoferilor de tanc.

Teme de campanie pentru europarlamentare

Restricțiile pe piața muncii și restricțiile de circulație pentru români

Majoritatea celor afectați, români din vestul Europei, nu votează. Cei care votează o fac cu frustrarea imigrantului, a cetățeanului de mîna a doua, a refuzatului, a inadaptatului, a țintei xenofobiei, a celui lovit în demnitatea sa, în mîndria de a fi român.

Unii ar vrea ca votanții să înțeleagă că aceste restricții vin ca urmare a încălcării statului de drept în România și a nerespectării regulilor europene în ceea ce privește justiția și jocul democratic. Adevărul e că protecționismul și xenofobia occidentalilor nu-s deloc străine de aceste restricții. Mai mult, românii care vin în contact cu vest-europeanul de rînd, vînzător, chelner, polițist, funcționar sînt frustrați din cauza atitudinii acestuia față de ei și nu din cauza Acordului de Monitorizare sau a mai cine știe cărui Mecanism, Tratat sau Recomandare.

Fondurile europene

Avînd în vedere că decizia privind împărțirea și cheltuirea lor aparține politicienilor, populația votanță nu-și pune speranțe în aceste fonduri, nu are încredere în utilizarea lor și nu consideră tema relevantă. Pentru alegători fondurile europene sînt bani pentru politicieni. Nici nu mai contează dacă e adevărat sau nu. Aceasta e percepția.

Tema despre fondurile europene e mai degrabă o temă de gestionare internă a unor bani. Nu e o temă deloc diferită de tema bugetului. Românii nu așteaptă bani de la Uniunea Europeană. Nu mai așteaptă. Sînt convinși că toți banii care vin de la Uniunea Europeană ajung în buzunarele politicienilor și funcționarilor. Mai mulți bani de la Uniunea Europeană nu înseamnă nimic pentru simplul cetățean, e o promisiune care nu-l mișcă deloc.

Poate fi o temă corupția în ceea ce privește fondurile europene, dar speranțele fiind mici sau inexistente în ce privește acești bani, indignarea e pe măsură. Unii au furat banii care trebuia să ajungă de la niște indivizi la alți indivizi, fără nicio legătură cu noi. De ce ne-ar durea pe noi că ăștia își fură banii unii altora? De fapt, banii europeni, ca și bugetul, nu sînt ai nimănui. Nu există vreun simț al proprietății în ceea ce-i privește. Sînt banii abstracți și nevăzuți ai unor entități statale abstracte și nevăzute.

Rusia

Teama de război e o temă. Rusia nu. Aroganța occidentală e o temă. Rusia nu. ”Se ceartă ăștia ca tîmpiții și îi zgîndăre pe ruși ca să înceapă războiul și să suferim noi. Nu puteau să stea cuminți în banca lor și să nu mai fie așa aroganți, să nu-i mai provoace pe ruși? Europenii și americanii se bagă peste tot, în treburile interne ale altora, pentru interesele lor financiare. Au și rușii dreptate să se enerveze, că vin ăștia peste ei, la granița lor, și le încalcă interesele.”

Terorismul corect politic al Uniunii Europene

Nope. În schimb, antioccidentalismul, autohtonismul, mîndria națională și specificul național (adică miturile protocroniste), imaginea României în lume, interesele oculte occidentale (resurse naturale, România ca piață de desfacere, distrugerea industriei, agriculturii, forței militare, tradițiilor și sufletului acestui popor) sînt teme.