Atentat la Bruxelles. Numarul conteaza.

E iad. In Bruxelles e iadul pe pamant.

Este statusul pe care l-a postat Ramona Strugariu în această dimineață, pe Facebook. E în Bruxelles și asta spune totul.

Pînă la această oră, 14, nu știm mai mult. Ce-am putea ști mai mult?! Numărul victimelor? Între 26 și 35 de morți și peste 130 de răniți. Asta se anunță la diferite posturi de radio și televiziune.

Ce știm, însă, e cu totul altceva. Ce știam de la început, de cînd a început valul migrator să penetreze în voie Europa. Că:

1. avem cea mai proastă garnitură de oameni politici de la al doilea război mondial încoace;

2. cine a spus că primitivism, că rasa albă, că nu ne pasă de alții, că nu ne putem opune, că nu avem ce face, că asta e situația, mai mult, că nu sîntem în acord cu vremurile, că sîntem înapoiați, că sîntem xenofobi, că sîntem un grup minuscul care cîrcotește aiurea, că nu ne putem apăra drepturile NOASTRE, ale celor care au muncit generații pentru ele, că cine mai știe cîte imbecilități la adesa celor care am spus, de la bun început, că numărul contează, și contează enorm, să tacă!

Și punct. Cu această situație ne confruntăm, cu această situație ne vom confrunta de acum încolo. E greu de înțeles pentru unii, dar asta e: numărul contează.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1022437961160209?notif_t=feedback_reaction_generic” mbottom=”50″]

brx

(Foto: twitter.com)

 

Ziua in care a fost interzis fumatul

Am rezolvat-o și pe asta! N-avem fumători în restaurante.

În weekend-ul care a trecut, mari mase de oameni ai muncii, de la orașe și sate, au putut, în sfîrșit, să ia masa împreună! Ce fericire! Ce rai! Ce frumusețe! Ce n-a văzut Parisul! Încă, nu se știe ce le mai trăsnește și lor, după ce-au văzut imensul succes al celei mai dure legi anti-fumat apărute vreodată.

Gata, fericirea va curge lanț. Oamenii muncii de care spuneam, și care doreau din tot sufetul lor de copii să-și ia și copiii cu ei, la restaurant, mai ales după ora 9 seara, pot să o facă liniștiți. Ce dacă la ora respectivă dorm copiii?! Nu-i nimic, care-i problema, îi ținem treji și-i luăm cu noi, să sărbătorească evenimentul. Marele eveniment! Epocalul eveniment! Nu știm ce facem și după. După eveniment. Cînd o să vrea și oamenii să iasă fără copii la restaurant. Dar de ce să ne gîndim acum?! Avem timp.

Adevărul e că mi-e silă să scriu despre asta. Mi-e silă acum, cînd văd bucuria tîmpă a nefumătorilor, cînd văd cum se bat ei cu pumnii în burți pentru că au rezolvat o problemă gravă a omenirii. Poate cea mai mare, nu știu. Așa aș zice, ținînd cont de ce văd.

Sau poate e mai gravă totuși încălzirea globală. Dar acolo nu ai ce face, încă nu ai ce face, nu poți spune oamenilor – acelorași oameni cu copii în brațe, ținuți seara, după 9, voit în restaurant, ca să sărbătorim legea – că e cald, cînd afară sînt 0 grade. Sau poate că da, cine știe?! Poate atît sînt de încîntați de legea asta, încît ar putea și crede. De ce n-ar face-o, în fond?!

De ce n-ar crede de acum încolo tot ce li se spune? Nu asta și voiau? Să li se spună, ca să aibă și ei ce crede. Că de-asta au net – și ce viteză, pînă și Bernie Sanders, candidatul democrat – ultrasocialist la președinția Americii știe – să li se dea o temă, să-i ardă la ficați, să dea în tot ce mișcă pe net, să spună ei cum e să ieși la ora 9 seara cu copiii la restaurant!

O fericire, asta e! Fericirea asta de-a fi în trend. Că de asta avem net. Să zbierăm toți, fără discriminare, ce ne trece prin cap. Și ne trece. Dacă nu ne-ar trece, am avea mai mult discernămînt cînd postăm ceva pe net. Dar ne trece, cum ziceam.

Sigur că am să revin asupra subiectului. Și-am să revin cînd bucuria asta se va mai domoli. Am să revin la toamnă, de exemplu. Cînd va începe să se lase frig, și va fi din ce în greu mai greu să ieși afară. Și cînd oamenii întregi la cap își vor da seama că n-au ce să caute cu copiii noaptea la restaurant. Dacă nu cumva, pînă atunci, toate celelalte probleme ale omenirii vor fi rezolvate. Cine știe?! – e posibil, doar avem două rînduri de alegeri anul acesta, alegeri prezidențiale la americani, atentate aproape zilnice, cu care ne-am obișnuit repede însă, flux de migranți bătînd la porțile noastre oricînd, și cîte și mai cîte!

lege anti-fumat

(Foto: feedyournerd.com)

Broken Wisdom

Clever words, sayings, mind blowing, penetrating ideas and sophisms – they circulate everyday on social platforms. They’re un-dignifyingly called „inspirational quotes”. Bits of brilliant knowledge that, for years and centuries, were kept prisoners between the covers of books and magazines, hidden deep in strange, dark places like archives and libraries when no man ever set foot without a certain sense of purposefulness and commitment. They were made for few eyes; and for even fewer minds.

Now they’re everywhere, coming and going like clouds in a windy spring day. Sometimes they make you read them twice and mumble to yourself „good one this one!”. So you „like” it or „retweet” it. And then you move on to a YouTube jam and then you play FarmVill, and then you go shopping.

We like sophisms and „inspirational quotes”. We like them precisely because they were taken out their original context. Someone did the dirty job for is, kindly removing the trash out of our way, so that we can savor the pure beauty of some words of wisdom. Who needs context when we can have the essence? Who needs the story when we can have the plot? Get to the point, say it quick, say it smart! Don’t get entangled in a web of branchy explanations!

We have no time and no respect for broader, cumulative perspectives and, to be honest, we don’t even understand that s**t. It is hard to get, therefore irrelevant. That complicated stuff is not inspirational, it just give you a headache. Again, get to the point. Say it smart. Hit it hard. Be yourself an inspiration or find an inspirational quote to hang out there, on your wall.

You and your followers will forget it minutes after they liked it anyway.

And, in the large scheme of things, these quotes mean nothing. They change nothing and no one. They live gloriously a couple of minutes, hours, a few days at the most. Like insects. Like scattered ashes of some great man.

The internet is indeed the medium that glorifies the choice; anyone’s choice. It is the medium of all non-stake options, of false hierarchies, of derivations, and of everything that is irrelevant and reversible; a refined thinking is one click away from an obtuse debate and all platforms promote, as a rule, an abstinence from meaning. Good, bad, and neutral values, news, polemics and pieces of information are meeting and merging together forming a swarming orgy that not even a strong, ascetic mind could successfully dominate.

The use of online resources – inherently lacking in precision – easily leads to the “infantilisation” of us all: we have grown accustomed to ask more and more questions about everything, without taking the time to examine the profound nature of the answers we receive.

We have grown accustomed to wait for the inspiration to come in the form of some quotes coming from a great book written by a great man we know nothing about. We rely on nothing, but broken wisdom.

(Foto: darpanmagazine.com)

N-am, prieteni, ce sa comentez!

N-am, prieteni, ce sa comentez. De asta absenta. Alta era situatia pe vremea regimului de trista amintire. Au ramas doar amintirile. Era substanta in dezbatere, era miza intelectuala. Altfel intrai in disputa atunci. Aveai un ghes. Erau idei, erau argumente: Tismaneanu-Tisminetzy, Plesu-Presu, Liiceanu-Ligheanu, neoconii, eliteleintelectualeintruncuvant, intelectualiidedreaptaintruncuvant, samd cu alte cuvinte. Ca sa dau doar cateva exemple. A, sa nu uit: Patapievici. Care a insultat neamu’. Où sont les neiges d’antan!?

Acum, serios: ma asteptam ca dupa ce trecu vremea asupririi si a avut loc neutralizarea elitelor intelectuale basiste care stateau monopolist intre, pe de o parte, gloria si propasirea publica si pe de alta parte, marile mase de talent si intelect persecutat dar independent, moral, intransigent si echidistant, asadar dupa asta ma asteptam la o explozie de creativitate si intelectualitate. Mai ales ca suntem acum si intr-un regim constitutional-literar-turistic.

O jerba deasupra tarii, din preaplinul fierberii sub presiune a creativitatii in toti anii odiosului monopol. Poezie, proza – scurta, medie, lunga -, eseu, beletristica, analiza, sinteza, inductie, deductie, abductie, roman, sansonete, etc. Literatura de calatorie. Cenaclu. Azi aici, maine in Florida, poimaine in Ierusalim. Cu curtea de poeti, prozatori, eseisti, analisti, ganditori. Noua Romanie Intelectuala. O adevarata curte ambulanta ca Charles d’Orléans, ca René d’Anjou: azi aici, maine’n Focsani, poimaine la TV in direct, de la Louvre. Literar-constitutional alcatuita aceasta curte din meritorii si talentati autori, toti cu emisiuni TV, cu reviste, cu directorate, cu rubrici saptamanale de unde sa reverse puhoiul de creatii si idei care, in vechiul regim, erau imposibile pe simplu motiv de Tismaneanu-Tisminetzy, Plesu-Presu, Liiceanu-Ligheanu. Si Patapievici. Care a insultat neamu’.

Cand colo, ce sa vezi: tot Tismaneanu, Plesu, Liiceanu, Patapievici raman sa aiba de spus ceva, tot ei, tot acolo, aceiasi, constanti in idee si statura. Iar ceilalti, ceilalti: ii vedeti. Sau mai bine zis nu ii vedeti. Ca nu aveti ce. A disparut si liderul lor in ceata. Sa-i fi mobilizat un pic si daca tot nu au nimic de oferit intelectual-cultural-literar, sa-i fi pus cel putin sa mai scrie o scrisoare la Uniunea Europeana. Despre orice, ca nu tema conteaza. Dar asa mai aflam si noi, dupa semnatura, daca si pe unde au apucat sinecura aia, care, prin definitie, reprezinta si validarea lor intelectuala mult-visata.

(Foto: adevarul.ro)

Irigatiile, scrisoarea si primaria

1. Deci, așa. Vrea sistem de irigații. Asta lipsea, ăsta era necesarul, asta era prioritatea zero. Sistem de irigații. Ce poți să mai zici?! Să i se dea, domnule, să-și ia găletușele, să-și ia lopățelele, să-și ia ce mai are de luat și gata, la grădină cu el. La altceva oricum nu-i bun, se vede cu ochiul liber, se vede de mult, se vede, ce mai?! Degeaba e și scrisoarea adresată doamnei, deși disperată, tot degeaba rămîne.

Cred că sunteţi singura persoană care mai poate îndrepta cariera politică a preşedintelui Klaus Iohannis, care în acest moment are toate premisele unui deznodământ ruşinos: acela de a se transforma din reprezentantul unei generaţii care şi-a dorit un altfel de politică în România, în cel de tutore moral al corupţilor, traseiştilor şi antireformatorilor sau altfel spus, de a deveni dintr-un elev promiţător, un repetent.

Așa, și? Ce se schimbă, ce se poate schimba, ce ar fi de schimbat? Nimic! Am spus-o aici, de cîte ori a fost cazul, o mai spun o dată: degeaba! DE-GEA-BA! E inutil, e inutil, e inuman, e degeaba. Pace și prietenie, el cere, guvernul dă, că doar nu dă de la el din buzunar, noi așteptăm să treacă mai repede cei patru ani rămași. În curînd trei, apoi doi, în fine, așa trece timpul. Nu-l scoate nimeni din ale lui, nu-i spune nimeni că e președinte și ce are de făcut în calitatea asta, nu. Nu mai pupă încă un mandat, orice ar fi, nu mai are de unde scoate, a ajuns deja prea jos, orice ar spune sondajele. Scrisoare către nevastă-sa?! Cît poate fi de amară, de lipsită de orice șansă o asemenea scrisoare?! Cît poate fi de dezastruoasă în planul imaginii?! Să-i spună ea ce are de făcut! E dincolo de imaginabil, punct. Mai povestim cînd o mai fi de povestit, deocamdată nu.

2. Primăria capitalei. Sigur că avem ce să facem, cu două rînduri de alegeri anul acesta. S-o luăm pe rînd, cu PMB.

Avem un candidat independent, Ciprian Ciucu. Susținut de Monica Macovei (treceți peste asta, dacă e nevoie), dar independent, nu are carnet de partid, nu are nimic care să-l lege de M10. Care candidat, gîndindu-se la posibilitățile care li se oferă, în primăvara aceasta, independenților, s-a gîndit să-i facă o ofertă lui Nicușor Dan. Oferta sună, printre altele, așa:

I-am convins pe cei din jurul meu ca trebui sa mergem cu o oferta corecta! O oferta care sa nu-l faca sa se simta inconfortabil (chiar daca acesta presupunea retragerea mea si eu ar fi trebuit sa ma simt mai lovit), o oferta echilibrata. Mi s-a parut ciudat ca nu a vrut sa facem discutia publica si ca cerea repetat sa discutam doar informal si in spatele usilor inchise. I-am respectat doleanta, n-am vrut sa se simta cu nimic amenintat. Oferta pe care i-am facut-o e urmatoarea:

  • USB si M10 isi vor asuma egal, cate 35% fiecare, locurile din consiliile primariilor de sector si la Primaria Generala ; 30% pastram pentru alte forte politice si civice care pot veni cu candidati integri si competenti alaturi de noi;
  • M10 isi asuma candidatura pentru doua primarii de sector, doua Uniunea Salvati Bucurestiul si doua pentru partenerii nostri;
  • Eu voi deschide lista Aliantei electorale M10+USB pentru consilieri la PMG si voi fi alaturi de el acum, dar si la primarie, pentru ca usor nu ne va fi;
  • Punem bazele unei miscari politice noi, de orientare civica, care sa vizeze alegerile parlamentare de poimaine, cele din toamna. Daca vrem sa avem sanse reale de a duce oameni integri si competenti in Parlament, la fel ca la consiliul PGMB, trebuie sa fim impreuna si pregatiti inca de pe acum.

L-am rugat sa-mi dea un raspuns pana miercuri seara, pe 9 martie. Raspunsul nu a venit.

Și cum sîntem în 17 martie, cu siguranță nu va mai veni. Da, am mai așteptat puțin, o săptămînă. O săptămînă care, poate, ar fi fost utilă unui gînd bun. Nimic, nada, niente. Și cu siguranță, nici nu va mai veni. Pentru că, nu-i așa, de ce să facem partidele mici și candidații independenți vizibili, lasă că Nicușor Dan știe ce face. Știe mai bine, știe el, știe! Asta contează, chit că nu ne spune clar, cu subiect și predicat.

Dar despre asta mai e timp de discutat.

(Foto: digi24.ro)

O poza

Priviți imaginea de mai jos. E mai mult decît clară, nu-i așa? O ea, simplă, elegantă, dreaptă. La prima vedere. Aceea care contează. Lîngă ea, un el. Și atît. iohannis margareta

E imaginea României astăzi. E imaginea a ce au vrut să fie România astăzi. E imaginea a ceea ce vom avea, patru ani de acum încolo. Și atît.

În rest, ar mai fi: președintele Obama se pare că a ales pe cine va nominaliza în funcția de judecător la Curtea Supremă, Marco Rubio tocmai s-a retras, noaptea trecută, din cursa prezidențială, avocații Antena TV Group solicită retragerea interceptărilor efectuate de SRI, un incendiu la bordul unei aeronave Budapesta – București și, nu în ultimul rînd, au apărut normele privind aplicarea noii legi anti-tabac în spațiile publice.

A, da, a mai murit un copil mușcat de cîini, în județul Mureș.

Și totuși, nu-mi pot lua ochii de la fotografia prezidențială.

(Foto: DIGI24.ro)

Pianul si harta

Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Un cunoscut artist chinez rezident în Germania se duce până în Grecia cu un pian pe care-l oferă unei refugiate. Acolo, în ploaie şi în glod, protejată de o folie ţinută de câteva persoane, femeia încearcă să cânte, în faţa camerelor de filmat. Urmează declaraţiile. Tânăra, numită în ştire pianistă, deşi nu aceasta părea meseria ei, spune că a întrerupt studiul muzicii în urmă cu câţiva ani, dar acum, prin acest gest nobil, îl poate relua. La rândul său, chinezul comentează ceva despre arta care învinge războiul. Nu ştim ce se întâmplă cu pianul, pe care probabil tot donatorul urmează să-l care înapoi în Germania, după ce se filmează ştirea.

Este o ştire care a fost şi la televiziunile noastre zilele trecute. Povestea vine de pe un front mediatic pentru care mişcarea welcomerefugistă şi-a concentrat resurse masive, iar centrul acţiunii este acum graniţa Greciei cu Macedonia

Mai multe publicaţii din Germania se întreabă astăzi: „Cine se află în spatele hărţii?” Este vorba despre un fluturaş cu o schiţă, însoţită de un text în arabă, răspândit în sute sau poate mii de exemplare, în tabăra de refugiaţi creată la Idomeni, localitatea de la graniţa Greciei cu Macedonia. Desenul şi textul îi încurajau pe oameni să-şi continue drumul: „Graniţa greco-macedoneană rămâne închisă. Nu există autobuze sau trenuri pentru transportul spre Germania. Cine rămâne va fi dus în Turcia. Cine va merge mai departe ilegal (sic!) în Europa, va putea însă să rămână în Germania.” După care avertismentul e repetat: „Tabăra din Idomeni va rămâne închisă, iar voi veţi fi nevoiţi să plecaţi în Turcia.” Urmează un ghid al trecerii frontierei din care se desprind două idei principale:
– cinci kilometri mai jos nu mai sunt garduri, ci drum liber spre Macedonia
– poliţia sau armata vă pot întoarce, dar dacă sunteţi cu miile, nu poate nimeni să va facă nimic
În fine, oamenilor li se mai atrage atenţia: „Distrugeţi aceste informaţii pentru a nu ajunge în mâinile armatei, poliţiei sau ale jurnaliştilor.”(traducere realizată de publicaţia krone.at)

Oficial nimeni nu-şi asumă acest mesaj, semnat de un grup cu un nume inventat ad-hoc. În reţelele sociale însă, în principal pe Twitter, sunt vizibile mai multe persoane şi grupuri al căror scop este impresionarea opiniei publice din Uniunea Europeană, pentru a se obţine accesul neîngrădit al noului val de refugiaţi spre centrul şi nordul Europei.

Imaginile joacă un rol major în acest demers. Sunt postate în mod repetat fotografii cu copii plângând, cu adulţi chinuindu-se cu copii în braţe sau chiar refugiaţi bând apă din iarbă. Este totuşi o contradicţie între numărul de mare de poze cu femei şi copii şi pozele de grup, în care majoritatea figurilor sunt de bărbaţi.
Gardurile, în diverse situaţii – cel de graniţă, pe care poliţia macedoneană îl reface, după ce a fost tăiat de refugiaţi, sau cel al taberei de refugiaţi – sunt expuse în mai multe ilustraţii. Gardul e important în imagini pentru că e un simbol care poate fi uşor decodificat de oricine: în spatele lui sunt oamenii ţinuţi precum animalele.

Cele mai multe fotografii sunt de la momentul trecerii râului, cu sute de imigranţi care apar traversând o apă învolburată, ţinându-se de o coardă. Sunt puse în evidenţă chipurile tragice ale unor femei şi copii. Câteva feţe apar în mai multe imagini, de o parte a frânghiei. Sunt figuri occidentale, probabil din organizaţiile care încearcă să-i aducă pe refugiaţi în Europa, pe care presa germană încearcă să le identifice.

Se merge mai departe cu imaginile care ar trebui să afecteze emoţional. Sunt pozate mai multe corturi distruse. Activista unui ONG din Dresda comentează într-un video că refugiaţii sunt nevoiţi să-şi abandoneze corturile, deşi sunt mai multe alte relatări care arată că acele corturi le fuseseră aduse oamenilor tocmai pentru a-şi face tabără acolo. Deci nu le aparţineau şi probabil că vor primi altele pe traseu, dacă vor reuşi să înainteze.

Pentru a provoca indignarea opiniei publice, pentru a crea tabloul unei lupte inegale, sunt alăturate imagini din tabăra de la Idomeni cu poze ale armatei macedonene, costumată adecvat unei misiuni de luptă. De asemenea, sunt puşi în paralel bocancii militarilor şi încălţările distruse, înfundate în noroi, ale refugiaţilor. Europa trebuie să afle astfel că cei care apără graniţa sunt o forţă opresoare, care umileşte nişte amărâţi.

Circulă şi imagini cu copii purtând mesaje pe cartoane rupte: „Sunt un copil şi poate că nu ştiu multe, dar să tratezi oamenii fără respect, pentru că sunt născuţi pe cealată parte a planetei, se numeşte RASISM”, scrie pe unul dintre aceste cartoane, într-o engleză fără cusur

Se aminteşte lumii în mod repetat că în băjenie sunt femei însărcinate în luna a noua şi că sunt copii de câteva zile sau săptămână, născuţi acolo pe drum. Autorii mesajelor nu se întreabă cum de au pornit la drum mamele în aceste condiţii. De un impact major ar trebui să fie imaginea unei femei spălând un nou născut în apa de ploaie adunată în faţa cortului.

În schimb, imaginile de la o bătaie din tabără, între afgani şi pakistanezi, sunt omise de mai toate organizaţiile implicate. Este important ca europenii să afle că oaspeţii le sunt pianişti, nu persoane agresive.

Trei oameni au murit încercând să traverseze râul, iar acum presa se întreabă cine e de vină, cine a făcut harta, cine de fapt i-a îndrumat pe oameni să treacă prin râul umflat de ploile ultimelor zile.

La graniţa Greciei cu Macedonia pare că se dă o bătălie grea dintr-un război mediatic amplu. Ca orice acţiune de luptă şi aceasta are slogane. Unul strecurat prin postări, sub forma unei acuze care să-i facă pe europeni să se simtă vinovaţi: Ce ruşine, în Europa anului 2016! Un al doilea slogan e explicit: Deschideţi graniţele. Umanismul avântat a mai pus o sentinţă şi şi-a mai strigat o dată crezul iresponsabil. Soluţia pentru câţi oameni poate Europa să adopte trebuie s-o găsească însă alţii.

surse:
– conturi twitter @Fotomovimiento, @MovingEurope, @BalkanNewsbeat, @DDBalkanKonvoi, @MSF_Sea, @munduhurbila, @pmarsupia
– site: jungefreiheit.de, krone.at, medico.de

(Foto: Reuters)

Observatii de siesta

Yeba Woodhouse:

1) Mai prost ca R. Tudor nu există: a înțeles că în viziunea lui Prună drepturile sunt un lux pentru infractorii din crima organizată.

2) Erdogan (că nu pierd din ochi temele): vi se pare prost, tălâmb, genul care-și uită vorba, care nu știe ce vrea, incapabil to seize the opportunities, leneș și lipsit de convingeri?

a) Dacă nu, de ce nu i-a oprit el pe refugiați?
Că sunt oameni serioși, familiști și specialiști, despre ei scrie respectivul Abdel Saleh, (martirul classy cu 289 de laicuri din care 280 din RO, din care 1 = Lăză, i.e. sociolog pe bune, M. Kivu e jenant de mult) ce mai! Ca brazii!

Nu poate nimeni să-și permită să-i întrețină cu burta la soare, dar cu ei putea ridica Turcia dacă nu peste Germania, măcar peste Franța.  Că doar și ei asta își doresc, nu 2000 de euro „our money”, ci să-și clădească un viitor pașnic.

De ce a folosit termeni precum „dat drumul robinetului”? dacă intenția nu era de invazie musulmană cu – de fapt – masculi din altă etapă de dezvoltare istorică, nicicum cu specialiști?!

b) Dacă totuși da, Erdogan e prost, nici nu mai trebuie să discutăm, Deșteptăciunea e în altă parte, ca viața.
Citim ce mai scrie Lăză. Sau ăștia SNSPA style, altminteri inapți să închege o succesiune logică în doi pași și să explice, de ex., de ce UE dezbate simultan Șomajul în rândul tinerilor și Avantajele pe care le prezintă refugiații.

Later:

Deci un pluton de polițiști belgieni (și o grupă să fi fost, raționamentul este același) au scăpat 2 teroriști stagiari și s-au ales cu trei răniți. Ușor.

De ce? Sunt ei mai slabi de constituție, au avut o copilărie mai grea decât un pluton de polițiști israelieni, de ex.?

Iau exemplul ăsta fiindcă nu pot construi teza cu unguri/polonezi/cehi, că ăia n-au pățit.
Statistic vorbind, cel mai probabil este că nu, ba chiar dimpotrivă.

Ce avem noi aici?
Noi aici avem educația, școala primară la vremea multiculturalismului.
Noi respectăm drepturile teroriștilor, ei au avut o copilărie grea, plus că Belgia a fost imperiu colonial, pe lângă evidența faptului că toate culturile sunt egale.

Arabii erau înarmați (au reușit ei și cu mâinile goale să-l scoată pe Abdeslam din casă SUB OCHII polițiștilor, chapeau!) – deci încălcau legea di granda prin însuși acest fapt, las că erau suspecți de una-alta.

Dar drepturile teroristului și ale complicilor (sau cum o fi fost incidentul) sunt sacre, deci prevalează în fața rațiunii și a supraviețuirii proprii.

Nu-mi imaginez, tehnic vorbind, absolut nici o posibilitate ca în fața unei grupe de polițiști zdraveni la cap (10, adică, nu mai zic de pluton), doi țâști-bâști înarmați să rănească trei și să și fugă.

(Foto: dcnews.ro)

Crima organizata si ambasadele

Ambasada SUA la București: 

Parteneriatul Strategic SUA-Romania a condus la o cooperare din ce in ce mai stransa si mai importanta intre institutiile de aplicare a legii in sprijinul luptei impotriva criminalitatii organizate internationale, coruptiei, criminalitatii cibernetice si terorismului. Ambasada Statelor Unite saluta eforturile Guvernului Romaniei de a alinia legea la recenta hotarare a Curtii Constitutionale privind folosirea probelor obtinute prin supraveghere tehnica si de a mentine capacitatea institutiilor statului de drept de a-si continua importanta activitate” – Hotnews

Ambasada Marii Britanii la București:

Marea Britanie apreciaza in mod deosebit cooperarea cu Romania in combaterea crimei organizate. De asemenea, Marea Britanie sprijina lupta impotriva coruptiei. Mandatele de supraveghere tehnica au un rol important in ambele directii. Statul roman este cel care hotaraste cum se realizeaza aceste interceptari. Avem incredere ca Romania va face in asa fel incat sa aiba capacitatea de a realiza si folosi produsul acestor interceptari, respectand legislatia si Constitutia. In acelasi timp, speram ca in plan bilateral colaborarea noastra in ceea ce priveste aplicarea legii nu va avea de suferit” – Hotnews

Și acum, să încheiem subiectul cu ce am spus zilele trecute pe Facebook:

07.martie.2016 – Nu, nu s-au aliniat toate astrele și toate funcțiile în stat ca să-l scape pe Băsescu, nu, nu vă închipuiți că ambasadele sînt niște locuri de odihnă, oamenii știu cum stau lucrurile în țara în care sînt acreditați, nu, nici Ilici nu e condamnat pînă azi pentru 1989 sau iunie 1990.

Dacă înțelegeți ce vreau să spun, bine, dacă nu, oricine se poate face de rîs în continuare căutînd conspirații peste tot. Cînd politica reală eludează meandre și sinapse, așa se întîmplă, verdict: conspirație.

09.martie.2016 – Cind intrebam cine-i justitia asta, nu tot o institutie in care lucreaza oameni, care oameni sint oameni, supusi greselii prin natura lor, mi se raspundea ca nu am dreptul sa comentez deciziile, pentru ca increderea in justitie este mai presus de orice.

Acum, in privinta deciziei CCR, constat ca lucrurile nu mai sint deloc cum mi se spunea, ba chiar invers.
Motiv pentru care acum ma abtin, dupa valul facut tot de oameni (nimeni nu e infailibil, vedeti mai sus), ori pro, ori contra, sper sa se lamureasca lucrurile.
Sigur, bine ar fi sa se hotarasca si cei care spuneau ca nu avem dreptul sa punem la indoiala ce se hotaraste in justitie, cum e pina la urma, alba sau neagra? Ca baltirea in griuri nu foloseste nimanui.

Later edit: si mai ziceam sa nu se zeifice oameni, ca s-ar putea chiar sa se creada zei, la un moment dat, iar apoi sa se dovedeasca a fi, surprinzator pentru cine ii adora neconditionat, ceea ce sint, oameni. Iar cei care-i suisera pe soclu sa-si piarda total credibilitatea.
Zeificarea continua. 🙂

09.martie.2016 – Ce oameni pesimiști sînteți! Tocmai o aud pe LCK la DIGI24, spune că și-a dat și acordul scris pentru a i se prelungi mandatul, nu are nici cea mai mică intenție să renunțe, vrea să curețe România de corupție.
Păi credeți voi că ar spune astea și că ar fi atît de hotarîtă dacă situația, în urma deciziei CCR, ar fi atît de gravă?!

10.martie.2016 – Corupția generalizată și crima organizată nu intră la siguranță națională? Întreb, pentru că SRI poate efectua interceptări în continuare în dosare care privesc siguranța națională.

10.martie.2016 – Am vrut să-l ascult pe Guran, la sugestia unui prieten care mi-a spus că a explicat ”pentru tot prostul”. Despre decizia CCR e vorba.

Și după primele minute, cînd am auzit: ”decizia CCR îi interzice, practic, SRI să colaboreze cu justiția’, nefiind nici vorbă de așa ceva, pe siguranță națională SRI nu are absolut nici o problemă, dimpotrivă, acela îi este domeniul stabilit de lege, am vrut să mă opresc, zicîndu-mi că pierd vremea.

Cu un strop de bunăvoință, am mai ascultat puțin totuși. Și am aflat că: ”dacă nu mai colaborează cu justiția, chiar nu mai știu la ce e bun SRI-ul în țara asta”.

Acum e momentul să întreb eu: cine pe cine prostește, de fapt?

Aici. Vă puteți convinge singuri. http://www.biziday.ro/…/…/09/biziday-miercuri-9-martie-2016/

11.martie.2016 – ‘Je suis SRI’ nu-si pune nimeni la profil?

11.martie.2016 – Si parerile pro, si cele contra deciziei CCR sint binevenite, pot ajuta la intelegerea situatiei. Mai putin conspiratitele acutizate. Ce mi se pare grav insa sint verdictele. Indiferent din ce parte vin. Se pare ca avem inca multi cu vocatie de comisari printre noi, noroc ca nu mai sint anii 50-60.

13.martie.2016 – Sa-mi spuneti si mie cind se termina, cum se termina ‘lovitura de stat’ data de CCR, si se linisteste lumea. Bine, unii nu se linistesc niciodata, linistea actuala, in ciuda propovaduirii ei asidue, pina la aberatii, se vede ca nu le prieste. Tot scandalul ‘vinde’.

Banuiesc ca unii habar n-au ce inseamna o lovitura de stat ori, daca au, demonetizeaza voit sintagma, cu tot continutul – foarte grav – cu tot. Adevarul e ca daca a fost o ‘eroare de comunicare’, iar acum sintem in desfasurarea unui cincinal de erori (cincinalul de erori in patru ani si jumatate), nu m-ar mira sa se incerce trecerea cu buretele peste vara anului 2012.

13.martie.2016 – Eu înțeleg (pe repede-nainte, și e posibil să mă înșel) că abia acum i se stabilește SRI un cadru exact de funcționare. Asta avînd în vedere trecerea, în numai două zile, de la ~”SRI la ce mai e bun?” (Guran) la are mai multă putere (Cristi Pantazi, Hotnews).

Repet, e posibil să mă înșel. Dar oricum, am zis să aveți încredere în Codruța, că nu era deloc panicată, și-o fi știind ea mai bine? Am zis. Și asta continuu să zic.

Și să încheiem cu ce spuneam în 10 martie:

In tari cu exercitiu democratic indelungat, libertatile individuale sint aparate cu o indirjire pe care, din cite observ, noi o convertim in sens invers, in numele unei religii noi, anticoruptia. Oameni buni, nu va mai inchinati la idoli falsi!

Fascinatia serviciilor, a atotputerniciei lor ne-a creat un sindrom Stockholm din care ori refuzam sa iesim, ori ne este intretinut cu buna stiinta. Ori este vorba de o frumoasa simbioza. Sindrom Stockholm care ne impiedica sa vedem limpede lucrurile, sa ne aparam inainte de orice drepturile, nu sa pledam panicard pentru institutii si mai ales ‘organe’ (cum bine spunea cineva pe pagina Blogary, si exact problema in discutie privind decizia CCR) despre care abia stim cite ceva – asta-i adevarul, chit ca multi nu-l vor recunoaste.

Si, desi am mai spus-o, o repet: ‘nu am nimic de ascuns’ nu e similar cu ‘nu am facut ceva ilegal’. Ai nu de ascuns, dar ai viata privata, pe care trebuie sa ti-o aperi, TREBUIE, da, altfel, consecintele, chiar si prin, sa zicem, aparitia/dezvaluirea unui fragment scos din contextul unei discutii private ar putea fi dramatice.

Repet, nu va mai inchinati la idoli falsi! Nu mai credeti orice zarghit de cap ale carui motive pentru sustinerea unui punct de vedere nu le cunoasteti, nu mai luati de bun orice vi se serveste. Informati-va din mai multe surse, calm, si vedeti ce este in avantajul vostru. Anticoruptia este sublima, dar generalizatoare, ori liberalismul inseamna individualism, nu colectivism. Catre asta puteti fi atrasi, aici e pericolul.

PS: Poate v-a scapat, lui Mazare, ieri, i-a fost ridicata de catre ICCJ interdictia de a parasi tara. I-a fost admisa contestia in dosarul din 2015, privind luare de mita, abuz in serviciu si conflict de interese in forma continuata. Asta fara nici o legatura cu decizia CCR. Ei, acum se aprinde un beculet macar?

End of story.

(Foto: economica.net)