Ponta si Dragnea, in vizita pe plantatie

E greu de crezut că Ponta și Dragnea vor conștientiza gafa monumentală pe care au făcut-o.

Lor li se pare absolut normal să fie filmați de servitori în timp ce alți servitori le împing barca într-o vizită pe domenii. Pentru ei acestea nu-s gafe, nu sînt greșeli evitabile. E însăși rațiunea lor de a fi. De ce să fii politician și să ai puterea, dacă nu te poți lăfăi cocălărește peste supuși, dacă nu poți dispune de domeniu, de servitori, de viețile și bunurile acestora?

Ei nu fură. Ei își iau din ce li se cuvine. Nu umilesc și nu calcă în picioare. Își trăiesc menirea, își urmează destinul. De ce să mai intri în politică dacă nu poți avea toate astea? Ce nevoie mai are cocalarul de bani, dacă nu poate scuipa semințe în capul trecătorilor din viteza gipanului, pe ritmuri de manele, înconjurat de pipițe, atîrnători și multe chestii sclipicioase? Ce rost mai are să fii politician fără Miami, Dubai, Madagascar, Copacabana, care alegorice, fără să-ți plimbi pieptul gonflat și călcătura imperială pe domeniul personal, în bătaia camerelor și microfoanelor purtate de servitori, sub privirile umile, care-ți dau putere și orgasm, a milioane de votanți și contribuabili? Așa e împărțit stupul la români în anul de grație finală 2014: trîntori, funcționari, jurnaliști și votanți-contribuabili.

Ponta, Dragnea și cei de-o teapă cu ei, de la putere și din opoziție, nu gafează atunci cînd scuipă în cap semințe în capul prostimii și se plimbă cu lectica suflată cu aur. Așa își exercită ei puterea. Nu sînt mișcări de PR ratate sau prost gîndite. E stairway-to-heaven-ul lor.

UPDATE. Ce faci fă, Doina, aici? Aveai chef de niște inundații? Noi aveam. Ia, să ridice mîna sus cine mai avea chef de inundații! Tu, fă? Tu, mă?

Cind Ponta si Basescu se cearta la televizor si isi fac cadouri pe sub masa

Afară-i vopsit gardul cu înjurături reciproce, înăuntru e imprimeul animalier. Sau leopardul, cum vreți să-i ziceți.

Ponta minte din nou.

Ponta a spus că prin Ordonanța de Urgență 12/2014 a scos din legea electorală articolul care interzice partidelor care nu au trecut pragul electoral să participe la alegerile parțiale, dînd astfel verde candidaturii PMP, fiindcă CCR ar fi decis că respectiva prevedere e neconstituțională. Minte.

Curtea s-a pronunțat asupra prevederii respective la o contestație a lui Remus Cernea și a spus clar că partidele neparlamentare nu pot participa la alegerile parțiale, deoarece ar deveni partide parlamentare fără să treacă pragul electoral. Curtea a decis că, alături de partidele parlamentare, doar candidații independenți pot participa la alegerile parțiale, deoarece în cazul lor nu există cerința pragului. Astfel, conform CCR, candidații independenți pot participa la alegerile parțiale, iar partidele neparlamentare nu pot participa deoarece ar însemna să intre în Parlament fără să treacă pragul electoral.

Ponta a scos din legea electorală următoarea prevedere:

La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţă politică ori electorală.

Astfel, aceasta ar fi trebuit completată cu ”și candidații independenți”, dar nu eliminată cu totul. Repetăm, pentru cine n-a înțeles:

Este neconstituțional să li se interzică candidaților independenți să participe la alegerile parțiale și e neconstituțional să li se permită partidelor neparlamentare să participe la alegerile parțiale.

Iată ce spune Curtea Constituțională în Decizia 61 din 14 ianuarie 2010, întărită de Decizia 503 din 20 aprilie 2010.

Admiterea unor candidaturi la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o anumită componenţă politică, a cărei modificare nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege”. In plus, „a admite posibilitatea ca în urma alegerilor parţiale să obţină mandat de parlamentar o persoană care nu aparţine unui partid reprezentat în Parlament înseamnă a consacra că ceea ce nu s-a obţinut prin alegerile generale să se poată obţine pe calea ocolită a alegerilor parţiale.

Singurul partid avantajat de această ordonanță de urgență neconstituțională semnată de Ponta și Dragnea este PMP. Celelalte partide importante care participă la alegerile parțiale din 25 mai pentru fncțiile de senator și deputat rămase vacante sînt partide parlamentare (PSD, PNL, PDL, UNPR, PC, PNȚcd, PFC, UDMR). Ordonanța, incontestabil neconstituțională, nu poate fi contestată decît de Avocatul Poporului. Adică de Victor Ciorbea, cel propus de PSD. Fără ordonanța lui Ponta PMP nu putea participa la alegerile parțiale din 25 mai.

Stirile zilei, linkuri si offtopice – 16 aprilie 2014

foto: USS Monitor (am avut și noi patru monitoare, în primul război mondial – Lahovari, Catargiu, Brătianu și Kogălniceanu)

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.

13:31 – Moment demential in platoul WOWbiz! Asa n-ai vazut-o niciodata pe Elena Udrea! A uitat de politica si s-a pus pe dans! Toti alegatorii se vor indragosti de miscarile ei!
12:13 – A murit poeta Nina Cassian

ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)

ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)

 

Basescu si Ponta, un scandal reciproc avantajos electoral

Băsescu și Ponta, prin scandalul ăsta, își mobilizează reciproc nucleele dure ale electoratului și îndepărtează ”votanții outsideri”, care, scîrbiți de bruiaj, scandal, înjurături și certuri, vor sta acasă.  La europarlamentare, PSD are un dezavantaj față de PNL, iar PMP față de PDL. De aici și nevoia de a crește cele două partide și de a scoate din joc orice teme europene (liberalii, yupișii, Macovei etc).

Macovei are o bună imagine ca europarlamentar, PDL e un partid puternic în PPE. În același timp, alegerile europarlamentare sînt bune de scos la vot electoratul urban, tînăr, educat, cosmopolit, cu preocupări europene, civilizație, ecologie  și alte asemenea, adică electoratul predispus să voteze PNL.

Astfel, pentru bruiaj, Ponta și Băsescu trebuie să bată în tobe, să sufle în trompete, să facă un zgomot cît mai asurzitor cu putință, astfel încît să nu mai existe mediatic decît scandalul lor cu iz de mahala, să nu se mai audă nimic de celelalte partide și personaje politice. La final, trebuie să vină la vot doar votanții cu spume la gură, cu venele plesnite, în călduri, peluzele celor două echipe, peluza care îl urăște de moarte pe Băsescu și votează, astfel, cu Ponta (PSD) și peluza care îl urăște de moarte pe Ponta și votează, în consecință, cu Băsescu (PMP).

”Lasă-ne, domne, e război pe viață și pe moarte și vouă vă arde de mofturi intelectual fandosite, teme europene, hipstereală, națiune, Putin și Macovei! Neneeee! Și-o trage Chioru Matrafoxat cu Victor Viorel Dottore Plagy!!! Dați pe Antenă și B1, lăsați orice altceva deoparte.”

Timp de o lună, pînă la 25 mai, vom avea un scandal monstru, cu scuipături și înjurături, între Băsescu și Ponta și politic vor exista doar ei pe scenă. Ei, nucleele dure ale electoratului lor (haterii lui Băsescu și haterii lui Ponta) și cam atît. Restul se vor retrage scîrbiți. De aceea scandalul trebuie să fie cît mai mare, zgomotul cînd mai asurzitor și enervant, înjurăturile cît mai violente, atacurile cît mai josnice. Cei doi s-ar fi băgat și la o suspendare reciproc avantajoasă (ideală pentru ambii), însă nu pot din cauza Occidentului, care s-a săturat de toți zănaticii, mai ales de cînd cu Putin călare pe Ucraina.

Ar fi prea frumos ca măcar o părticică din electorat să-i ignore și să vină la vot și să voteze orice altceva decît pe cei doi și pe ai lor. Dar e greu de crezut că se va întîmpla așa. Avem wrestling, cu toate regulile wrestlingului, fără excepție, să spargem semințe, capete și să dăm pe canalul de wrestling!

Branduri politice (PSD, PNL, PNTcd)

Statul. Norma. Autoritatea. (PSD)

PSD e stabilitatea, e norma. Ceilalți, intelectuali, privatizați, partide, golani, tineret, străini, sînt excepții. Din cînd în cînd externalizăm, privatizăm, ne dăm soarta și pe mîna lor, încercăm și varianta mai îndrăzneață, varianta alternativă. După care naționalizăm iarăși și revenim la normă. PSD e reperul. E by defaultul. E stăpînirea. E uniforma. E legitimația oficială. PSD e statul însuși. Fiindcă din stat s-a născut. Să nu uităm că în decembrie 1989 administrația comunistă, de la nivel central (mai puțin vîrfurile) și de la nivel local, de la București pînă în ultimul sătuc, s-a transformat în CFSN și apoi, în ianuarie 1990, cînd cu sula lui Coposu în coastele lui Iliescu, și-a anunțat participarea în alegeri ca FSN. Statul s-a înscris atunci în alegeri. Și, deși nu mai are forța de atunci, deși a încercat cîteva reforme și rebranduiri, a rămas statul. E partidul celor care vor stabilitate și normă și autoritate. După cum știm, Statul e cel mai competent. Oricum, e singurul competent și legitim să se ocupe de chestiile importante, care nu pot fi lăsate pe mîna ”privatizaților”, pe mîna celor neinvestiți cu autoritate, pe mîna hazardului. Doar statul se poate ocupa de educație, sănătate, mediu, economie, familie, copii, bătrîni, resurse, străzi, clădiri, cultură, istorie. Doar statul vrea, poate și nu are interese proprii. Înlocuiți acum Statul cu PSD și veți vedea de ce PSD e de departe cel mai de succes brand politic românesc. Un brand care oferă siguranță, dar intimidează prin control și putere.

PSD trebuie să fie atent la riscul de a deveni strivitor și arogant (așa a pierdut alegerile în 1996, 2004 și 2009).

Are nevoie de un pic de umilință, slăbiciune și trebuie să lase hățurile mai slabe, fără să le dea drumul însă. Iubitorilor de siguranță și dependență trebuie să li se dea din cînd în cînd impresia că au controlul, că se pot plimba cinci minute prin curtea închisorii (no pun intended).

PSD are de unde alege. Bazinul celor dependenți de stat, de rețelele statului, care vor stabilitate și care cred că doar statul are legitimitatea de a face, este extrem de extins. Pasivii sînt ai PSD-ului.

Rebelul fără cauză. Energie și libertate. (PNL)

PNL e brandul politic cel mai comod și cu libertatea de manevră cea mai mare. Nu are încărcătură etică. Și, deși pare ciudat, e brandul cu cea mai scăzută încărcătură politică. Nu are reguli. Nu cere performanță. E energie pură. E gratuitate. E relaxare. E jemanfișism. E libertate și atît. E o stare de spirit. E un fel de a fi. ”Eu votez cu liberalii fiindcă eu dintotdeauna am fost liberal prin structură, e felul meu de a fi.” PNL nu trădează, nu face compromisuri, nu e corupt, nu gafează. PNL își manifestă libertatea și energia. PNL sînt niște corporatiști rebeli care aleargă prin parc. Nu e partid anticomunist. Nu e nici măcar istoric. Nu face politică pe metereze. E partid de yupiși și liber profesioniști. Energie fără etică și fără scop. PNL e decaf. Cafeaua fără cofeină sau țigara cu aburi. Se poate pufăi, nici nu trebuie să tragi în piept. E o adiere, un fum, o briză. Flu flu. Un brand care oferă libertăți, dar prea apos și lipsit de consistență și direcție.

PNL trebuie să fie atent la riscul de a deveni irelevant în gratuitatea, neutralitatea și flexibilitatea sa.

Are nevoie de o țintă, de un pic de concentrare. Chiar și corporatiștii se mai scot din cînd în cînd la paintball.

Are, de asemenea, un bazin extins. Toată lumea neutră și liberă, asexuată politic, dar iubitoare de libertate, modernitate, exclusivism elitic și de nonconformism se simte liberală ”structural”. Numai că ăștia nu-s foarte ușor de adus la vot. În momentele de război pe metereze, foarte încărcate etic și politic, brandul PNL nu strălucește electoral (de obicei în astfel de momente PNL merge în alianță, ca în 1996, 2004 și 2012). Neutrii sînt ai PNL-ului.

Luptătorul. Națiunea. Istoria. (PNȚcd)

PNȚcd e brandul politic cel mai pretențios și greu de gestionat. Un brand greu, la propriu. Un nucleu dur, din cel mai greu metal. Heavy metal. Dacă-l scapi din mînă și-ți cade pe picior, poți să-ți iei adio de la picior. Fiindcă are cea mai puternică încărcătură etică. E brandul din munți, cu pușca la ochi. E tradiție, e istorie, e luptă națională, e consecvență. Are o puternică încărcătură națională și istorică. În PSD intri fiindcă vrei să lucrezi la stat, să ai asigurată ziua de mîine, în PNL intri fiindcă dintotdeauna ai fost liberal prin structură, că te simți rebel și mai altfel decît conformiștii, în PNȚcd intri fiindcă ai de dus o luptă, de urmat o tradiție, de salvat o nație și de trăit o istorie. PNȚcd nu-și permite incosecvențe, compromisuri, aventuri, libertăți etice, devieri oricît de mici. Dacă facem o analogie hidro, care i-ar plăcea lui Iliescu, PSD e canalul amenajat pe care se merge cu vaporașul în mod organizat, pe un traseu stabilit de organizatori asupra căruia nu ai niciun control, PNL e un lac mare și puțin adînc, pe care te plimbi în voie, fără țintă și fără riscul de a te îneca, dar fără un țărm la care să ajungi, iar PNȚcd e un rîu de munte, îngust și repede, în care la cea mai mică neatenție te trezești aruncat pe mal sau cu capul zdrobit de pietre. Dacă PNL-ului nu numai că i s-au iertat, dar nici măcar nu i s-au reproșat trădările, compromisurile și gafele, și le-a supraviețuit fără probleme, PNȚcd-ului nu i s-a iertat erorile și pașii pe de lături din 1996-2000 și decizia catastrofală de la alegerile din 2000. Un brand puternic, consistent, foarte concentrat, însă prea rigid, prea obositor de urmărit.

PNȚcd trebuie să fie atent la riscul de a deveni prea sectar și încruntat.

Are nevoie de un pic de deschidere, de seninătate și lejeritate. Chiar și partizanii, într-o pauză de salvat patria și valorile, se mai așază într-o rînă, trag din țigară, se uită pe poze cu Rita Hayworth (nu știți voi cine, n-aveți treabă) și fac glume deșucheate.

Are un bazin mai restrîns, dar care, în momente cu încărcătură politică, etică și națională, cînd mizele sînt istorice, poate fi extins și activat mai ușor. Activii sînt ai PNȚcd-ului.

Alegerea prezidentiabilului unic al opozitiei

Toată lumea vrea opoziție unită și candidat unic la prezidențiale, însă nimeni nu vorbește despre criteriile de alegere a acestui candidat. Nu-i nimic, spargem noi gheața.

Să începem prin a spune că principalul argument al unificării e creșterea șanselor de a învinge candidatul PSD la prezidențiale. Nu vorbim de unire de dragul unirii.

Vorbim de unire pentru victorie. Altfel, unirea nu-și are rostul. Acesta este, vom vedea mai jos, un criteriu necesar, dar nu și suficient.

Astfel, un candidat unic fără șanse e inutil. Unificarea trebuie să se facă doar dacă crește șansele de victorie la prezidențiale. Candidatul unic nu trebuie să fie un candidat de compromis, care împacă și capra și varza, dar care nu rezolvă problema victoriei, un candidat cel mai mic numitor comun, gen ”alegerea prostului ăstuia fără șanse rezolvă problema unificării de ochii lumii și salvează orgoliile liderilor opoziției”. Nu, trebuie ales candidatul cel mai puternic, cu cele mai mari șanse, chiar dacă el aparține uneia dintre tabere și chiar dacă celelalte tabere din opoziție se simt învinse în negocieri și cu orgoliul șifonat.

Astfel, principalul criteriu al stabilirii unui candidat unic al opoziției e victoria la prezidențiale și nu compromisul călduț între taberele opoziției. Dar cum știm care e candidatul cu cele mai mari șanse? Prin ce modalități aflăm, cum ne punem de acord privind criteriile de stabilire a șanselor și care sînt modalitățile concrete prin acest candidat e decis și acceptat de toată taberele opoziției?

Alegerea unui prezidențiabil unic al opoziției presupune întîlnirea între liderii partidelor de opoziție și stabilirea de comun acord a unui asemenea candidat. Este evident că liderii de partid nici nu pot veni în negociere cu argumentul ”Pentru că așa vreau eu” și nici nu pot da cu banul. La negocieri trebuie să stabilească niște criterii și modalități clare de stabilire a candidatului.

Va fi scorul în sondaje criteriul final? Ce scor, pentru turul I sau pentru turul II? Dacă candidatul unic X are șanse mari să intre în turul II, dar n-are nicio șansă să cîștige finala? Dar dacă are șanse mari să cîștige finala, dar are șanse ceva mai mici să treacă de turul I? Care institute de sondare vor face sondajele? În ce perioadă?

Dacă pentru postura de prezidențiabil unic vor concura trei candidați, X, Y și Z, și scorurile arată așa, cine va fi ales?

  • Turul I – Candidatul X – 17%, Candidatul Y – 13%, Candidatul Z – 9%
  • Turul II – Candidatul X – 44%, Candidatul Y – 45%, Candidatul Z – 47%

Va participa și PNL la această stabilire a candidatului unic? Vor renunța liberalii la candidatul lor? Să nu uităm că PNL a ieșit de la guvernare tocmai pentru a-și păstra candidatul la prezidențiale. Va prefera PNL să stea în opoziție și să nu aibă nici candidat prezidențial? Nu mai bine îl susținea pe Ponta de la guvernare, decît să-l susțină pe Predoiu sau pe Boc sau pe Udrea, din opoziție?

Vor accepta Băsescu și Udrea un candidat venit din zona PDL sau Blaga și pedeliștii un candidat venit din zona Băsescu/Udrea în condițiile în care mărul discordiei și cauza rupturii celor două tabere a fost tocmai alegerea unui lider al opoziției de atunci? (PNL era încă la putere)

Cum se va realiza, concret, această stabilire a candidatului unic al opoziției?

Să nu uităm însă și profilul politic, intelectual și moral al candidatului. Dacă candidatul respectiv are șanse să-l învingă pe Ponta, dar e tot un fel de Ponta, la ce ne folosește victoria lui? Ce criterii politice, de moralitate și intelectuale ar trebui să respecte candidatul unic al dreptei? Candidatul unic al dreptei trebuie să fie de dreapta sau poate fi și socialist care se declară de dreapta la televizor? Trebuie să fie pro-occidental și pro-american sau ne mulțumim și cu unul căruia vest-europenii și americanii îi put? Trebuie să fie un susținător dovedit al statului de drept sau ne mulțumim și cu un pucist? E ok dacă e puțin mai labil psihic? Dacă e mai încet la minte? Dacă moral e o lepră?

Dacă singurul criteriu pentru stabilirea candidatului îl reprezintă șansele acestuia de a cîștiga prezidențialele, atunci putem să-l punem pe Ponta candidat al dreptei. E de stînga, e pucist, e fan Rusia-China și Che Guevara, e corupt, e mincinos, e iresponsabil și e și mai prostuț, dacă nu chiar tîmpițel sau chiar tembeluț. Și, categoric, are cele mai mari șanse de victorie la prezidențiale.

Astfel, putem creiona, și aici rog și cititorii să vină cu idei, criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească un candidat unic al opoziției de dreapta:

  1. să aibă șanse de victorie
  2. să-și fi dovedit pînă acum susținerea pentru piața liberă, libertate, capitalism, responsabilitate individuală și stat minimal, refuzul pentru orice formă de colectivism, egalitarism și etatism, orice utopie resentimentară
  3. să-și fi dovedit pînă acum respectul pentru valorile statului de drept și democrației
  4. să-și fi dovedit pînă acum atașamentul față de lumea civilizată, față de alianțele occidentale ale României, adică patriotismul și atașamentul pentru interesul național
  5. să aibă anvergură intelectuală și statură morală necesare pentru o asemenea funcție
  6. să fie cu toate țiglele pe casă, cu neuronii neplimbați pe la medici de specialitate

Stirile zilei, linkuri si offtopice – 14 aprilie 2014

foto: USS Wasp (CV-7)

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.

14:40 – Basescu, despre referendumul de demitere: Daca imi mobilizam electoratul, pierdeam

O descoperire epocală. Băsescu recunoaște că oamenii din jurul lui au mințit atunci.

14:23 – I Was Assaulted For Wearing Google Glass In The Wrong Part Of San Francisco
12:30 – Comedii dîmboviţene (Andrei Pleșu)
11:55 – Home Demo at Google VC’s House on Potrero Hill, SF

Un must read. Citiți tot, că merită. Lupta de clasă se ascute. Acesta este manifestul grupării care a pichetat casa lui Kevin Rose, un venture-capitalist care lucrează la Google Ventures și care a creat Digg și Foursquare.

We are here today because a few of the thousands low-paid, underemployed service workers got fed up with Kevin Rose treating them like the shit one scrapes from their boot, not even worthy of eye contact or the basic pleasantries generally taken for granted in our culture.

Recognizing that Kevin Rose is not just another techie asshole, but rather a meta-leech funding and profiting off the gentrification of San Francisco, we chose to bring the class war to his doorstep on our own terms.

Kevin lives in an expensive duplex atop Potrero Hill. His address is 2004 19th Street in San Fracisco.

Kevin calls himself a ‘serial entrepreneur’ and is very proud of his business accomplishments.

 Around that time, Kevin and some of his bros started a company called Milk. This company in turn created an app called Oink. This app allowed anyone to take out their smart-phone and see a map of every nearby restaurant, café, and bar with ratings of specific items at each establishment.

Through mechanisms like Oink, Yelp, and Foursquare, people can now drive down business in establishments that no longer serve their luxurious needs by mobbing them with unfavorable reviews and rankings.

Based on the various startups that he has funded through Google Ventures or on his own, we can see more disturbing evidence of Kevin’s technological derangement.

The system through which Foursquare enables people to connect is called the capitalist system and thus Foursquare will always connect people as consumers, customers, and tippers. It was designed to do this and nothing else.

Unfortunate people like Kevin Rose have never known a world without capitalism and in their ignorance they only know how to fortify it. Everything they do helps to extend the suicidal reign of this world system that renders all life into a commodity and replaces real life with digital distractions that lead people into narcosis, gluttony, and sociopathic greed. Kevin Rose and his employers at Google represent one part of a larger structure that keeps people enslaved to this single economic system that is literally killing the planet and decreasing the chances of continued life.

Tech entrepreneurship is not a harmless or benevolent force. The industry is built directly on the exploitation of millions of faceless people in the global south who are driven off their land and forced to do the dangerous and thankless work of extracting (at great ecological cost) the precious metals and other raw materials that enable the tech world to exist. Once the technology has been shoved down our throats through merciless advertising campaigns, mandatory cell phone upgrades, and jobs requiring instant connectivity of smartphones, we find ourselves tied to their world.

To this end, we now make our first clear demand of Google. We demand that Google give three billion dollars to an anarchist organization of our choosing. This money will then be used to create autonomous, anti-capitalist, and anti-racist communities throughout the Bay Area and Northern California. In these communities, whether in San Francisco or in the woods, no one will ever have to pay rent and housing will be free. With this three billion from Google, we will solve the housing crisis in the Bay Area and prove to the world that an anarchist world is not only possible but in fact irrepressible.

For a world without bosses, rulers, or cops! Down with the Empire, up with the Spring!

Răspunsul lui Rose e halucinant, ca să folosesc o expresie a Trustului Pro:

11:02 –  Ce se află în MIJLOCUL Pământului. DOVADA pe care cercetătorii au prezentat-o lumii întregi

Jurnalul Național citează din Nature, o fițuică obscură și băsistă.

03:06 – PRICELESS!! A Country Founded by Geniuses but Run by Idiots

ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)

ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)