Grow sane!

There are not that many windmills left in this world and I am tired of fake Don Quixotes. I am tired of those who use insanity as an alibi, as a defense or as a weapon. I am tired of those who sell it as art or as virtue.

Taking pleasure in your own insanity is a disguised statement of self-idolatry.

Your secret wish is to destroy others by destroying yourself. You want the whole world annihilated through your wish of self-annihilation.

But the world is not here to serve you; or to resist you. The world has its own thing. So, before it is too late, stop punishing the world through your insanity! There is absolutely no dignity – and no revenge – in refusing to cooperate with reality.

Yes, sanity is a challenge for all of us. Actually, I think you need to have a passion for it in order to succeed in staying sane. It is easier, for all of us, to succumb to various forms of insanity

Of course, sanity has its own dirty secrets, but it is still a graceful and honorable attempt to take responsibility for our own actions instead of letting others manage our outbursts and inappropriateness.

Also, when it comes to sanity, it is its quality, not quantity that matters.

Actually, sanity should be the new sexy. It is so wild, it is so rare, so extravagant, so extraordinary, so vulnerable, so powerful, it should make it on any catwalk, in any bedroom, in any political campaign.

Only he who is sane will find the courage to be eccentric, unique and truly marvelous.

An insane person is boring. An insane person is made of standardized symptoms, not of human attributes. An insane person is broken self-loving machine.

sanity2

(Foto: ro.pinterest.com)

Europa, acest urias ospiciu

Șocant! Să vezi și să nu crezi! Toate crimele comise în ultimele zile în Germania au autori bolnavi psihic. Musulmani bolnavi psihic, mai precis. N-au venit aici ca să ne plătească pensiile, n-au venit ca să crească sporul demografic, au venit ca să-și manifeste psihozele.

Cînd mă pregătisem cu material explicativ al teoriei lupului singuratic și eram gata să scriu, iacătă cum cade vestea: la Munchen este arestat un complice al atacatorului. Care complice, 16 anișori numai, tot afgan, ademenise victimele, prin pagini Facebook, la locul masacrului. Și surpriza surprizelor, autoritățile anunță, contrazicîndu-se de la o zi la alta, că nici urmă de materiale legate de Breivik nu au fost găsite în casa criminalului.

He also said police had not found the manifesto of Norwegian mass killer Anders Behring Breivik when they searched the gunman’s room at his parents’ flat.

A day earlier, officials had raised the possibility of a link to Breivik, whose own attack was carried out five years earlier to the day.

Sigur, se face iar o conexiune, prin alt criminal, ajungîndu-se în final tot la Breivik, deși nu există absolut nici o dovadă în acest sens. Ce rămîne de reținut, lupul singuratic au fost de fapt doi. Cel puțin pînă acum. Iar prin Europa hălăduiesc la ora actuală haite întregi de asemenea lupi singuratici.

Totuși, trei atentate în două zile și patru în șase zile e deja prea mult și pentru mult prea cuminte și prea supusa învinovățirii colective legate de Holocaust societate germană. ca să mai creadă în narativul și minciunile impuse de autorități. Wurzburg, Munchen, Reutlingen și Ansbach nu mai înseamnă terorism, ci val de teroare. Iar în asemenea condiții nici o societate liberală nu poate funcționa. Mințită și spunîndu-i-se permanent că ce vede nu e adevărat, cu posibile restricții impuse de cascada de situații criminale, masa de germani care-și vedeau, pînă mai ieri, de viața lor, vor sancționa dur la urne actuala guvernare. Pentru că de onoarea germană de a recunoaște că ai greșit și a te retrage imediat după e clar că nu mai poate fi vorba.

Va rămîne însă presa, această unealtă progresistă extrem de eficace, care reușește incredibile piruete și volute logice și paralogice pentru a ajunge acolo unde vrea ea. Uriașa falie creată între conducători și populație nu ar fi fost posibilă fără ajutorul ei. Începînd cu agresiunile sexuale din noaptea anului nou, de la Koln, trecute patru zile sub tăcere de televiziunea de stat ARD și pînă la informațiile și comentariile de o stupiditate incredibilă, ca să se potrivească fabricii de știri progresiste, în care victima devine călău, mass media germană nu a ratat nici o ocazie de a se face utilă cauzei. Cauzei progresiste aflate la putere în momentul de față, creștin-democrația de extracție moscovită.

Pînă una alta, se dovedește că Merkel nu a chemat forță de lucru și nici spor natural în Germania, ci numai bolnavi psihic care necesită tratament, supraveghere și îngrijiri speciale, atunci cînd nu răresc populația căreia îi erau destinați a-i asigura bătrînețile. Și că a transformat Europa în cel mai mare ospiciu al lumii, susținut din munca celor de aici și în care vei fi fericit dacă ai scăpat cu viață.

13724956_10154368507429621_4391415828811548572_o

(Foto: Marius Comper/Facebook)

Atac cu maceta la Reutlingen

O femeie gravidă a fost ucisă și alte două rănite în atacul cu macetă al unui refugiat sirian în Germania, la Reutlingen. Criminalul – confuz, evident, după cum relatează presa germană – a putut fi oprit cu ajutorul unui șofer care l-a lovit cu BMW-ul. Să sperăm că legea nu-l va găsi vinovat pe ultimul.

E mult prea greu să mai spui ceva în condițiile acestea. Oricum, și dacă spui, se interpretează abject ca bucurie pentru că ai avut dreptate la momentul intrării fără nici un control a peste un milion de migranți în Europa. Trebuie să taci, așa a hotărît centrala de partid și de stat, conform noii corectitudini politice impuse.

Atacul vine la două zile după ce un musulman născut în Germania a omorît 9 persoane, printre care și copii, într-un McDonald”s din Munchen, și după ce încercările de a-l ”spăla” ca fiind depresiv, inspirat de extrema dreaptă, de atacul lui Breivik, de acum cinci ani și de cîte și mai cîte, încercau să liniștească o populație din ce în ce mai speriată de ceea ce se întîmplă, practic peste noapte.

Teoria lupului singuratic este fluturată pe toate gardurile, ca salvatoare a celor care au permis migrația necontrolată, practic cedarea Europei în mîinile unor oameni aparținând cultural altor secole. Multiculturalismul n-a murit, așa cum doamna Merkel spunea acum niște ani,  multiculturalismul a fost prost înțeles. Nu poate exista multiculturalism între membrii unor societăți pe care le despart secole de civilizație.

Și acum reflectarea în media germană, mai precis a televiziunii de stat ARD – cea care a cenzurat timp de 4 zile agresiunile sexuale din noaptea anului nou, de la Koln si din alte localitati – a atacului. Radu Bărgăoan, pe Facebook:

„AUTOPSIA” Prezentarii la Televiziunea germana 1 ARD a atentatului de la REUTLINGEN.

1. Prima stire (ora 20.00) :Atacul terorist din München cu sublinieri insistente asupra faptului ca asasinul era bolnav psihic si fapta nu are nici o semnificatie de terorism international. Sunt invinovatite masiv tarile est-europene de unde provin armele folosite de teroristi. O reprezentanta a Verzilor cu alura de precupeata/toapa, cere insistent inasprirea legilor armelor in Germania (care oricum este restrictiva la maximum).Durata : 5 minute
2 A doua stire : o veste trista. Russia nu a fost din pacate respinsa la a participa la Jocurile Olimpice. Atac masiv asupra Rusiei in materie de Dopping. Gaz in foc toarna jurnalista model Alineh Aktai despre aceasta problema. Durata :4 minute
3. A treia stire. G20 se intruneste pentru a discuta despre repercursiunile BREXIT. Durata 3 minute.
4. Amnesty International este activa in apararea drepturilor omului in Turcia si in consolidarea democratiei. Durata 2 minute
5. In REUTLINGEN o persoana confuza a atacat cu o macheta mai multe persoane. Persoana a fost arestata. Durata 18 Secunde
6. Au urmat stiri sportive timp de 24 minute.

Iar Sarah Harman relatează pe Twtiter:

Police in say machete attacker was acting alone and there is no acute danger to the public.

Atît. Deocamdată.
PS: Atacul este calificat de poliția germană ca nefiind terorist. Ceea ce, by the book, e corect. Atac terorist este considerat atunci cînd sînt cel puțin 4 victime. Probabil în curînd și cuvîntul ”terorism” va ieși din vocabular, aceste atacuri, din ce în ce mai dese, fiind orice altceva în afară de terorism pentru decidenții europeni.

reutlingen(Foto: news.sky.com)

TAKE CARE!

What does it really mean to care about someone?

Lately, every sort of caring seems to be a variation of self-care.

It is against the nature to care about anyone except yourself. It is unwise, it is ridiculous, it is „way off”.

To be cared for – well, this is even worse. It is the contemporary man’s worst nightmare (and his innermost wish).

These days, looking after someone – or being looked after – is the wildest idea one could come up with: a sad need, something that has to be actively repressed.

So of course we brought pets into our homes. Looking after a pet is our ultimate emotional adventure. A pet is that little cuddly furry rewarding something we can safely care for. We are cowards and misanthropes, but we could just die for our cat.

I have read somewhere that people these days have no problems with revealing their most bizarre sexual and aggressive impulses, but they have real trouble in expressing their agape feelings. I wish Freud were alive to see psychoanalysis reversing itself, like a glove turned inside out.

There are probably too many pets in our flats, and just a few, very lonely people.

cats

(Foto: abcnews.go.com)

#PrayFor…

Munich, de data asta. Oricum, sintagma trebuie nu numai păstrată, dar și completată, eventual, ca să fie gata în caz că. Că ceva ”extremiști de dreapta” se radicalizează și încep să căsăpească, contrar așteptărilor, populație albă.

Asta era, cel puțin, ultima variantă vehiculată pe rețelele sociale, că cei trei criminali – deveniți, între timp, unul singur, se pare – care au ucis 10 oameni în München, ieri după amiază, sînt extremiști de dreapta. Vorba lui Paul Dragoș Aligică:

Aici s-a ajuns: sa doresti, sa speri, sa te rogi ca acesti criminali sa fie „extremisti de dreapta” si nu „teroristi islamici”. Sa stai incordat in asteptarea acestui verdict mantuitor. Extremisti germani de dreapta ziceti?! Pai de ce nu spuneti, domnule, asa? Ne-am linistit. Bravos Europa, halal sa-ti fie!

Aici s-a ajuns, da, aici a ajuns stînga progresistă, să dorească ca atacul să fi avut ca autori ”extremiști de dreapta”! Ce poți să mai spui?! Să demisioneze Merkel & comp tocmai ce am scris acum cîteva zile, după atentatul de la lîngă Wurzburg, ce să mai ceri unei clase politice europene iresponsabile, inepte și, nu în ultimul rînd, lașe?!

Pentru că dacă ieri atacul a început ieri la ora 17:52, abia noaptea trecută, la ora 12, a apărut și comunicatul cancelariei germane, care anunța că:

merkel

Too soon, așa e, ce să mai zici?!  Treci și îl ascuți pe președintele SUA, care dă declarații cu aceeași tragică ocazie:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/cnn/videos/10155072395546509/” mbottom=”50″]

Da, îl pufnește rîsul. Circumstanțele nu permiteau? Așa, și care-i problema?! N-are voie omul, chiar și președintele SUA, să devină too personal cînd vorbește despre niște copii asasinați, după cum se aude? Că în restaurantele McDonals’s, unde s-a întîmplat tragedia, de regulă, sînt copii.

Asta este elita mondială acum, asta este reacția, ăstea sînt timpurile. Too soon, too personal, too too…

Mai jos pun statusurile de Facebook, e tot ce mai pot face acum. Desfășurarea evenimentelor este aici, iar transcriptul convorbirii dintre terorist și niște oameni din vecinătate, aici.  Eu aștept să aud dimineață ce are Merkel de spus.

UPDATE: A fost unul și-a murit. Iranian, 18 ani, dublă cetățenie, nu se știe motivul crimelor. E greu de ghicit, da. 

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118563318214339″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118454351558569″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118422494895088″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118409791563025″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118400144897323″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118397088230962″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118396224897715″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118372461566758″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118364684900869″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1118348601569144″ mbottom=”50″]

pray munich

 (Foto: twitter.com/Ani Undsoweiter/@aniundso)

Dragoste la vremea infractiunii

Declasații care susțin că „poliția americană” este rasistă și, implicit, că merită să i se întâmple ce i se întâmplă, sunt din categoria „diagrama e grea”:

Pentru că ce înseamnă asta?

1) că lasă albi infractori să scape
sau că
2) prind/acuză/omoară negri nevinovați.

Dacă 1) ar fi adevărat, de când se vaită ar însemna că țara mustește de infractori albi neprinși, care săvârșesc infracțiuni peste infracțiuni, acolo, în cartierele lor albe, care decad social și economic, ceea ce nu se probează nicicum.

Dacă 2) ar fi adevărat, ei înșiși, polițiștii și-ar risca cariera și ar fi puși sub acuzare. Fiindcă este stat de drept (negrii nu acuză lipsa statului de drept în general și nu-s mânați de cine știe ce dor secesionist, că organizarea e grea, sindicalismul e mai simplu). Inclusiv împușcarea puberului de 12 ani este justificată, pentru cine știe cazul.

Dacă poliția nu ar avea în vedere prinderea infractorilor, ci egalizarea procentelor de infractori prinși per milion, ar însemna să lase o mulțime de negri nesancționați (gen ”No mum should tremble for her son’s life if he robs a store”) și bandele de infractori să ia în stăpânire cartiere/orașe, cu consecințe în spirală, proces deja în curs pe alocuri.

Există o solidarizare masivă sau foarte vizibilă cu infractorii, mari și mici, care arată – încă de la procesul OJ Simpson – trădarea și eșecul tuturor puterilor din stat de a aplica stricto sensu noțiunea de cetățenie, zdrăngănind în schimb cobza rasială.

blm

(Foto: en.wikipedia.org)

Pericolele vitale ale planetei

Boris Johnson și Melania Trump, astea-s pericolele vitale ale planetei.

Oameni la știrea lor se consideră cei care numai despre asta vorbesc? Pe Boris îl adulau ca primar al Londrei, că merge cu metroul și cu bicicleta, acum a devenit brusc dușmanul lumii odată cu Brexitul. Și cu ajutorul unor ziariști deontologi care prezintă rupt din context ce a mai zis omul de-a lungul vremii.
De fapt, tot ce contează e că era bun ca biciclist și ca pasager de metrou, nu mai e ca brexiter.

Melania Trump. I s-a livrat de către staff un speech. Plagiat, făcut după cloud words-ul dedicat unor anumite momente, nu știu. Dar e proasta și tîmpita lumii, că a plagiat.
OK, nu e sau nu o știu eu nici deșteptăciunea pămîntului, dar nu ea candidează, asta știu precis.

Timp în care se fac și refac geopolitic alianțe strategice, în Turcia s-a ajuns la 50 000 de oameni pe listele negre, în Ucraina moare asasinat, în explozia unei mașini încă un jurnalist, Pavel Șeremet, opozant crunt al regimului Putin, ce scriam de dimineață iată că se și înfăptuiește, ”Turcia este pregătită să restaureze pacea în regiune, alături de Iran și Rusia”, a declarat Erdogan, mai rămîne China să scoată capul și cam ăia sîntem.

Dar nu, Boris și Melania, Boris și Melania, Boris și Melania.

Asta e, asta avem, cu asta defilăm.

PS: Da, măcar Trump are gusturi fine la femei.

melania trump

(Foto: latimes.com)

Où sont les coups d’état d’antan?

Acum doi ani – tocmai ce fusese doborît avionul malaezian MH17 în estul Ucrainei – un prieten scria pe Facebook un status despre care am avut tot timpul impresia că poate fi sfîrșitul unei cărți foarte bune. Acum n-o mai am.

Văd numai știri despre avionul Malaysia Airlines. Din ce în ce mai multe. Rusia, Donețk, insurgenți, ba căzut, ba doborît. De cine?

Beau o bere pe o terasă din București, România. Se aude tango. Cîteva cupluri dansează. Se rîde – un scaun potrivit de un tip unei domnișoare sau doamne.

Așa începe un război mondial. Tango, bere, flirt. Și pe dedesubt începe să tremure, neauzit, pămîntul.Bogdan Budeș

Vineri seară, tîrziu, agențiile de știri anunțau că în Turcia este în desfășurare o lovitură de stat. Pentru o țară al cărei președinte nu a ezitat în ultima vreme să se comporte ca un dictator, afirmînd chiar, în ianuarie, că modelul lui este Hitler, și care a mai avut patru lovituri de stat armate în istoria recentă, toate menite să restabilească ordinea și derapajele de la vîrful puterii, nu era chiar neobișnuit.

Comunicatul facțiunii armate care preluase puterea suna încurajator:

According to Turkish media, the military statement said the army had taken action to: „reinstall the constitutional order, democracy, human rights and freedoms, to ensure that the rule of law once again reigns in the country, for the law and order to be reinstated.”

Ce s-a întîmplat în următoarele șase ore a dat peste cap nu numai rostul loviturii, dar și posibil rostul lumii. 

Erdogan a făcut apel, inițial prin Facetime, la populație, să iasă în stradă și să apere ceea ce el numea ”democrația”. Cancelariile occidentale au transmis comunicate în care se făcea referință tot la democrație, respectarea votului rezultat în ultimele alegeri, calm și, înainte de orice, respectarea statului de drept.

Numai calm nu a fost în orele următoare pe străzile Ankarei. Populația a ieșit în stradă să-l apere pe Erdogan. Ciudat, din elicoptere se trăgea asupra oamenilor. Mai tîrziu s-a aflat că președintele putea fi capturat, dar a fost scăpat, surprinzător, printr-o mișcare care numai cu timpurile moderne nu rimează.

În final, după o noapte de tumult și groază, Erdogan apare la televiziuni, nu se știe de unde, cu un comunicat. Și de atunci începe o mișcare de epurare cruntă a tuturor celor care, de-a lungul timpului, i se opuseseră președintelui.

Inițial, în dimineața zilei de sîmbătă, o lume întreagă vede militarii celei de a doua ca mărime armate a NATO umiliți și chinuiți. Pe străzile Ankarei se petrec atrocități, militari sînt decapitați de o populație aflată în plină desfășurare a instinctelor primare. Președintele revenit la Ankara anunță și primele măsuri. Nu reinstituirea democrației, nu a calmului, nicidecum a statului de drept, ci mișcări crunte de răfuială cu oponenții. Inițial, cu reprezentanți ai puterii judecătorești. 2745 de înlocuiri din funcții și arestări sînt anunțate numai sîmbătă, la prima strigare. Nu participaseră la lovitura de stat, dar ce conta, se opuseseră, democratic, aberațiilor anterioare ale președintelui. Baza militară NATO de la Incirlik este sigilată și nu are legături cu exteriorul nici acum.

Duminică, numărul celor care dispar din funcțiile ocupate și/sau sînt arestați ajunge la 6000. Tot din justiție. Ceea ce deja pune sub semnul întrebării întreaga lovitură de stat. Ieri, marți, numărul lor ajunsese la 9000, în plus, sînt epurați din sistemul de învățămînt 15 000 de oameni.

Încă de la revenirea din dimineața zilei de sîmbătă, Erdogan își identifică adversarul, clericul Fethullah Gulen, și somează SUA să-l extrădeze. Cel care condamnase dintru început lovitura de stat devine dușmanul numărul 1 al regimului de la Ankara și sursă de tensiuni serioase cu Washingtonul. Mai nou, Erdogan, în plină criză megalomanică cel puțin, transmite prin ambasadori și ce instituții trebuie rapid închise, avînd legături cu dușmanul. Față de ruși s-a scos, ofițerul care a ordonat prăbușirea avionului rusesc a fost parte la lovitura de stat.

Faptele sînt deja cunoscute, evoluțiile pot fi surprinzătoare de la oră la oră.

Ce se mai poate întîmpla?

Sultanul Erdogan, și așa aliat cu țarul Putin, să se înțeleagă cu Iranul. În condițiile în care valurile uriașe de migranți, plecate din Turcia și oprite acum în schimbul unor sume uriașe de bani au șubrezit o Europă oricum atacată imun de corectitudine politică sau calcule ascunse, și în condițiile în care acordul Iran – SUA este cel puțin discutabil, ce este mai rău. Axa Ankara – Moscova – Teheran, noua axă a răului. Țarul, sultanul și ayatollahul. 

În anii ’30 ai secolului trecut, lumea își vedea de viață. Muncea, iubea, petrecea. Doi demenți își asigurau ascensiunea și controlul asupra Europei, dar nimeni nu părea să vadă. Unii mai erau și de acord că lucrurile nu merg bine și ”ceva trebuie făcut”.

Și s-a făcut. Sîntem în anii ’30 din nou. Dar prea puțini par să vadă. Pînă cînd, într-o bună dimineață, în timp ce ne vom bea cafeaua, de la știri vom afla că un nou război a început.

PS: Încerc de zece zile să scriu un articol despre summitul NATO de la Varșovia fără să bat cîmpii (să mă scuze analiștii) și nu-mi iese mai mult de atît:

– noi nu am cerut nimic;
– am primit mai mult decît am cerut.

erdogan putin

(foto: en.publika.md)

Merkel, Hollande, Mogherini, Juncker, demisia!

Și toată garnitura  de lideri europeni care au permis cea mai mare infiltrare pe timp de pace a Europei, cu teroristi islamici. E momentul recunoașterii uriașului eșec de guvernanță europeană de care ați dat dovadă, și ale cărui consecințe asupra populației încep să se cuantifice zilnic.

Ieri, într-un tren regional din Bavaria, un adolescent de 17 ani, cu steag, cuțit și topor, s-a radicalizat brusc și a rănit grav 4 persoane, alte 14 aflîndu-se în stare de șoc. Vreun rătăcit din sutele de mii declarate pierdute anul trecut prin Europa, vreun supărat pe viață, cu copilărie grea, fără jucării și bomboane.

Nu ne interesează. Nu ne mai interesează. Efectele unei greșeli cît pentru un secol sau mai mult, ori efectul unor calcule cinice și cu consecințe dezastruoase asupra populației de care ați fost aleși își spun cuvîntul. Nu mai e timp de pierdut, nu e cazul să lăsăm conducerea pe mîna unor extremiști, e momentul recunoașterii eșecului și al pasului înapoi. E momentul venirii unor alți lideri la putere, lideri care să încerce, pe cît posibil, să repare ce ați distrus.

Ieri, la funeraliile victimelor atrocității petrecute la Nisa, săptămîna trecută, prim-ministrul francez Manuel Valls, cel care declarase că trebuie să ne obișnuim cu asemenea acte de barbarie. a fost huiduit de o mulțime întreagă de oameni disperați. de oameni cu destine schimbate pe vecie în cîteva secunde de ”dreptul teroristilor de a vinde înghețată”.

A fost Brexitul, posibil urmează alte mișcări de apărare ale unor oameni care au crezut că puteți gestiona Europa. Cît nu e prea tîrziu, cît mișcările radicale nu și-au făcut încă apariția sau nu au cîștigat încă suficienți adepți, e momentul pasului înapoi. Acum, cît nu e încă prea tîrziu, acum, cînd situația ar mai putea fi îndreptată cu relativ calm. Acum, cît ingineriile voastre sociale și jocul cu destinele unor oameni pașnici au fost deja deturnate, dar poate nu definitiv, de la cursul lor firesc.

Acum, cît încă nu ne-am întors definitiv cu sute de ani în urmă. Acum.

wurzburg

(Foto: mediafax.ro/Twitter)

‘Si-acum ma taie, daca vrei, Si-arunca-ma la caini!’. De ce nu exista islam moderat.

După fiecare atentat terorist ni se spune că autorii sînt islamiști radicali, spre deosebire de marea majoritate a musulmanilor, oameni pașnici și civilizați, integrați culturii occidentale. De ce nu îi vedem însă niciodată pe acești moderați luînd atitudine, organizînd marșuri, protestînd împotriva celor care, prin crimele comise, pun la îndoială însăși credința lor? De frică, ni s-a spus de către centrele mediatice ale lumii. Frică de cine, milioane de oameni stau cu frica a cîțiva demenți și suportă consecințele măcelurilor provocate de aceștia? De ce acest corp sănătos al musulmanilor nu elimină putregaiurile, nu le denunță, de ce nu sînt chiar ei primii interesați în a-și face ordine în propria ogradă?

Răspunsul îl aveți în textul următor, care îi aparține lui Dorin Ciobîcă:
„Şi-acum mă taie, dacă vrei, Şi-aruncă-mă la câini!”
Taisir era un tip de 24 de ani, student la medicină în Bucureştiul anilor ’80. Sirian de obârşie, crescut în rigorile islamice, descoperise în România (unde era de ceva ani buni, pentru că „aprofundase” studiul), alcoolul, fetele, şi muzica pop-rock a vremii.
Aveam cam aceleaşi pasiuni, în altă ordine, de aceea am devenit apropiaţi pentru o perioadă.
La vremea respectivă, cântam într-un bar, Taisir era mai mult pe-acolo decât la facultate; vorbeam câte-n lună şi-n stele, despre ce se petrecea în piaţa muzicală, în restul lumii şi-n universul lui Allah.
Educat, spre erudit chiar, am petrecut multe nopţi în preajma unei sticle de whiskey, taclălind despre Pink Floyd, Beatles, Zeppelin, parcurgând drumul caravanelor din vremea califului din Bagdad până la Damascul în care se născuse.
Hafez al-Assad tocmai reprimase revolta Frăţiei Musulmane, se contura sediul mişcării Hamas în Damasc, lumea arabă era atunci, ca de-a lungul întregii istorii, un cazan în clocot, sub o aparenţă de prosperitate.
Într-o seară, puţin agitat, mi-a spus că urmează să-l viziteze fratele mai mare, însoţit de nişte prieteni, şi-ar dori să mă invite la Inter, respectivul – pentru prima dată în România – arătându-se interesat să cunoască pe cineva din anturajul mezinului. Mi-a explicat, stânjenit, că nu trebuie să pomenim de băutură, cârciumi, muzică, fete, şi restul ingredientelor care-i colorau cotidianul dâmboviţean.
Am văzut atunci un om total diferit de cel pe care-l cunoscusem; Taisir, care n-avea nici o problemă să se ia la harţă cu interlopii vremii care frecventau centrul Bucureştiului de atunci, devenise un fel de servitor umil, încercând să anticipeze dorinţele stăpânului.
Peste o săptămână, vizitatorii au plecat, şi-am aflat care sunt regulile de funcţionare ale societăţii musulmane, adică ierarhia imam, tată, unchi, frate mai vârstnic, cărora te supui orbeşte, indiferent despre ce-ar fi vorba. „Adică dacă frate-tău îţi zice să-mi iei gâtul, o faci ?” Fără să ezite, prietenul meu întru desluşirea tainelor lumii mi-a raspuns rece, plictisit, ca unui copil prost, că aşa trebuie.

Anul următor, i-am cunoscut pe cei doi Zeid – i-am botezat „Prim” şi „Secund”, pentru că-i chema la fel. Tot la medicină, scăpaseră de încorporare (era în vremea războiului dintre Iraq şi Iran) datorită studiilor. Mândri de poziţia progresistă a lui Saddam, versus primitivismul lui Khomeini, preferaseră, totuşi, să fie la adăpost de tranşeele ce urmau să configureze o nouă lume arabă.
Vândusem un pian electric, o căruţă de bani la vremea respectivă, şi le-am dat 50.000 de lei să-şi achite taxele de şcoală, pentru că banii de-acasă întârziaseră, şi erau în pericol de-a fi exmatriculaţi. A fost un impuls de moment, i-am văzut disperaţi, abia ulterior am realizat că nici măcar nu le ştiu numele de familie, nici în ce cămin locuiesc. Mai surprinşi decât mine (umblaseră la toate cunoştinţele din campus), mi-au înapoiat banii peste vreo săptămâna şi au devenit fraţii mei pe viaţă şi pe moarte, după spusele lor.
La scurtă vreme, aveam să aflu că dacă imamul, tata, etc.
Europa, şi nu numai, este plină de Taisiri şi Zeizi: educaţi, deja la a doua generaţie, obişnuiţi cu civilizaţia occidentală. Nu toţi arabii sunt terorişti, da-i suficient unul din 10.000, căruia dacă-i zice imamul, tata, fratele mai mare…
Şi-am încălecat pe-o centură de explozibil, şi v-am zis povestea mea.
Umilință și obediență duse la extrem. Acesta este islamul moderat. Atunci cînd nimic nu mai contează în afară de cuvîntul fratelui, tatălui, imamului… Iar dacă fratele, tatăl, imamul spun să omori, omori. Asta-i tot.
islam
(Foto: ro.pinterest.com)