Ce avem de facut. Aderarea rapida la Grupul de la Visegrad.

Am văzut ce poate face politica continentală, politica big. Manipulări, minciuni, narative induse de la centru. Practic, în afara diferenței de ambalaj, nu mai există altă diferență față de politica dîmbovițeană. Uniunea Socialistă Europeană e pe cale de a înfăptui mărețele idealuri pentru care au luptat toți predecesorii ei. Și de a pune botniță, în buna tradiție totalitară, tuturor celor care se opun.

Și totuși, ne mai putem opune. Încă.

Există deja, din 1991, Grupul de la Visegrad, format din Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria. Toate, state fost comuniste. Înființat în 1991, cu scopul de a ajuta țările constituente la integrarea în UE, avînd în vedere evoluțiile acesteia în perioada de timp scursă de atunci, grupul, a cărei  președinție va fi preluată de la 1 iulie de Polonia, se poate constitui în ”disidența” la însăși construcția la care își propusese să adere la înființare.

Cum România a dorit să facă parte din grup încă de la început, dar evenimentele anului 1990 nu i-au permis, o poate face acum. O uniune în uniune, cu deschidere de la Marea Baltică la Marea Neagră, și cu ajutor NATO, poate fi exact zona tampon între UE și Rusia.

Rezistența în fața socialismului mascat al UE și cel fățiș și din ce în ce mai bine pus la punct al Rusiei aici poate fi. Sînt exact țările care au avut de suferit enorm din cauza comunismului, sînt țările cu disidență puternică în anii comunimului, sînt compacte ca așezare pe hartă, traversează continentul de la nord la sud-vest, au ieșire la două mări importante, sînt membre NATO. Angajamentul NATO de a le susține își poate găsi aici punctul de sprijin, dorința NATO de a fortifica estul Europei aici se poate realiza.

Fără multă poveste, că nu fac literatură din politică, asta e de făcut acum. De aderat rapid la Grupul de la Visegrad. Priviți harta. Lucrurile par a se așeza firesc.

grup visegrad

(Foto: wikipedia.com)

In loc sa…

În loc să chestionați Bruxelles-ul pentru atitudinea de forță adoptată, voi învinovățiți britanicii pentru că nu s-au gîndit la București înainte de a vota.

În loc să faceți glume tîmpite pe seama oamenilor în vîrstă, mai bine ați învăța de la ei, nu le-ați lua eventual dreptul de vot.

În loc să dați share cu voioșia prostului meme-urilor care pretind ce știe Google, mai bine ați învăța unde e Marea Britanie pe hartă.

În loc să dați vina pe tabloidele care ar fi fost cauza rezultatului votului, mai bine v-ați uita la ce citiți, ce ascultați și ce vizionați voi.

În loc să recitați petiția pentru reluarea referendumului, mai bine v-ați gîndi că e nulă, avînd în vedere că o poate semna oricine.

În loc să rîdeți de ai lor, mai bine vă uitați ce becali, vadimi, severini și crețu am trimis noi în Parlamentul European.

În loc să vă ”răfuiți” cu cine a adus UE în situația asta, învinovățiți un întreg proces democratic, desfășurat fără incidente, pentru ce s-a întimplat.

În loc să dați vina pe johnsoni și faragi, mai bine ați vedea cu cîtă nemernicie și cît tupeu îi vrea continentul afară din UE.

În loc să vă gîndiți la ce e de făcut, voi dați vina pe cei care au făcut deja. Primul pas spre libertate, în afara dictaturii bruxelleze.

Logică! Bine că sînteți voi deștepți, la cît ieșiți să socializați la Universitate?

brexit

(Foto: theguardian.com)

 

Treceti batalioane romane Canalul!

Și civilizați odată insula aceea care și așa numai dureri de cap ne dă! Așa nu se mai poate. Pînă aici! Cine sînt tupeiștii ăștia care nici ei nu știu ce-au făcut?! Din ce grote imemoriale au apărut acum, să ne facă nouă probleme?!

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/siegfried.muresan/posts/10154265816952481″ mbottom=”50″]

Spre deosebire de domnul Juncker, domnul Rompuy, doamna Mogherini și alte doamne și domni așijderea, aleși pentru funcțiile ocupate, nu?! Sau chiar doamna Crețu.

Sigur, și domnul Siegfried Mureșan a fost ales. De doamna fiica fostului președinte, pentru care locul 2, de pe care a candidat dînsul la alegerile europarlamentare, era păstrat. Dacă nu cumva dînsa colecționa semnături – din pasiune, desigur – pentru candidatură.

În acest sens, domnul președinte Iohannis, mai iute decît ceilalți șefi de state de pe continent, a și acționat deja. L-a trimis pe domnul Mihalache ambasador, pentru început. Să sperăm că rezolvă problema cu ”profesionalismul și competența manifestate în modernizarea și eficientizarea Administrației Prezidențiale de care a dat dovadă la București.”

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/dan.mihalache1/posts/1212218742124238″ mbottom=”50″]

Și nu e de la căldură, din păcate.

dan mihalache(Foto: epochtimes-romania.com)

 

Afterthoughts

Today’s politics lost its political prestige and today’s common man lost its human prominence. Together, they make bad democracy.

Somehow, everyone feels unfortunate, misrepresented, misunderstood, hurt, inconsolably stuck in a majority or in a minority, a direct target of some hostile policy, victim with no prospects, champion without a win.

As a crowd, we have ceased to be a repository of common sense. What we share, is fear. Like the spirit of God moving upon the face of primordial waters, Fear hovers over a mosaic of utopias and dystopias, mutually exclusive values, and extreme contrasts.

Fear breaths life into us, it makes us reactive, defensive, and – what it is most important – extraordinarily inefficient. We become a strong chain of weak ties, the Spiral of Silence is not spiraling anymore, it gains a zig-zagging motion. These are times when we can hear the unheard and see the unseen, and these are times when the loudest is simultaneously the strongest and the weakest.

Congruity of opinion is irrelevant. Essentially, we are all loud and we are all mute, both at the same time. We are all overestimated and we are all underestimated. We have been taken for fools, we have been taken for granted, and we have been taken as super-humans belonging to a super-state. We believed them all, but we believed nothing.

We disrespect everything and everybody, yet, we claim there is no one more respectful than we are. Our ethos of tolerance has over-stimulated our sense of danger. Now both – the splendid ethos and the basic fear – rule out the possibility of a decent, non-hypocritical cohabitation with others. As we lack a common horizon of expectations, we find it hard to agree on improvement goals.

So overall we are inconsolable; a self-dynamiting blend of ignorance and arrogance.

Brexit is within you.

brexit

 

(Foto: thesovereigninvestor.com)

De ce au votat britanicii ‘leave’?

merkel thatcher

Margaret Thatcher, 1990, The House of Commons:

”We want the Community to move forward as twelve… Europe is strongest when it grows through willing co-operation and practical measures, not compulsion or bureaucratic dreams.”

Angela Merkel, 2010, Bundestag:

Nobody in Europe will be abandoned. Nobody in Europe will be excluded. Europe only succeeds if we work together.

Între timp, în 2016, Europa a trecut și trece printr-o criză economică majoră, invadarea de către ruși a Ucrainei și anexarea Crimeei, iar de anul trecut are de făcut față crizei migranților, criză fără precedent în istoria sa. Merkel a arătat nu numai că nu ”abandonează” și nu exclude pe nimeni, dar că își abandonează propriii cetățeni și pe cei ai Uniunii nu în favoarea imigranților pe care susține că vrea să-i includă, ci în favoarea propriei ei lipse de soluții concrete de control și integrare, de discernămînt, precum și din cauza autoritarismului politic, în final.

Nici un om și nici o națiune nu pot fi blamate pentru că doresc să iasă de sub dictatura birocrației, a incompetenței și a debusolării totale, pentru a-și lua soarta în propriile mîini. Restul e poveste.

De ce au votat britanicii ”leave”? Răspunsul ar putea fi găsit mai jos.

Fragment din discursul Doamnei Margaret Thatcher, ținut în fața Camerei Parlamentului britanic, la 30 octombrie 1990. Cîteva zile mai apoi, avea să demisioneze. Sau să fie demisionată.

It is our purpose to retain the power and influence of this House and not to denude it of many of the powers.

I wonder what The Right Honourable Gentelmen’s policy is in view of some of the things he said.

Would he have agreed to a commitment to extend the Community’s powers to other supplementary sectors of economic integration, without having any definition of what they are?! Would he?! Because you would of thought he would from what he said.

One of them was that the Commission wants to extend its powers and competence into the area of health.

We said no, we weren’t going to agree to those things, and from what he says he sounded as if he would for the sake of agreeing, for the sake of being little sir echo and saying me too. Would he have agreed to extending qualified majority voting within the Council, to delegating implementing powers to the Commission, to a common security policy all without any attempt to define or limit them?!

The answer is yes! He hasn’t got a clue about the definition of some of the things he is saying let alone securing a definition of others.

Yes, the Commission does want to increase its powers, yes it is a non-elected body and I do not want the Commission to increase its powers against this House. So of course we are differing, of course the Chairman of the President of the Commission, Mr. Delors, said at the press conference the other day, that he wanted the European Parliament to be the democratic body of of the Community, he wanted the Commission to be the Executive, and he wanted the Council of Ministers to be the Senate.

No! No! No!

Or! Or! Or! Ah! Perhaps the Labour Party would give all those things up, easily, perhaps they would agree to a single currency, to total abolition of the pound sterling. Perhaps being totally incompetent with monetary matters they’d be only too delighted to hand over the full responsability as they did to the IMF, to a central bank.

The fact is they have no competence on money, no competence on the economy, so yes The Right Honourable Gentleman would be glad to hand  it all over. And what is the point in trying to get elected to Parliament, only to hand over your sterling, and to hand over the powers of this House to Europe.

(Foto: yris.yira.org)

Mi-am dorit brexit

Stiam că nu e bine pentru noi, și totuși mi-am dorit crîncen să cîștige tabăra Brexit.

Mi-am dorit și așa mă bucur numai anticipînd ce tîmpenii se vor scrie la noi și in Europa. Cît sînt de rupți de realitate politicienii și elitele conducătoare ale momentului.

Mi-am dorit pentru că s-a speculat politic uciderea lui Jo Cox. Și asta nu trebuia să se întîmple, dar am uitat să fim oameni.

Mi-am dorit pentru că se va dovedi iar că cei ce ne conduc nu au înțeles nimic din ce se întîmplă, mi-am dorit pentru că aici, în România, și în Europa se vor consuma tone de cuvinte plîngînd ruptura, mi-am dorit pentru că cei care nu înțeleg sau se fac că nu înțeleg au dat piept cu ceea ce vor oamenii, în  primul rînd. Și vor trebui să țină cont de asta de acum încolo.

Mi-am dorit pentru că părem sau chiar sîntem niște profitori ai ideii de Uniune Europeană. Pentru că de la idee la fapt sînt ani-lumină. Pentru că dacă asta înseamnă întoarcerea la popor, cu tot ce-l doare, so be it.

Mi-am dorit pentru că nimeni și nimic nu mai ținea cont de oameni, de indivizi. Pentru că un colos, un monstru birocratic și de-un autoritarism în creștere exponențială, precum UE, e rupt complet de realitatea cotidiană a omului simplu. Pentru că ei nu vor înțelege nici acum, dar riscul surprizelor abia a început.

Mi-am dorit pentru că mai sper să se termine epoca minciunii, a falsului și a imposturii la cele mai înalte niveluri ale politicii.

Mi-am dorit, recunosc, pentru că va fi testul modernității și al maturității noastre. Vom lăsa sau nu Rusia să-și facă jocurile de acum încolo? Și dacă da, măcar vom ști cum stau lucrurile, nu ne vom mai minți.

Mi-am dorit pentru că, în primul rînd, nu mai suport minciuna. Și jalea, și bocetele, și pentru că prefer întotdeauna o naștere în chinuri cumplite celei mai fastuoase înmormîntări. Iar UE cea de pînă mai ieri asta făcea, prelungea agonia unui sistem mort de ceva vreme.

Mi-am dorit egoist, îngrozitor de egoist, ca să asist la neînțelegerea istoriei de către cei care o trăiesc. Nu e prima dată în istorie cînd se întîmplă asta, nu va fi nici ultima. Dar așa măcar se vor separa apele. Iar binele de rău trebuie să se distingă clar și întotdeauna.

Mi-am dorit pentru că, așa cum în psihologie se spune că o cărămidă așezată strîmb poate strica întreaga construcție, așa s-a întîmplat și aici. Și-au bătut joc de o idee atît de generoasă, atît de ofertantă, și zidul oricum e pe cale să se dărîme. Mai bine, dacă și cînd se va putea, îl vom face la loc. Drept, de data asta.

Și nu în ultimul rînd, mi-am dorit pentru că știu că Margaret Thatcher și-ar fi dorit. Și am învățat, de-a lungul anilor, ce înseamnă adevăr, instinct politic și autenticitate, ce înseamnă să îți susții ideile contra tuturor. Și să nu dai greș.

brexit

(Foto: freshbusinessthinking.com)

Adevarul despre Soare

Cu ceva ani in urma am fost chemat sa fac evaluarea lui Soare. Soare era un adolescent de 17 ani, institutionalizat, de etnie roma. Soare avea intelect de limita, dar era puternic ca un taur, bine cladit, proportional, o mandrete de baiat, pe deasupra si virgin. And on top of that, era filozof. Copilul avea un farmec iesit din comun.
In centrul de plasament respectiv, apare la un moment dat o fetiscana de vreo 16 ani, frumusica, obraznicuta, neconsolata cu statutul de institutionalizata. Intr-o zi, il seduce pe Soare. Ce stia Soare? Nu stia nimic in afara de filozofie. Cand sa purceada si el la treaba, ce sa vezi? Fata se opreste si da un bip. Dupa bip, intra in camera, peste ei, un reporter de la OTV! Fata se intelesese cu el sa-l frame-uiasca pe Soare! Va dati seama ce-a urmat: stiri, of-uri, scandal in toata presa, cum ca la centrul respectiv Soare a violat o minora, lumea si-a dat ochii peste cap, l-au facut bruta si cate si mai cate. Cine sa fi crezut ca matahala aia a fost pacalita?

Care era de fapt esenta? Fata voia afara din Centru, OTV-ul si lumea in general vor niste stiri fierbinti.
Credeti-ma pe cuvant, ASTA este esenta raportului dintre media si Protectia Copilului, in special centrele de plasament. Unii se asteapta ca acolo sa fie balamuc – ba mai mult, vaneaza asta si speculeaza asta in toate felurile si la toate nivelele -, iar copiii institutionalizati speculeaza acest potential cu o dexteritate si o maiestrie luciferica.

E adevarat ca acelor copii li se administreaza medicamente mai mult decat ar fi cazul, acest exces de tratament medicamentos e unul din punctele de divergenta intre psihologi si sefii de centre.

As zice ca exista doua motive pt care se practica chestia asta intr-un oarecare exces: 1. disponibilitatea maxima a medicilor de a trata imediat orice cu un medicament (pe acelasi principiu pe care pediatrul roman recomanda imediat antibiotic, desi nu stie daca e altceva decat o simpla viroza + ca e obligat sa recomande anumite marci mai degraba decat altele, sunt la mijloc contracte si interese complicate de care s-a mai vorbit; nu insist). 2. Al doilea este unul inca si mai trist: lipsa dramatica de personal in centrele de plasament. Sunt zile in care exista o singura educatoare responsabila de tot Centrul. Or aici vorbim de adolescenti cu probleme, delicventi, la unele Centre sunt drogati sau in perioade de dezintoxicare. Cum te descurci cand ai o adolescenta iesita pe geam, la etajul 2, care vrea sa ajunga jos la „iubitul” ei care o asteapta la colt (si care de fapt e peste)? Cum te descurci cu doua fete care se paruiesc pe hol fiindca a disparut un ruj si cu o alta care a iesit dezbracata complet sa vada scandalul, desi pe hol sunt niste muncitori care repara o conducta? Asta in conditiile in care nu ai NICIUN instrument de constrangere sau de sanctiune, pentru ca iti sunt interzise prin lege. Am uitat sa spun ca salariul unei educatoare nu depaseste 800, poate 1000 RON, cu sporuri si ore suplimentare. Nu e greu, e aproape imposibil.
Stiati ca un psiholog de Centru are un salariu de 1000 RON? Si asta acum, “mai nou”, cu ceva vreme in urma nu depasea 800 RON.
ONG-urile alea care se bat pentru copiii din Centre, nu au vazut in viata lor la fata un astfel de copil. Habar nu au care e dinamica acolo. Nu stiu absolut nimic. Fac seminare si focus grupuri ca sa-ti livreze niste generalitati. Pe unii ii cunosc bine si nu exagerez deloc. Ei se ocupa cu livratul vrajelii catre presa. La asta se pricep, intr-adevar.

Ma intreb de ce oare nu cauta presa acele fundatii care CHIAR fac ceva pentru copii care trimit efectiv oameni in Centre sa se ocupe de copii, sa stea de vorba cu ei, sa-i inteleaga, sa priceapa ce se intampla acolo.
Daca presa chiar vrea sa faca un bine acestor institutii, trebuie sa se ocupe de ABSOLUT toate fatetele problemei, sa inteleaga EXACT dinamica. Pur si simplu nu cred ca in cazul asta presa e bine intentionata. Nu cred si pace. Vrea rating, vrea scandal, vrea lacrimi, in realitate nimeni nu da doi bani pe copiii astia.

soare

Merituosii

Nu vă înțeleg, chiar nu vă înțeleg! Cum se poate să fiți atît de supărați, atît de nervoși din cauză că parlamentul nu a aprobat cererea DNA de urmărire penală a fostului ministru de Externe, Titus Corlățean? Păi bine, oameni buni, fără contribuția lui neprețuită, mai era astăzi Iohannis președinte? Ei, ia gîndiți-vă! Așa-i că nu? Și atunci?!

Cum a spus și senatorul UNPR Haralambie Vochițoiu:

Procurorul exagereaza (…) UNPR va sustine intotdeauna institutiile statutului, insa in acest caz… Titus Corlatean este un produs rar al diplomatiei romanesti. Nu are nicio vina pentru faptul ca unii romani au fost obstructionati sa voteze.”revista22.ro

Și este firesc să fie un produs rar, din moment ce, în mai 2012, la formarea guvernului Ponta, a primit recomandare de la însuși Cătălin Voicu! Păi e puțin așa ceva?!

Așa că merită ieșirea în stradă și merită tot din partea voastră! Eu nu voi fi aici, dar voi urmări, cu atenție și preocupare, bineînțeles, evenimentele. Care – și îmi pun nădejdea în voi – sper să fie pe măsura înaltului personaj, de neuitat pentru mulți dintre concetățenii noștri. Mai ales pentru cei din diaspora. Și pentru ei merită!

Nu pot să-l înțeleg nici pe președinte, care a declarat că nu poate să conceapă ”că în Parlament să fie oprită o procedură care se poate termina fie cu declararea nevinovăției, fie cu urmărirea penală”. Asta-i bună, de parcă e prima dată cînd se întîmplă așa ceva! Dar să conceapă că e președinte poate?

Și ce, parlamentul protejează pe cineva? Dimpotrivă, ferește de ispită. De ispita de a umbla cu amante, ori cu mai știu eu cu ce bagaboante, aleșii neamului. Că ce poate însemna amnistia pe care și-au acordat-o, aceea de a nu mai fi acuzați de confict de interese dacă și-au angajat rudele la cabinetele parlamentare pe care le dețin? Păi în cine să mai ai azi încredere, dacă nu în familie?! Nu-i familia celula de bază a societății? Este, deci?! Și ce, fetele și băieții aceia au terminat o SNSPA, o particulară, ceva acolo, și-au julit coatele degeaba pe băncile facultăților, fără să aibă șansa de a intra, ca oamenii, în cîmpul muncii?! Se poate așa ceva, să nu doriți integrarea tinerilor în societate?!

Și ei merită!

Merită și cei care au votat ca aleșii locali cu condamnări definitive cu suspendare să nu-și piardă mandatele. Păi nu vă uitați la domnul Dragnea? Cum zburdă el pe tot terenul politic aproape, face și desface, ne dă lecții de politică, e ca și cum nu ar fi pățit niciodată nimic! Și atunci pentru ce să-și piardă oamenii funcțiile?! Și notarii, la fel. Cu ei ce aveți?

Și pensii speciale, da, ce, nu merită? Cum să nu merite, doar nu degeaba și-au pus ei pielea la bătaie cît au fost sau sînt în funcție, să nu aibă și ei o bătrînețe senină, lipsită de griji materiale? Păi de ce, după ce-au suferit atîta pentru comunitățile lor să nu merite? Dar ce voiați, nerecunoscătorilor, muncă patriotică, voluntariat? Cu voluntariatul abia dacă te mai descurci cu studenți, și aceia cu chiu, cu vai, cum să facă așa ceva oameni în toată firea?!

Deci, merită!

La fel cum merită și miniștrii ăștia de și-au luat lumea în cap, vorba lu Sebastian Ghiță, ce înțelege Ghinea din fondurile europene? Un diletant, nimic! El, Ghinea, Prună – care vrea ordonanțe de urgență pe perioada vacanței parlamentare – Borc, care se găsește să o contrazică pe doamna Udrea, Dragoș Pîslaru, care culmea, zice că stăm rău cu banii de pensii, și ei merită.

Mai ales ei, ultimii, merită. Chiar merită! Să le arătăm că merită.

cristian ghinea

(Foto:  monitorulexpres.ro)

PS: Știu, azi e ziua Brexit. Or not Brexit. Nu vor fi sondaje de opinie, marja de eroare este prea mare.
Deocamdată, vă spun doar atît: Anglia nu are nici măcar același sistem de măsură la haine, și voi o vreți în UE. Domnul să vă mai înteleagă, că eu nu pot!

O conferinta si o invitatie: FUNCTIONALISM, INSTITUTIONALISM, AND BEYOND: REVISITING DAVID MITRANY’S INTELLECTUAL LEGACY.

Proiectul european se clatina: ideologic, cultural, politic, geostrategic slabiciunile sale nu au fost niciodata mai evidente si mai periculoase. Europa este acum butoiul cu pulbere al economiei si stabilitatii globale. Europa de Est a devenit din nou – gratie eternului geniu impolitic german si maniacalei ambitii imperiale rusesti – spatiul tentatiilor si pericolelor descrise tehnic de Mackinder, Ratzel si discipolii lor, geopoliticeni care au reusit intotdeauna sa ilustreze perfect Teorema lui Thomas: ceea ce oamenii isi inchipuie ca este real, este real in implicatiile sale.

Functionalismul institutionalist, asumptia pe care intreaga teorie si practica a integrarii europene se bazeaza, isi releva astfel limitele. Un experiment social unic – integrarea europeana dirijata – pare sa fie pus in sfarsit in pozitie de evaluare intr-o noua lumina.

Ce mod mai constructiv de a te angaja intr-o conversatie evaluativa decat a revizita si reconsidera gandirea si personalitatea celui mai important, inteligent, realist si in acelasi timp uitat si marginalizat teoritician si designer al intregii idei, ganditorul anglo-american de origine romana David Mitrany?

Universitatea Bucuresti prin Institutul de Cercetari Avansate, Sectiunea Stiinte Sociale, organizeaza pe 1 iulie, la ora 12:00 la sediul vechi al Facultatii de Sociologie din str Schitul Magureanu (langa Cismigiu) o discutie anuntata public sub titlul:

FUNCTIONALISM, INSTITUTIONALISM, AND BEYOND: REVISITING DAVID MITRANY’S INTELLECTUAL LEGACY.
A CONVERSATION.

Sussemnatul – in calitate de Visiting Fellow al Institutului de Cercetari Avansate, Sectiunea Stiinte Sociale – va fi prezentator si moderator. Dincolo de aspectele teorietice si aplicate voi incerca sa prezint si cateva observatii bazate pe cercetarile de arhiva pe care le-am facut la Londra si Washington in jurul ideilor si biografiei lui Mitrany. In ciuda anunturilor si sumarului in engleza, totul va fi in limba romana.

PS: Mai jos este nota oficiala, cu multumiri d-lui profesor Laurentiu Leustean directorul ICUB si d-lui profesor Marian Zulean, directorul Sectiunii de Stiinte Sociale a ICUB, care mi-au facut generoasa invitatie:

FUNCTIONALISM, INSTITUTIONALISM, AND BEYOND: REVISITING DAVID MITRANY’S INTELLECTUAL LEGACY.
A CONVERSATION

The Research Institute of the University of Bucharest (ICUB) invites you to a public conversation aiming to introduce, reconstruct and establish the contemporary importance of the work of a significant but forgotten author of Romanian origins, active in the first half of the 20th century, David Mitrany, whose ideas (the functionalist theory of cooperation) – if refurbished and recalibrated to the current landscape of social sciences and public debate – may become a significant element in the construction of the new generation of theories of governance. Reassessing and reconstructing “functionalism” leads however sooner or later to an effort to revisit the fascinating and puzzling life and personality of its originator, David Mitrany. Some excerpts from his bio as presented on the London School of Economics archives page offer a rather intriguing picture of this scholar:
Professor of Political Economy; Assistant European Editor, Economic and Social History of the World War, sponsored by the Carnegie Endowment for International Peace, 1922-1929; Visiting Professor, Harvard University 1931-1933; Dodge Lecturer, Yale University, 1932; Nielsen Research Professor, Smith College, 1951; Member, British Coordinating Committee for International Studies, 1927-1930; Professor in School of Economics and Politics, Institute for Advanced Study, Princeton, New Jersey, 1933-1939 and 1946-1956.
Far from being a neglected author at the time, Mitrany was a preeminent figure. He was considered so important a thinker that when the Princeton Institute for Advanced Studies was created, Mitrany was invited to become one of the fellows representing social sciences alongside a figure like Einstein, representing natural sciences. However, despite the recognition he received during those times and the recognition he receives today as being one of the key theorists inspiring the European integration project, his theoretical and scholarly legacy has been neglected. And although his ideas inspired an entire development in International Relation Theory (called “neoliberalism”, “neoliberal institutionalism” or “functionalist liberalism”) via a lineage of authors including K. Deutsch, R. Keohane and J. Nye, he left posterity no real disciples or school of thought under his name.

Dragos Paul Aligica, visiting fellow at ICUB, will lead the conversation by presenting some introductory considerations regarding the nature, context and applicability of Mitrany’s ideas, with a view to their relevance for the contemporary agenda. In addition to that, Aligica will share some of the preliminary findings of his pioneering work in the David Mitrany Archives at London School of Economics.

david mitrany

(Foto: ejournals.epublishing.ekt.gr)

No Bra Day

O studentă, Kaitlyn Juvik, de la Helena High School, Montana, USA, s-a enervat din cauza – cum altfel?! – sexualizării sau obiectificării corpului femeii de către bărbați și a propus, cu maxima inteligență din dotare, o No Bra Day. Sau,  pe românește, ”ziua fără sutien”. În felul acesta, bărbații vor pleca în jos capul, rușinați, iar ele, feministele victorioase, vor scăpa de privirile lor lacome și, în același timp, se vor simți mult mai confortabil.

În sfîrșitul de săptămînă tocmai încheiat, a avut loc vizita de stat a președintelui Germaniei, Joachim Gauck, în România. Vizita a curprins întrevederi și discuții cu președintele român și cu primul ministru, o recepție oferită la Ambasada Germaniei și o vizită la Sibiu. Evenimentul a fost marcat de o declarație a înaltului oaspete, care ne-a determinat inițial o ușoară tahicardie, combinată cu o stare de stupoare, remediată ulterior de secția traduceri. Nici nemții nu se mai înțeleg între ei, asta e, ce să-i faci?!

Care este legătura dintre cele două știri? Aceasta!

carmen iohannis san

(Foto: stiripesurse.ro)

PS: Recomandare – citiți articolul indicat ca sursă a fotografiei. Marchează o ”întoarcere a armelor”.