Cum sa dai cu oistea-n SIE

Iac-așa, simplu.

Nu pot să îmi explic de ce de la SIE în ultimii ani nu am primit vreo sesizare. Mi-e greu să cred că ofițerii SIE nu au informații. În 2015, din 5988 de dosare, 90 au avut la bază sesizari SRI, 22 au avut la bază sesizări DIPI (MAI) și 4 de la Direcția de Informații a Armatei, însă de la SIE nu am avut nici o informare”
[…]
Nu am primit niciodată informări de la SIE, am aflat din comisii rogatorii sau din investigații jurnalistice. Mi-e greu să cred că ofițerii de informații nu dau peste aceste elemente și nu înțeleg de ce nu sesizează DNA. Am vazut că foarte mulți dintre cercetați își mută averea și bunurile în străinătate. Este de siguranță națională, ca atunci când milioane de euro sunt transferate în off-shore, sau când sume considerabile de bani sunt date ca mită prin off-shore-uri pentru licitații publice” – realitatea.net

Și să ți se răspundă așa:

SIE nu monitorizează cetățenii români aflați în străinătate, această practică fiind una specifică fostei Securități, așa cum nu monitorizează conturile și transferurile bancare, achizițiile imobiliare sau de altă natură efectuate de cetățenii români în străinătate.
[…]
Un serviciu de spionaj nu poate obține, în străinătate, în mod autonom și legal, documente clasificate, baze de date, evidențe, date despre conturi, transferuri bancare, etc.

Și – mai ales – așa!

Informațiile SIE nu se pot constitui în probe în instanță, întrucât sunt obținute prin surse umane cetățeni străini, cu mijloace și metode specifice, care ”nu pot fi dezvăluite nimănui și în nicio împrejurare” – realitatea.net

Pe scurt, ”nu monitorizăm cetățenii români din străinătate”. Ceea ce s-ar traduce prin depășirea pragului de incompetență, dacă n-ar fi Săptămîna Mare și nu am putea spune: toate serviciile secrete din lume să vină la mine!

sie

 

(Foto: youtube.com/Kingsman)

Sindicatele nu stie vorbeste romaneste. Bonus, Caramitru si Holender

Mă întrebam în articolul ”Scandalul de la Opera” la ce sînt bune sindicatele în artă. Scăpasem din vedere, la scris hîrtii și luat, implicit, poziție față de diferite situații. Mai ales cele care nu îi privesc pe angajații pe care îi reprezintă. Iată mai jos cum găsește cu cale Sindicatul Transilvania Art, al Operei Naționale Române din Cluj, să ia atitudine față de situația de la Opera București.

sindicat cluj

Sigur, încrederea că ”domnul Priministru v-a veghea” la sprijinirea, păstrarea, protejarea și conservarea identității naționale, de parcă identitatea asta națională e pe cale să fie furată de dușmani nemiloși sau e o specie pe cale de dispariție, a cărei extincție ar duce la secătuirea definitivă a preaplinului de valori ale umanității, de parcă fără această identitate națională am muri mîine, fără să fim împărtășiți măcar, ne spune clar că oamenilor le e frică să nu ajungă și la ei vreun venetic pe salariu mare, care să inhibe dorința artiștilor români de a face artă. Iar ca să fiu rea, aș zice acum că dînșii, din Cluj fiind, nu știu vorbește korect românește, ori și mai rea, că oricum nu le știu meseria, că poate se ocupă cu dansul și cîntările, așa că de unde pretenții de limbă română corect scrisă?! Asta e identitatea națională pe care vor să o protejeze, păstreze, conserve și așa mai departe. Nici măcar într-o scrisoare oficială, trimisă președintelui, prim-ministrului, prim-viceprim-ministrului și ministrului Culturii, nu scriu corect, că înțeleg destinatarii mesajul, ce atîta chichirez gîlceava?

Și pentru că sînt la subiect, să notăm și reacția lui Ion Caramitru și a UNITER, profund și brusc implicați în conflict. De unde, bineînțeles, și suspiciunea că nici la TNB nu se poate lucra cum ar trebui, ci cum vrea directorul. Am să revin pe temă, deocamdată, de reținut este schimbul de scrisori între Caramitru și Ministrul Culturii, din reacția ultimului reținînd că primul încearcă să pună gaz pe foc, ceea ce, aflînd ce a spus Caramitru sîmbătă, la Craiova, are sens.

„E o ruşine ce se întâmplă acum în cultura română. E un coşmar pe care îl trăim de patru luni jumătate. M-aş bucura să vă anunţ că acesta s-a terminat…”, a declarat Ion Caramitru, pe scena de la Craiova. – digi24.ro

Ceea ce, în locul ministrului, le-aș face eu. Bucuria. Patru luni și jumătate de scandal? Foarte bine, atunci la revedere, vedeți-vă singuri de identitatea națională, dropia de șes și Munții Bucegi, păstrători ai anticelor comori ale lumii, de la facere și pînă astăzi, în veacul vecilor, amin! Și pa!

Nu în ultimul rînd, de remarcat că, după părerea mea, a mai apărut o persoană interesată de conducerea Operei din București. Ioan Holender, cu ale cărui zise sînt de acord, în principiu, dar ținînd cont de fotografia de mai jos, am dubii privind scopul și ducerea lor la îndeplinire.

holender

PS: De citit ce s-a întîmplat ieri, marți, la Opera din București, la discuțiile cu vice-prim-ministrul Vasile Dâncu.

(Foto 1: Facebook/Bogdan Budeș
Foto 2: Facebook/Victor Ponta)

Scandalul de la Opera

Nu m-am apropiat prea mult de subiectul Opera Națională București pînă acum. Știam că e scandal, că e scandal serios, am preferat, totuși, să-l urmăresc numai. Dar cum s-a ajuns la măsuri aberante, chiar nu mai e de glumă!

Circulă de ieri seară o notă internă a Serviciului de Organizare și Resurse Umane, prin care unui număr de 9 artiști le este interzis accesul în clădirea Operei. E halucinant! Cum să le interzici accesul?! Și, mai ales, cum să aibă un om în preajma lor de cîte ori vor să intre?! Adică dacă vor să intre la un spectacol nu se poate decît dacă au pază lîngă ei? Cumpără ei un bilet în plus, și pentru cel care îi însoțește? Ori serviciul este ”oferit” de către instituție?

Cealaltă problemă gravă care mi-a atras atenția – încă de la începutul ostilităților – a fost ”afară cu străinii din țară”. Nu am mai auzit de la începutul anilor ’90 așa ceva, e greu de crezut că se mai poate întîmpla acum. Și totuși, asta s-a scandat, acum două săptămîni, la unul din proteste, ăsta este semnalul primit din țară. Ne-am întors în timp, ori ce să fie răbufnirea aceasta de șovinism și xenofobie? Ăștia sîntem, la prima confruntare, la prima neînțelegere se recurge la astfel de sloganuri? Mai mult decît atît, scandalul este amplificat de către, printre alții, chiar Angela Gheorghiu, soprana care nu știu să fi auzit, pe unde a cîntat în lumea asta mare, așa ceva vreodată. E absurdă, e aberantă decizia doamnei de a se implica cu atîta sîrg în conflict, chiar și numai ținînd cont de acest lucru. Cu atît mai mult cu cît, din cîte se știe, are propriile-i probleme, una dintre ele desfășurîndu-se chiar săptămîna trecută. Cînd a ratat intrarea în actul III al operei în care juca, ”Tosca” de Puccini, la Opera din Viena. Da, ați citit bine, la Opera din Viena. Acolo unde nu strigă nimeni ”afară cu străinii din țară”, nici cînd se întîmplă așa ceva măcar. Și de unde ia dînsa pîinea de la gura sopranelor locale. Pentru că, din cîte se pare, acesta este unul din motivele scandalului.

Dar care să fie celălalt? Sau celelalte? Și ce înseamnă sindicat în artă? Pentru că, mai nou, s-au solidarizat cu ramura ”românească” a scandalului și sindicaliștii de la Opera din Cluj, cea din Iași și cei de la Filarmonica Română. Ce poate să facă un sindicat pe ramură în artă? Să recunoască valoarea, talentul, să dea certificat de bună purtare, ce poate să facă? Mai bine zis, cu ce-i ajută pe artiști o asemenea organizație? Ai talent, bine, nu ai, la fel de bine, nu-ți dă nimeni țidulă că ai avea. Promovează ce sindicatul în artă, dacă nu talentul? Locul de muncă, salariul, pensia? Păi asta nu e treaba sindicatelor în artă, ești bun, ai locul pe care-l meriți, nu ești bun, faci altceva. Nu cumva sindicatele din artă se ocupă chiar cu așa ceva, cum ești, cum nu ești, ai locul de muncă asigurat? Bani și funcții, asta asigură sindicatele din artă? Și nu cumva să vină cineva mai bun, eventual și de afară, să-ți ia locul? Păi despre ce artă mai vorbim, în asemenea condiții? Mai precis, se mai poate vorbi despre artă?

Cu siguranță, nu! Și asta este una din cele mai mari probleme ale politicii culturale de la noi, încă din anii ’90. Privatizați arta, știu, e greu, e foarte greu, dar ce artă se poate face în condițiile în care unii au asigurat totul, de la stat, iar ceilalți se chinuie pentru un spectacol, și nu numai pentru strîngere de fonduri, ci pentru tot. De la contabilitate și pînă la performanța scenică. De la cumpărarea obiectelor de recuzită și pînă la aplauzele de final de spectacol. Lăsați-i fără bugetele generos acordate de stat, să vedem pe talent cum se descurcă singuri. Numai pe talent, căci ce altceva e arta?!

Domnule Vlad Alexandrescu, Ministru al Culturii, nu vreți să începeți chiar cu Opera Națională București? Ia să vedem cum mai strigă ”afară cu străinii din țară”, cînd trebuie să-și asigure singuri locul de muncă și salariul. Nu-i mai bugetați – deși, mi se suflă în cască, numai Opera din Israel se întreține din fonduri private – să vedem ce mai fac. Mai au curajul să aducă măcar în discuție prezența artiștilor străini pe scenele țării? În artă există, mai mult decît în alte domenii, ceva despre care nu se știe la Opera București. Se numește concurență. Și această concurență dă diferența dintre artiști și non-artiști. Sau dintre artiști și bugetari.

Ce se întîmplă acum la Opera Națională București nu este altceva decît o țigănie fără margini. Dacă ăștia ne sînt artiștii, ce să mai pretindem de la ceilalți?!

adresa opera

(foto: Facebook/Dan Turturică)

PS: Urmăriți aici primul interviu pe care Alina Cojocaru i l-a acordat lui Dan Turturică, de la debutul scandalului.

PPS: Observ că Ion Caramitru solicită demisia ministrului, legată de acest caz. Ne vom ocupa și de dînsul, foarte curînd chiar.

Hopkins, Skakespeare si Cervantes

Am găsit, recent, un articol excelent despre Sir Anthony Hopkins. Îl puteți citi aici. Clar, concis, frumos curgător. Printre altele, o confesiune:

Credința că a fi ateu seamănă cu „a trăi într-o celulă închisă, fără ferestre” (…).

Aici, într-unul din rolurile mari pe care le-a făcut, Othello. Și peste tot, aceiași ochi albaștri, fascinanți, care, împreună cu o voce magnifică, trăiesc textul.

Shakespeare și Cervantes, ce-i unește, ce-i desparte? Figurează ca morți în aceeași zi, 23 aprilie 1616. De fapt, au murit la zece zile distanță, după cum consemnează documentele, dar spaniolii trecuseră deja la calendarul gregorian. Înapoi pe firul vieții, parcursurile lor nu înregistrează nimic comun. Doar posteritatea. În vreme ce, într-o viață mult mai scurtă, Shakespeare a reușit să se descurce foarte bine din ce-a scris, Cervantes nu va reuși același lucru niciodată. În vreme ce unul construia un teatru, celălalt era prizonier la turci. În vreme ce primul a fost înmormîntat la Stratford, orașul său natal, unde se retrăsese, celălalt va fi descoperit abia în 2015, într-un mormînt comun, după inițialele M.C. de pe caschetă.

Ce-i unește? Posteritatea. Și faptul indubitabil că în opera ambilor realitatea se împletește atît de frumos, pînă la a nu mai ști care-i una și care-i cealaltă, cu visul.

cervantes

(Foto: josecardenas.com)

Season Closed

Long-long time ago, the gentlemen had to hunt the ladies they liked. Not so long ago, the ladies went out and started to hunt for their Mr. Perfect.

Today, however, nobody’s hunting anyone. People of both sexes sit and wait. Sometimes, every other weekend, people like to take other people for granted, as they come their way. Ladies and gentlemen of all ages and social conditions don’t even BOTHER to invest energy in hunting. Chasing is ridiculous, shooting is forbidden. Nobody wants somebody THAT much to consider chasing, nobody wants a stable relationship THAT much to actually consider shooting.

We enjoy saying that we live in post-religious times. How come nobody’s noticing that we’re directly engaged in post-relationships? People already live with the disillusion of the disengagement without EVER being emotionally (or officially) tied to another person.

„But why should we hunt really?” ask the young. „Isn’t hunting degrading, after all?” No. Hunting is flattering! And healthy. For both, the hunter and the hunted. Hunting is a commitment in itself. And a paradoxical partnership between the “venturer” and the “victim”. Even if for a short time, the hunting brings exclusivity: one hunter, one prey. Also, it brings very specific desirability-criteria that holds the prey valuable and the hunter focused.

People SHOULD DARE and SHOULD BOTHER doing their worst and their best for the ones they could love. Otherwise, they might as well hang their weapons on the wall and buy a good popcorn machine.

season closed 1(Foto: historia.ro)

Dragnea, doi ani cu suspendare. Ca si cum lovitura de stat nu ar fi existat.

Pentru cine știe ce s-a întîmplat în vara anului 2012, ce s-a întîmplat astăzi echivalează un scuipat în ochi.

Să explic. Dragnea este condamnat la doi ani cu suspendare pentru infracțiunea de folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

1) Care era folosul necuvenit? Suspendarea președintelui, Băsescu, mai precis, la momentul acțiunii, 2012, în urma unei tentative de lovitură de stat.

2) Ce i se reproșează? Următoarele fapte,  exact din ziua votului, 29 iulie 2012. Subliniez, exact din ziua votului.

Pe parcursul zilei de 29.07.2012, constatând o prezenţă insuficientă la vot, învinuitul Nicolae-Liviu Dragnea, uzând de autoritatea şi influenţa sa în PSD, a încercat să mobilizeze persoanele apropiate (membrii de partid, primari, consilieri etc.) pentru a aduce oamenii la vot prin mijloace interzise de lege”, se arata in rechizitoriul procurorilor.

Ce a discutat Dragnea cu un parlamentar PSD din Alexandria: „organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe … ”

Astfel, in pe 29.07.2012, orele 20:38:57, “Boboc Valentin Gabriel [n.r. in prezent deputat PSD, director Apa Serv SA din Alexandria) este contactat de înv. Nicolae-Liviu Dragnea, prilej cu care se poartă următorul dialog:

Boboc Valentin Gabriel: Da, să trăiţi!

Liviu-Nicolae Dragnea: Băi … Vali, văd că Victor (n.n.: Victor Drăguşin, primarul Alexandriei) are telefonul închis, aveţi decât 38% prezenţă în Alexandria … (Trebuie remarcat că ulterior acestei convorbiri, prezenţa la vot consemnată în municipiul Alexandria la închiderea urnelor după aproximativ 2 ore a crescut semnificativ, de la 38% la 52,32%).

Boboc Valentin Gabriel: Ştiu, şefu’! Din casă în casă, uite, acum sunt prin zona asta pe la Agricol, pe aici … din casă în casă o iau …

Liviu-Nicolae Dragnea: Aşa!

Boboc Valentin Gabriel: Dar au început să vină, acuma au început să vină. Au fost la ţară.

Liviu-Nicolae Dragnea: Băi, am înţeles, dar organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe …

Boboc Valentin Gabriel: Asta le facem, batem din uşă în uşă! Din uşă în uşă am luat-o pe toate străzile!

Liviu-Nicolae Dragnea: Luaţi-i, mă, rugaţi-i frumos. Dar e toată lumea împânzită în oraş?

Boboc Valentin Gabriel: Da, şefu’, toți îi am peste tot.

Liviu-Nicolae Dragnea: Liberalii?

Boboc Valentin Gabriel: Aicea … îi certai niţel, asta făceam când m-aţi sunat dumneavoastră, că ei au dus pe la ţară şi le-am zis să-i adune pe toţi de la ţară (n.n.: cu referire la militanţii liberali) că acolo s-au cam terminat, hai să îi aducem pe toţi încoace, în oraş.

Liviu-Nicolae Dragnea: Zi, mă, să îi aducă în oraş, mă!

Boboc Valentin Gabriel: Păi, asta … şi că zise că îi aduce pe toţi în oraş acuma.

Liviu-Nicolae Dragnea: Bine, bine!”

Ce SMS-uri a transmis Dragnea in teritoriu

Tot in rechizitoriul procurorilor, se arata ca de pe numarul de telefon al lui Liviu Dragnea, au fost trimise mai multe SMS-uri in ziua referendumului.

“Mesajele au fost transmise fizic, cu ştiinţa învinuitului, de către o altă persoană din cadrul Secretariatului General al PSD, dar conţinutul lor ideatic aparţinea în mod indiscutabil lui Nicolae-Liviu Dragnea”, se arata in rechizitoriu.

–    orele 15:17 – Liviu Dragnea: „Veţi primi imediat 7 mesaje foarte importante. Vă rog să urmaţi cu stricteţe instrucţiunile”
–    orele 15:18: „Sistemul de raportare prin SMS vă oferă posibilitatea să vedeţi prezenţa în fiecare SV” (n.n.: prin SV înţelegând secţie de votare).
–    Orele 15:19: „În acest sens faceţi rapid o analiză cu cei de la PNL şi interveniţi exact unde trebuie”.
–    Orele 15:19:49: „În SV unde e scăzută prezenţa trimiteţi un PSD-ist şi un PNL-ist pentru a mobiliza organizaţiile de acolo”.
–    Orele 15:20: „Cei pe care îi trimiteţi la SV slabe ca prezenţă vor sta acolo până la închiderea urnelor pentru a lua toate măsurile necesare”.
–    Orele 15:20:30: „Pentru fiecare SV se va face urgent o listă a cetăţenilor care nu au venit la vot”.
–    Orele 15:20:49: „Echipele noastre vor merge acasă la cetăţenii care nu au venit până acum şi îi vor aduce la vot”. [n.r. sublinierea apartine redactiei]
–    Orele 15:21:10: „Repet: vor merge la ei acasă să-i aducă la vot. Arătaţi aceste mesaje şi celor de la PNL”. [n.r. sublinierea apartine redactiei]
–    Orele 16:47:42: „PSD-SG: Coordonatorii PSD şi PNL de la fiecare secţie de votare să meargă ACASĂ la familiile care nu au venit la vot şi SĂ LE ADUCĂ SĂ VOTEZE!”.
–    Orele 16:51:15: „Oamenii noştri din secţiile de votare pot afla repede cine sunt cei care nu au ieşit la vot. Dar trebuie să meargă la ei ACASĂ să îi aducă să voteze!”.
–    Orele 17:37:32: „PSD-SG: Mobilizaţi toţi membrii PSD şi PNL, daţi fiecăruia lista cu cei care nu au votat, să meargă la ei ACASĂ şi să-i aducă să voteze, nu să-i aştepte la SV!”.[n.r. sublinierea apartine redactiei]
–    Orele 18:49:12: „Liviu Dragnea: Ieşiţi cu caravanele şi îndemnaţi cetăţenii să iasă la vot. Difuzaţi alternativ <<Deșteaptă-te române>> cu mesajul pe care îl veți primi imediat!”. [n.r. sublinierea apartine redactiei]
–    Orele 18:50:51: „Premierul Ungariei a cerut maghiarilor din România să nu voteze ca să nu valideze referendumul. Vreţi ca peste români să decidă Ungaria? Veniţi la vot!”.
–    Orele 19:05:19: „Puteţi introduce manual prezenţa pentru secţiile de votare unde nu aveţi raportări prin SMS. Nu mai sunt limitate. Urgent toate secţiile să fie verzi (N.N.: acest lucru însemna, potrivit depoziţiei martorului Ciubotariu Dan Ionuţ, faptul că datele să fie actualizate la sub 1 oră).
–    Orele 19:33:22: „SMS 1 – L. Dragnea: Mai sunt 3 ore. Avem deja peste 6 milioane prezenţi. Ne mai trebuie minim 300 de voturi pe fiecare SV. Ceea ce e foarte realizabil! (continuă în SMS 2)”.
–    Orele 19:34:17: „SMS 2 – L. Dragnea: Organizaţi-vă astfel: 30 de militanţi pe fiecare secţie de votare, iar fiecare să aducă la vot minim 10 cetăţeni în următoarele ore!”
–    Orele 21:53:07: „SG: La ora 21 aveam peste 8 mil. de voturi. Mai trebuie câte 100 de oameni la fiecare secţie de vot şi scăpăm de Băsescu! E timp suficient să-i aduceţi! Curaj!”
–    Orele 22:11:10: „Urgent! Luaţi toate măsurile necesare ca toţi oamenii care stau la coadă la secţia de vot să fie consideraţi în incinta SV ca să poată vota” (n. procurorilor.: mesaj transmis la toate secţiile de vot – mii de SMS-uri) [n.r. sublinierea apartine redactiei]
–    Orele 22:34:24: „Foarte important! Asiguraţi-vă că prezenţa de la ora 23 e raportată pe toate secţiile, fără excepţie. Puteţi introduce manual în baza de date unde e cazul” (n.n.: mesaj transmis doar pentru coordonatori).
–    Orele 22:53:14: „Luaţi toate măsurile ca numărătoarea voturilor să se desfăşoare în condiţii corecte! Număraţi cu atenţie şi curaj!” (n.n.: mesaj transmis către toate secţiile de vot – mii de SMS-uri). – Hotnews 

Citiți cu atenție ce scrie mai sus. Acestea se întîmplau în condițiile unui vot care nu ar fi trebuit să existe. De unde și boicotul, de unde și disperarea lor de a se prezenta lumea la vot, pentru depășirea pragului de 51%, necesar validării referendumului și, ulterior, demiterii președintelui în funcție.

Procurorii DNA au solicitat pedeapsa cu închisoarea. ”Pedeapsa minima solicitata de DNA fiind intre trei si cinci ani de inchisoare. In cererea procurorilor se arata ca liderul PSD ar fi tratat alegatorii ca pe niste obiecte, iar neprezentarea la vot a fost vazuta ca „un moft, nu ca un drept”. (Hotnews)

Nu știu dacă acestea sînt cele mai bune capete de acuzare, știu în schimb că dacă pentru așa ceva se iau doi ani CU SUSPENDARE, e liber la furt. Ăsta-i mesajul.

A scris și Cătălin Prisăcariu aici, vara trecută.

Doi ani cu suspendare, pentru poporul lor rămîne un erou. Un erou persecutat de Justiție. Pentru poporul nostru… Care al nostru?!?

PNL, pe atunci în USL, organizator și participant la încercarea de lovitură de stat, cere azi demisia lui Dragnea. Dragnea decide să rămînă.

Și noi, la fel cum am fost. Peste care nici n-ar fi trecut, acum patru ani, o vară de foc, cu o tentativă de lovitură de stat.

UPDATE: Pe blogul Sorinei Matei am gasit urmatoarele informatii. Cred că e bine să le citiți: ”EXCLUSIV. PROBELE DIRECTE PE LIVIU DRAGNEA CARE NU AU FOST ÎN SPEȚA ”FRAUDE LA REFERENDUM”. GREȘELILE UNUI IMPORTANT DOSAR.

dragnea

(Foto: politicscan.ro)

 

Despre caderea Romei, de ziua Romei

21 aprilie este atît ziua Reginei Marii Britanii, cît și ziua Romei, apărută în 753 î.C. Dacă primeia îi dorim sănătate, să vedem ce scria, în 1944, Will Durant, în ”Caesar and Christ: The Story of Civilization”, despre Roma. Despre căderea ei. Într-unul din cele 11 volume dedicate istoriei lumii.

Epilogue

I. WHY ROME FELL

”The two greatest problems in history”, says a brilliant scholar of our time are, ”how to account for the rise of Rome, and how to account for her fall”. We may come nearer to understanding them if we remember that the fall of Rome, like her rise, had not one cause but many, and was not an event but a process spread over 300 years. Some nations have not lasted as long as Rome fell.

A great civilization is not conquered from without until is has destroyed itself within. The essential causes of Rome’s decline lay in her people, her morals, her class struggle, her failing trade, her bureaucratic despotism, her stifling taxes, her consuming wars. Christians writers were keenly appreciative of this decay. Tertullian, about 200, heralded with pleasure the ipsa clausula saeculi – literally the fin de siècle or and of an era – as probably a prelude of to the distraction of the pagan world.

Mai departe puteți citi aici. Și apoi vă mai puteți gîndi la ce se întîmplă acum în Europa. Nu e nimic nou sub soare.

UPDATE: Am primit de la Yeba o excepțională completare:

Durant is probably most accurately classified as an agnostic, but he says that on balance, religion has done far more good than harm for civilization. Durant contends that civilizations and cultures decline and die when they lose their moral compass. And they lose their moral compass when they lose their religion. Simply put, those contemplating crime are more likely to be detered by the wrath of God than the long arm of the law.* explicația citatului o găsiți dacă scroll down a sec.
Pentru cine zice că n-are atâta timp pentru cartea recomandată în articol,
unde există o recenzie pentru cine zice că n-are timp, iar la începutul comentariului meu BONUS; BONUS; găsiți ideea principală pe care o scot eu pentru cine n-are timp deloc-deloc, nici de recenzia unor eseuri, dar tot vrea să înțeleagă ce se întâmplă !!!
In one of the interviews that serve as interludes between the chapters of his book, Will Durant says he started his career as a liberal and became more & more conservative during his fifty year career as a historian. If he was a conservative, he was a rather liberal one. Some of the ideas he voices would be anathema to conservatives. E.g. Wealth concentrated into fewer and fewer hands should be redistributed to the have nots. Liberals on the other hand, would be distressed by other of his views. E.g. Once the wealth gets redistributed, government should not attempt to prevent the talented and industrious from re-accumulating it.
The paradox is not really paradoxical at all. Obscene wealth in the hands of a very few causes unrest (and eventually revolution) among the obscenely poor. On the other hand, if industry and talent are not rewarded, culture stagnates. Durant gives the fall of the Roman Republic as an example of an obscenely rich aristocracy committing political suicide by refusing to peacefully redistribute some of their wealth to the poor. The economic stagnation of Communist East Europe serves as an example of what happens when you stop the natural flow of wealth back to the talented and industrious.
Durant makes some statements that would get him lynched in the 21st Century American media. E.g. „Only those who are below average really want equality.”
Durant voices many other thought-provoking opinions. You may not agree with everything he says (his wife doesn’t), but you will certainly be stimulated to deep thought by what he says.I was somewhat amused by the interviews interspersed among the chapters. The reverential awe shown by Durant’s interviewer was quite neatly counterbalanced by the sardonic wit of Durant’s wife, Ariel. When Durant said something she didn’t agree with, she let you know about it and gave excellent reasons for her disagreement. Durant quite wisely did what any intelligent husband would do. He almost always let her have the last word.
”The Lessons of History”
A concise survey of the culture and civilization of mankind, The Lessons of History is the result of a lifetime of research from Pulitzer Prize–winning historians Will and Ariel Durant.With their accessible compendium of philosophy and social progress, the Durants take us on a journey throu…
amazon.com

rome

(Foto: bible-history.com)

Global warming – sa salvam planeta!

De la ce, mai precis? De cine, și mai precis? Cum știm  deja că generației noastre îi revine sarcina istorică de a nu se ocupa cu fleacuri precum islamul, migrația necontrolată în Europa, terorismul și altele asemenea, să ne reîntoarcem la încălzirea globală, cea mai provocatoare criză a momentului, a timpului actual, poate și viitor, cine știe?!

Să-l ascultăm, așadar, pe Richard Lindzen – MIT atmospheric physicist – o voce în corul alarmiștior globali, explicîndu-ne cum și cine poate profita de pe urma încălzirii globale. Acest flagel care ne împiedică dezvoltarea, succesul, viața, în general, și căruia i se dedică cît mai multe întruniri la cel mai înalt  nivel posibil.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/prageru/videos/1054440531265469/” mbottom=”50″]

Cu mulțumiri lui Paul Dragoș Aligică pentru semnalare.

‘Despre smerenie’ este un manifest ‘împotriva Catedralei Mântuirii Neamului’

Nimeresc din greșeală pe site-ul lui Teo Trandafir taman acum. Și ce-mi văd ochii? Ce vedeți și dumneavoastră în captura de mai jos:

teo

 

Și ce mai scrie acolo?

„Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici“ este manifestul rostit apoi de cele 33 de personalitati. Autor al melodiilor si versurilor Taxi, Dan Teodorescu transmite un mesaj clar impotriva construrii Catedralei Mantuirii Neamului, alaturi de 33 de prieteni: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Iantu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Stefan Banica Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Otil, Paula Chirila, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartos, Ada Milea, Calin Goia, Mircea Cartarescu, Horia Virlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Razvan Simion, Alexandru Andries, Emilia Popescu, Grigore Lese, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea si Victor Rebengiuc.

Piesa – să o numesc așa, că melodie nu-mi vine a zice – este, așadar, un manifest. Ce fel de manifest? – urmează să ne întrebăm. Păi să vedem la dicționar ce spune:

MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. S. n. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat.manifestum, fr. manifeste.

Și acum:

1) O fi sau nu o fi manifest? O grupare, 33 de oameni, nici mai mulți, nici mai puțini, c-așa-i frumos, cu număr exact, găsesc cu cale să cînte – să zicem, că numai de cîntat nu poate fi vorba – despre smerenie, zic ei. Ca să ce? Ca să ce acum, cînd catedrala e în plină desfășurare a construcției, cînd mai sînt doi ani și jumătate pînă la inaugurare? Ca să-și mai facă puțin trafic, ca să mai revină în atenția publicului, ca să ce? Acțiuni imediate, scrie la dicționar. Deci asta să se fi vrut, oprirea lucrărilor la Catedrală? Posibil, altfel ce manifest?

Dar să trecem la 2). Vădit, clar, evident, indiscutabil? A fost sau nu? A fost, să conchidem, după zarva creată. Și în ciuda jurămintelor și a ”Doamne ajută-mi”, ”Așa să-mi ajute Dumnezeu” ale lui Dan Teodorescu, șeful trupei TAXI, tot a fost.

S-au scris tone de articole și postări pe Facebook pe temă. S-a încins internetul românesc aproape o săptămînă pe tema asta. O fi sau nu o fi ceva cu Catedrala? Iacătă răspunsul, și ca să vezi, era! 

Sigur, nu chiar așa vădit, clar, evident, indiscutabil cum scrie la dicționar, dar a fost, și asta clar. De ce, de ne ce, de ce în postul Paștelui ortodox, cea mai mare sărbătoare religioasă a creștinătății, să ne răspundă autorii. Cînd va fi să revină piesa, adică după Paști.

Pentru că așa am un sentiment că dacă nu se retrăgea Grigore Leșe, cu un du-te vino de toată jena și de tot prost gustul neasumării gestului, piesa mergea înainte, nu ar fi fost retrasă. Acum se caută înlocuitor pentru Leșe, dar ”manifestul” va fi relansat după Paștile ortodox. Deci, o vom lua de la capăt. Dar măcar știm de unde.

Și încă ceva. Piesa – să zicem, cum am stabilit deja – a fost contestată a fi un manifest chiar de către cei care au apărut în videoclip. Mircea Cărtărescu, de exemplu, care a scris pe Facebook că:

Dragii mei, apelez din nou la ratiune, cu speranta ca totusi mai exista asa ceva la noi. Clipul formaţiei ”Taxi” nu e in realitate nici un manifest, nici un atac la Catedrala Mantuirii Neamului, nici o teza de doctorat. E doar o poezie cantată. Clipul nu cere oprirea lucrarilor la catedrala si nu jigneste credinta nimanui. Nu e o pozitionare atee, cei pe care-i cunosc dintre participanti sunt crestini ortodocsi, ca si mine. In clip e vorba de un om care-l cauta pe Dumnezeu. Nu-l gaseste in Catedrala din cauza spatiilor prea largi, dar il vede imediat intr-o biserica mica. E o metafora, nu o disputa ideologica si nici o lucrare de istoria religiilor sau de geo-politica gen Huntington. Lemnul si spatiile mici nu trebuie luate literal, ele sunt simbolul intimitatii actului de credinta. De fapt, toate acestea exista in textul cantecului, dar cei care s-au inflamat nu le-au observat. Dumnezeu exista si in catedrala, cum exista pretutindeni, spune cantecul in mod expres si literal. Pe scurt, eu am participat la un eveniment estetic, cu un mesaj poetic (ambiguu prin excelenta) si nu la unul taios ideologic. In ceea ce ma priveste, o alta perspectiva nu ma intereseaza. Razboiul iscat din senin si prosteste din neintelegerea unui poem cantat nu e razboiul meu. Eu nu urasc nimic altceva decat ura (cum canta Bob Dylan).

Ei bine, asta nu se potrivește deloc cu ce scrie Teo Trandafir. Care, dacă e s-o credem pe cuvînt –  și o credem, ce motiv am avea să nu o credem? – mai scrie pe blog:

Nota bene: Oamenii care-au aparut in clip stiau ce spun, ca-s destepti si onesti. (teotrandafir.com)

Așa că zic și eu, pînă la reluarea piesei, să se pună de acord între ei, mai întîi, despre ce e piesa, că numai despre smerenie nu e!

Dovada? Ia uitați-o!

Bine, atunci. In nume propriu declar ca sunt onorata ca sunt injurata alaturi de Dan Teodorescu. De Mircea Cartarescu. De Razvan si Dani. De prieteni alaturi de care inca imi permit sa emit o parere. Va multumesc, dragii mei, ca ma balacariti langa oamenii langa care traiesc zilnic, aveti dreptate, sper. Suntem la fel. Sper, zic iar. Daaaa, avem vile si masini si juma’ de Australie, asa e. Doar ca noi altceva ziceam, stiti? Credeam doar (n-o postulam!) că Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici.

(Foto: teotrandafir.com)