Tezaurul României în timpul Revoluției bolșevice din 1917

Să vă spunem în numărul de morți ce a însemnat revoluția bolșevică. Ceka, poliția secretă a lui Lenin, care prin transformări succesive a devenit KBG și apoi FSB-ul de astăzi, a asasinat: 28 de arhiepiscopi și episcopi; 1.215 preoți; 6.575 profesori și institutori;
8.800 medici și personal medical auxiliar; 54.650 ofițeri; 250.000 soldați; 10.500 ofițeri de poliție și jandarmerie; 48.500 agenți de poliție și jandarmerie; 12.950 agricultori; 35.250 intelectuali; 192.350 muncitori; 815.000 țărani.
În total, 1.750.818 victime făcute de poliția secretă bolșevică între 1917-1920. Comitetul revoluționar a răspuns unei interpelări a consului nostru onorific la Moscova, Pierre Guérin, că nu poate răspunde de siguranța Tezaurului din cauza anarhiei și a bandelor de infractori din oraș.
În aceste împrejurări dramatice, consulul Guérin a propus soluția disperată a mutării tezaurului în America, pe Transsiberian. Situația era cu atât mai dramatică cu cât garda cazacă a Kremlinului trecuse de partea bolșevicilor.
La data de 27 noiembrie 1917 consulul Pierre Guérin i-a trimis o telegramă ministrului Nicolae Titulescu cu următorul conținut: “Mă găbesc a vă informa că dl. consul general american din Moscova a rugat telegrafic pe ambasadorul american din Petrograd să convoace de urgență conferința tuturor Aliațlor cu privire la transportul Tezaurului și valorilor. Trebuie cerută în același timp și protecțiunea Puterilor neutre în cazul unei evacuări a Moscovei spre a putea duce Tezaurul și valorile”.
S-a întâmplat ca din cauza climatului fragil din Rusia, Aliații să refuze garantarea siguranței transportului Tezaurului pe lungul drum al Transsiberianului. Parte din Transsiberian era controlat de cele două trenuri blindate ale Legiunii cehoslovace în care activau și soldați români din Transilvania, ce luptaseră în armata austro-ungară și fuseseră luați prizonieri de ruși, apoi deportați în Siberia și ulterior au dezertat sau au fost eliberați.
Legiunea cehoslovacă a luptat cot la cot cu armata albă a țarului, până la capitulare, la Pacific, în regiunea Vladivostok. În particular, Statele Unite au asigurat România că vor restitui integral Tezaurul sau contravaloarea lui în aur, mai puțin garantarea siguranței transportului.
Bolșevicul bulgar cu cetățenie română, Cristian Rakovski, a propus inventarierea Tezaurului în vederea confiscării aurului, argintului și biletelor de bancă. A mai propus răscumpărarea bijuteriilor coroanei contra a 60% din valoarea lor. În acest scop a convins Sovietul Suprem să emită un decret în vederea răscumpărării bijuteriilor.
Cheile compartimentelor unde era depozitat Tezaurul s-au aflat la consulul francez Eirick Labonne până în august 1918 când acesta a fost expulzat din Rusia de către sovietici împreună cu tot personalul Consulatului.
Labonne a predat la plecare cheile la stăruința autorităților române omologului său danez. Însă și acesta a fost expulzat iar autoritățile noastre au insistat ca acestea să fie duse la Copenhaga și de acolo trimise prin curier diplomatic la Ministerul de Externe al României.
În cursul anului 1918 guvernul sovietic a încercat fără succes să se împrumute de pe piețele externe pentru a finanța industria și agricutura Rusiei care se prăbușeau. Ipoteza economistului Romașcanu este că în această perioadă, în care România a întrerupt relațiile diplomatice și de orice fel cu Rusia, comisarii sovietici au reușit să pătrundă în tezaurul nostru de unde au sustras mari cantități de monede de aur.
Parte din ele fiind rarități, traseul lor a putut fi urmărit în mai multe capitale europene. Romașcanu a scris, fără să dea indicii amănunțite, că între 1922-1924 au fost identificate astfel de piese în câteva locuri. În schimb, la începutul anului 1921, stocul de lingouri de aur al Băncii Naționale, în valoarea de 312 milioane de lei aur, era intact.
Cristian Rakovski a devenit cetățean român în 1903 când s-a stabilit pe proprietățile moștenite de la familie în Dobrogea. A lucrat ca medic în Constanța activând prin mijloace subversive împotriva statului român. In 1913 l-a găzduit la Mangalia pe Leon Troțki care a venit împreună cu socialistul Constantin Dobrogeanu Gherea.
În august 1916 Rakovski a fost arestat sub acuzația de agent al Germaniei, transferat în Moldova și eliberat un an mai târziu de sovietul local al soldaților ruși staționați la Iași. După revoluția bolșevică a ajuns în trei rânduri prim-ministru al Ucrainei Sovietice. Va fi executat la 11 septembrie 1941 în Oriol, Rusia, la ordinul lui Stalin, fiind acuzat de deviaționism.