Ungurii au învins!

Cîte petiții ați semnat la viața voastră? Dar cîte v-au trecut pe sub ochi fără să le acordați nici o atenție?

Multe, aș răspunde eu. Am și semnat dar, ca majoritatea dintre voi, nu credeam că petiția poate rezolva ceva. Pînă acum.

Acum cînd, la unguri a învins. Petiția, da. Semnată de 40 000 de oameni care au fost hotărîți să boicoteze produsele Coca Cola, în eventualitatea menținerii reclamelor Love is love, adresate unei populații care știe ce este păcatul și nu îl tolerează.

Coca Cola postase reclame provocatoare Love is love. Zero sugar, Zero prejudice, pe fond curcubeu, în toată capitala, Budapesta. Puteau fi văzute atîrnînd pe clădiri, în stațiile transportului în comun și în gări. Acolo unde copiii le puteau vedea lesne.

Cînd 40 000 de oameni au semnat petiția CItizenGo și au cerut ajutor autorităților în sprijinul eliminării reclamelor, amenințînd hotărît cu boicotarea produselor celui mai mare producător de băuturi carbo-gazoase din lume, lucrurile au început să se schimbe.

Cînd Boldog István, purtătorul de cuvînt Fidesz s-a alăturat protestului, lucrurile au luat o altă turnură. Mai precis, Coca Cola a decis retragerea reclamelor din zonele menționate, acolo unde erau expuse inclusiv copiilor.

Atîta vreme cît copiii au interdicție de intrare în magazinele de tutun, și cît la televizor sînt plasate avertismente privind vizionarea anumitor programe de către copii, expunerea la o simplă plimbare prin Budapesta la propaganda homosexuală era deplină.

Boldog István, purtătorul de cuvînt al partidului premierului Orban a scris pe blogul personal: ”Cred într-un Dumnezeu, cred într-o patrie, cred într-un adevăr etern, cred în învierea Ungariei. Amin”.

În replică, Coca cola a postat un mesaj în care-și reafirmă credința în dragoste și diversitate, ”valori fundamentale”, promovate de Festivalul de la Sziget, cu care se asociază, și care se desfășoară anual în Ungaria. Semnată de 40 000 de oameni care au fost hotărîți să boicoteze produsele Coca Cola, în eventualitatea menținerii reclamelor Love is love, adresate unei populații care știe ce este păcatul și nu îl tolereazăSemnată de 40 000 de oameni care au fost hotărîți să boicoteze produsele Coca Cola, în eventualitatea menținerii reclamelor Love is love, adresate unei populații care știe ce este păcatul și nu îl tolerează

Speriată probabil de amploarea protestului, și știind experiența Gillete, cu 8 miliarde pierderi financiare, în urma unei asemenea promovări, a retras afișele incriminate, lăsînd altele, din care au dispărut numai cuplurile homosexuale. Au rămas fondul curcueu și Love is love.

Ceea ce a determinat populația ungară să spună că a obținut numai o semi-victorie și să cheme în ajutor capii bisericilor maghiare.

Astfel, Hit Gyülekezete, cea mai mare și mai carismatică biserică maghiară a dat un comunicat de presă în care întreabă compania Coca Cola de ce pervertește mințile copiilor și agresează pe cele a căror credință nu este la fel?

Ceea ce dovedește că, atunci cînd au ce apăra, viitorul țării lor, prin copii, maghiarii se mobilizează exemplar.

O lecție de urmat!

 

 

 

 

LGBT – o religie politică

Miscarea LGBT se bazeaza pe Teoria genului – o pseudostiinta inventata din ratiuni ideologice, la comanda politica si cu obiective politice, care nu e recunoscuta de majoritatea comunitatii stiintifice. Cu toate acestea, falsurile pseudostiintifice ale Teoriei genului au infestat mediul academic si stiintific, invatamantul de stat, sistemul juridic, mass media, showbiz-ul, industria cinematografica si sportul, avand implicatii in toate domeniile vietii social-politice. Drept consecinta, ideologia LGBT deja afecteaza caracterul secular si democratic al statului si, mai ales, libertatea de constiinta si exprimare. De aceea, LGBT-ismul poate fi considerat o ideologie utopic-totalitara sau o religie seculara sau politica fundamentalista.Extras din cartea „Fața nevăzută a homosexualității” bazată pe o bibliografie ce numără peste 400 studii științifice și semnată de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău. Aveti aici o colectie de vreo 16 link-uri spre studii stiintifice reale care demonstreaza falsitatea teoriei genului si faptul ca LGBT-ismul este o inventie ideologica folosita ca arma politica. Absolut fiecare punct are o sorginte si un obiectiv ideologic, fara legatura cu stiinta, fara nicio legatura cu natura umana si cu realitatea.

Aduc aminte si aici ca Guvernul si Parlamentul Romaniei, inclusiv prin Ministerul Sanatatii si ICR, finanteaza manifestarile Pride Month si Gay Parade ale acestei false culturi si false stiinte, ale acestei ideologii totalitare din banii contribuabilului roman.

10 mituri despre homosexualitate ale Teoriei genului si ideologiei LGBT demontate :

Mitul nr. 1: Oamenii se nasc homosexuali- Studiile demonstrează că nu există nicio dovadă că homosexualii s-au născut așa (Byne și Parson, 1993; Bailey și colaboratorii, 2000; Stanton și Yarhouse, 2007). Dimpotrivă, s-a constatat că homosexualitatea este cauzată de un complex de factori de mediu și educaționali (Peter și Bruckner, 2002).

Mitul nr. 2: Orientarea sexuală nu se poate schimba- Sute de studii certifică faptul că mii de oameni care manifestau un comportament sau o atracție de factură homosexuală s-au schimbat in timp. Unii au întreținut relații homosexuale numai inainte de vârsta de 15 ani (Robert și colaboratorii, 1989; Gagnon și Simon, 1993).- O metaanaliză care a luat în considerare 30 de studii realizate între 1954 și 1994 a ajuns la concluzia că 33% din homosexualii tratați au devenit heterosexuali (Jones, 2000). Cel mai riguros studiu din punct de vedere al metodologiei folosite a investigat rezultatele terapiei de conversie prin credință – cu implicarea preoților și practică sacramentală. Rata de succes a fost de 38% (Jones și Zarhouse, 2007).- Cea mai semnificativă dovadă privind întoarcerea la heterosexualitate a homosexualilor o avem de la psihiatrul pro-gay Robert Spitzer, care, prin chestionarea a 200 de persoane care trecuseră prin terapie, a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ceea ce înseamnă comportament, identitate, atracție, excitație, fantasmare și alte aspecte ale vieții și psihologiei unui homosexual (Spitzer, 2003).Mitul nr.

3: Eforturile de schimbare a orientării sexuale le pot face rău homosexualilor și sunt imorale- Studiile confirmă contrariul. Din 800 de persoane care trecuseră prin terapia întoarcerii la heterosexualitate, numai 7,1% au afirmat că au suferit anumite probleme (J. Nicolosi și colaboratorii, 2002).- Analizând stresul psihologic, starea de bine spiritual și alți factori psihoemoționali, Jones și Zarhouse (2007) au constatat că nu există nicio consecință negativă a schimbării de orientare sexuală.- La fel, Robert Spitzer, psihiatru pro-gay, a constat și el că schimbarea este reală și nu există nicio consecință negativă (Spitzer, 2003).- Dimpotrivă, persistarea în modul de viață homosexual aduce cea mai mare suferință. În acest context, nu există nedreptate mai mare produsă unui om cu înclinație homosexuală decât aceea de a nu-l ajuta să se schimbe.

Mitul nr. 4: Homosexualii reprezintă zece procente din populație– În realitate, mai puțin de 3% din americanii adulți s-au autoidentificat ca homosexuali și bisexuali (Lauman, 1994) – aceasta după peste cinci decenii de propagandă a homosexualității!Mitul nr.

5: Homosexualii nu suferă de tulburări psihice într-o măsură mai mare decât heterosexualii- În realitate, în rândul homosexualilor se înregistrează cele mai mari procente de boli mentale și abuz de droguri- incomparabil mai mult decât în oricare alt grup din societatea umană.- Un studiu din 2003 constată că, în rândul homosexualilor, se înregistrează cele mai mari rate de consum de diferite droguri, depresie, violență domestică și abuz sexual în copilărie (Stall și colaboratorii, 2003).- Cea mai mare metaanaliză, realizată în anul 2008, care a avut în vedere peste 13.000 de articole pe acest subiect, compilând datele de la primele 28 cele mai riguroase studii, a ajuns la aceeași concluzie: lesbienele, gay-ii și bisexualii au cel mai mare risc de tulburări mentale, ideație suicidală, consum de substanțe halucinogene și autorănire deliberată (King șicolaboratorii, 2008).- La aceleași rezultate ajunge, de altfel, și GMLA – Asociația Medicală a Gay-lor și Lesbienelor (Silenzio, 2010; O’Hanlan, 2010).- Motivul invocat de homosexuali, că problemele lor psihologice s-ar datora stigmatizării la care sunt supuși de populație, nu rezistă nici la cea mai simplă analiză, căci în țări ca Olanda sau Noua Zeelandă, unde simpatia populației atinge cele mai înalte cote, homosexualii se confruntă în cel mai mare grad cu consumul de droguri, probleme de anxietate etc. (Sandfort, 2001, Fergusson, 1999).Mitul nr.

6: Comportamentul homosexual nu este periculos pentru sănătatea fizică- Promiscuitatea sexuală, precum și natura actelor homosexuale presupun un grad uriaș de boli cu transmitere sexuală și alte boli grave (Bagdy, 2009; Kazal, și colaboratorii 1976; Evans și colaboratorii, 2007; Silenzio, 2010, O’Hanah, 2010).

Mítul nr. 7: Copiii crescuți de homosexuali nu sunt diferiți de ceilalți copii, crescuți de heterosexuali- Studiile arată clar că cel mai bine dezvoltați sub aspect psihosomatic sunt copiii născuți și crescuți de părinții naturali (Moore și colaboratorii, 2002; Pruett, 2000; Hunter, 1997).- Copiii educați în casele homosexualilor se confruntă cu o mulțime de probleme, în primul rând psihologice, dar și sociale (Sarantakos, 1996; Regnerus, 2012).- Există și studii făcute de homosexuali care încearcă să mascheze aceste probleme, însă acestea sunt marcate, după cum se arată în mai multe metaanalize, de o mulțime de erori metodologice (Lerner și Nagai, 2001).

Mítul nr. 8: Homosexualii nu molestează copiii într-o măsură mai mare ca heterosexualii- Pedofilii sunt, în majoritatea cazurilor, bărbați (Fisher, 1994).- O treime din toți copiii abuzați sexual de bărbați sunt băieți. Ceea ce arată că un mare număr dintre homosexuali sunt pedofili (Freund, 1984; Freund și colaboratorii, 1989).- Mulți dintre pedofili recunosc că sunt homosexuali (Erickson, 1988; Lauman și colaboratorii, 1994).

Mitul nr. 9: Homosexualii sunt puternic dezavantajați și discriminați în societate- Cercetările arată că, de obicei, homosexualii au un nivel mai ridicat de școlarizare decât populația generală (Robert și colaboratorii, 1994; Barret și colaboratorii, 2002).- Cât despre venituri, studiile demonstrează că nu se poate nicidecum vorbi de un dezavantaj din acest punct de vedere (DeNavas-Walt și colaboratorii, 2008; Badgett, 1998; Antecol, 2008).

Mítul nr. 10: Relația homosexuală este identică cu cea heterosexuală, diferă doar sexul partenerilor– Studiile făcute chiar de homosexuali demonstrează că este mult mai puțin probabil ca un homosexual să-și asume o relație pe termen lung decât un heterosexual (Sthrom și colaboratorii, 2006). Iar dacă întrețin o relație stabilă pe termen mai lung, fidelitatea este foarte puțin probabilă (Xiridou și colaboratorii, 2003; Lee, 2003).- Relațiile monogame aproape că nu există la homosexuali, în condițiile în care, în jumătate dintre cuplurile afiate în relație de parteneriat civil, cei doi consimt să întrețină relații sexuale în afara cuplului (Solomon și colaboratorii, 2005).- Probabilitatea de despărțire este de trei ori mai mare în cazul homosexualilor și de patru ori mai mare în cazul lesbienelor decât în cazul persoanelor heterosexuale (Kurdek, 2004).- În cuplurile de homosexuali și lesbiene, violența domestică este de aproape de două ori mai mare decât în cuplurile heterosexuale (Brand și Kidd, 2009). Prin comparație cu heterosexualii, este mult mai probabil ca un homosexual sau o lesbiană să fie abuzați de către partener (Cochran și Cauce, 2006).

Virgiliu Gheorghe – biofizician și doctor în bioetică, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică din Bucureşti

Andrei Dîrlău – absolvent Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine (engleză, spaniolă, chineză), Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din Bucuresti si facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia

https://www.emag.ro/fata-nevazuta-a-homosexualitatii-v-gheorghe-a-dirlau-9789731913728/pd/DQFP3MBBM/

Woodstock la 50

Festivalul Woodstock împlinește 50 de ani. Încercarea de a sărbători cu un concert aniversar la locația inițială a eșuat. Probabil că nu s-au putut produce suficiente supozitoare cu LSD pentru spectatorii de atunci.

Andrew Kopkind, cronicar stângist, glosa astfel la vremea respectivă:

”O nouă cultură a opoziției. Ea crește din dezintegrarea formelor vechi, a instituțiilor din vinil și aerosoli care susțin toate valorile insipide și distructive ale privatismului, concurenței, comercialismului, rentabilității și elitismului. . . Pentru oamenii care nu au văzut niciodată densitatea comunitariană intensă a unei lupte militante – Park People, sau Paris în luna mai, sau Cuba – Woodstock trebuie să rămână întotdeauna modelul lor de referință în ce privește cât de bine ne vom simți cu toții după revoluție. . . Radicalii politici trebuie să vadă revoluția culturală drept o mare în care pot înota.„

Lipsesc două cuvinte pentru a descrie evenimentul în mod veridic: DE RAHAT, imediat după O MARE. În rest, este un text care putea fi semnat și de Vladimir Tismăneanu.

Este perioada în care în San Francisco și comunele hippie sunt semnalate boli eradicate demult, unele din evul mediu. În zelul lor de a sfărâma capitalismul și societatea de consum, tinerii puri și frumoși ai vremii au ignorat să se mai spele pe dinți, mâini, organele genitale și, în general, fiind prinși cu livrarea înainte de termen a unui nou paradis terestru, l-au infestat cu germeni și maladii din trecut. Fiind mari amatori de bio și organic, au recuperat patrimoniul biologic cel mai rezonant cu „noua cultură a opoziției”.

Muzica a fost însă la înălțime. O parte uitată, pe bună dreptate, dar în rest memorabilă. Pentru formațiile și interpreții definitorii ai acelui deceniu, Woodstock a fost un vârf de carieră. Rămâne o întâlnire muzicală importantă a epocii.

Uriasa frauda democrata. Cit a furat Hillary

Vă amintiți articolul despre manipularea Google? Îl găsiți aici. Ce e nou?

O incercare de manipulare globala

Un anume Robert Epstein, profesor la Harvard și susținător al lui Hillary Clinton, a fost chemat în fața unei comisii a Senatului american.

Față în față cu Ted Cruz, omul a declarat că în favoarea lui Hillary Clinton, contracandidata actualului președinte, au fost îndreptate, prin Google, 2, 6 milioane de voturi. Ați citit bine, peste două milioane și jumătate de voturi.

Vă imaginați atunci ce se va întîmpla la următoarele alegeri? De ce este posiil ca Trump să nu mai cîștige al doilea mandat? Dar stați, că asta nu e tot. Nu 2,6 milioane, cum a înțeles toată lumea la început, ci vorbim despre 10,4 milioane votanți. Și cine a votat pentru Hillary atunci, cine a stabilit? It-iștii. Și nici ei toți, ci numai aceia care au posibilitatea să modifice algoritmi.

https://www.c-span.org/video/?c4808451/dr-robert-epstein-testimony „Pretty Please” by Bradshaw Crandell, 1930s

Acum înțelegeți de ce este atît de important să alegem un președinte creștin? Pentru că gașca asta fără mamă, fără tată și fără Dumnezeu, s-a născut și a crescut în cea mai democratică țară din lume, în SUA!

Dacă ăstora le-a venit ideea că ei sînt buricul pămîntului, ce să așteptăm de la ai noștri?! Să vadă barna din proprii ochi? Niciodată!

Răul este printre noi, furînd, că altceva nu știe, mințile voastre, de data asta.

Da, socialiștii fură, am mai spus. Dacă PSD și gașca furau la modul propriu, bani, ăștia noi fură minți. Mult mai periculos. Știm, noi știm ce s-a întîmplat ultima oară cînd au făcut legea aici. Zeci de mii de victime. La propriu. Sighetul e martor. Și atunci, ca și acum, au fost sprijiniți de o parte a populației și de intelectualitate (ah, dureros, dar adevărat). Adevărații patrioți au fost schingiuți și uciși. Pentru că ei știu mai bine. Să omoare, da. Atît!

Libertatea trebuie apărată și transmisă copiilor zi de zi, prin vorbă și faptă.

Nu vă lăsați furați de voci ademenitoare, sînt false. Întîi ne vor lua libertatea, apoi, puțin cîte puțin, viețile.

Nu ai voie să… Ba da! Am voie! Dumnezeu îmi dă voie, cine ești tu să îmi interzici? Vrei să cred că ești Dumnezeu? Au mai vrut unii, știm foarte bine cum s-a sfîrșit.

Din acest moment, lupta cu răul capătă noi dimensiuni, ale supraviețuirii.

Știu, veți spune că exagerez. Ați mai spus prostii și alte dăți, cînd nu înțelegeați ce scriu. Dar acum sper că e clar. Nimic fără Dumnezeu!

Viitoarele alegeri americane și nu numai sînt acum la mîna Congresului SUA. Care, să fim cinstiți, sînt slabe șanse să acționeze. Baza este în noi, în oamenii obișnuiți. În cei care apreciază și iubesc libertatea, în cei care înțeleg jocul democratic.

Vom fi capabili să alegem un președinte creștin? Iată marea provocare! E mai greu decît oricînd, dar nu imposibil.

Acum vedeți și ce trebuia să ascundă coliziunea Rusia – Trump. Care s-a dovedit a nu avea nici un suport. Pentru că dușmanul nu este acolo unde ni se indică că ar fi, este chiar în indicație, culmea!

Cui ii e frica de Mihail Neamtu?

 Am urmărit zilele astea diferitele reacții la anunțarea candidaturii lui Mihail Neamtu, indiferent că a fost vorba de a candida din partea PMP sau AD.

Cei ce au comentat se împart în două mari categorii. Cei ce-l cunosc (adică i-au urmărit activitatea) și cei ce nu-l cunosc (adica chiar habar nu au cine este).

Dintre cei ce-l cunosc, o parte îl aprobă (din motive politice sau religioase), o parte îl respinge (tot din motive ideologice), iar o parte încă nu se pronunță. Pană aici mi se pare normal.

Dar ceea ce mă ingrjoreaza cel mai mult este a doua categorie: Oameni care își mărturisesc din start totala ignoranță („Cine mai e și ăsta?”), și imediat încep cu insultele și invectivele (asta e creștin? e un escroc, e un hoț, vrea și asta la ciolan etc).

Cu alte cuvinte, butonul românului pare a fi stabilit din fabricație pe poziția „ura” și „neîncredere” față de orice om politic nou, chiar înainte de a-l cunoaște.

Ne urăm liderii actuali și prin extensie, îi urăm preventiv și pe cei viitori. Sigur, e valabil pentru orice om care decide să se implice, nu doar pentru Mihai.

Dintre cei ce îl cunosc, sunt mulți care se plâng că nu e perfect. Nu are studiile necesare pentru a fi președinte. Nu are statura. Nu are privire de om politic. Nu are….Nu are….Nu are…

Așa e. Il cunosc personal si pot da marturie ca nu e perfect. Nu are facultatea de președinți, pe care o au desigur Barna sau Dancila sau Iohannis. E un om cu limite. Are ochelari pentru vedere de aproape. Nu știe decât cinci limbi străine. Nu are 1.90 sau 2.00 m. Nu e blond. Nu are mustață sau barbă. Ii place sa manance peste. Nu are decat un copil. Nu face compromisuri morale. Nu trădează prietenii. Spune clar ce gândeste, chiar dacă asta deranjează.

În consecință, nu merită votul nostru. Votul nostru îl merită desigur cei care și-au demonstrat deja capacitatea de a ne sărăci, de a ne prosti in fata sau de a ne ignora.
Pentru că ne-am obișnuit cu ei și nu vrem altceva. Preferăm să avem pe cine să înjurăm și să dăm vina în loc de a risca să ieșim din zona de confort și să încercăm să schimbăm ceva cu viața noastră. Preferam minciunile frumoase adevarului crud.

Nu încă nici o idee dacă Mihai va accepta sau nu să fie candidat. A fi astăzi om politic activ este un sacrificiu și nu multi și-l pot asuma. Este posibil să prefere liniștea bibliotecii sau a familiei (da, are familie!) mocirlei care a ajuns politică românească. Să intri în politică înseamnă să ieși din cutia comoda a criticii de pe margine (toți putem să ne dăm cu părerea, nu?) și să intri în bătaia puștii, cu șanse foarte mici de a schimba ceva. Dacă o va face însă, înseamnă că are curajul specific nebunilor care o pot face.

PS. Acest text nu este despre șansele lui MIhai la victorie, ci despre modul în care noi românii reușim să ne tragem singuri preșul de sub picioare, prin încurajarea zgomotoasă a neimplicării.

 

 

 

 

 

Cînd toata lumea vorbeste, eu prefer sa tac. Cind toata lumea urla, amutesc.

De asta am tăcut pînă acum.

Sper că Luiza și Alexandra se află la Dumnezeu, în cea mai mare siguranță posibilă. Acolo unde, niciodată, nu vor mai fi nevoite să aibă de-a face cu proști, cu incompetenți, cu nesimțiți, cu javre umane, cu Vasilici, indiferent de sex.

Nu voi intra în capcana încă activă a așa ziselor știri date acum, retrase după nici un sfert de oră, și nici în detalii tehnice, unde încă se calcă specialiștii pe bătăturile limbilor. 

Uman, ca mamă, cele întîmplate sînt de neconceput pentru mine. Niciodată, nimic pe lumea asta nu te pregătește pentru așa ceva. Nu-ți poți imagina nici în cele mai oribile coșmaruri așa tragedie. Și, mai ales, nu cred că poți scăpa vreodată de un sentiment de vină personală. Dar dacă nu trimiteam banii atunci? Dacă eram acasă, poate nu pleca. Și dacă nu pleca, nu se întîmpla.

Și totuși, se întîmplă. Diavoli cu deghizare umană există peste tot. Eliberați din spitale de psihiatrie sînt deja prea mulți. Răul se mișcă liber printre noi. Cum să te ferești de rău? Sigur, toată lumea este expertă în evitarea răului, cu atît mai mult cu cît nu i se întîmplă ei.

Și totuși, se întîmplă. Altora, celor mai buni dintre noi, de regulă. Celor mai nevinovați, mai puțin cruzi și mai politicoși. Poate că polițistul Vasilică ar fi făcut ce trebuia dacă Alexandra i-ar fi spus: Du-te mă dracului de idiot, trimite echipajul sau vino tu să te fută boșorogul ăsta-n cur. Unde să plec, imbecilule, cu picioarele legate cu sîrmă? Țin linia ocupată??? Ți-am pus muzică și nu-ți place genul, pulică? Te sună gagica și tu vorbești de la serviciu cu alta, mă? Păi se face, cînd ăsta ți-e jobul? A plecat mașina după mine sau ai să asculți muzică funerară, boule? Să plîngă mă-ta, de ce să plîngă mama?

Poate că polițistul Vasilică și-ar fi făcut datoria în cazul ăsta. Dar nu. Fata, educată, i-a vorbit frumos. Limbi străine, adică. Pe care Vasilică nu le știe. Dar știe ce să facă o fată în caz de viol și-n pericol de moarte.  Bravo, mă! Meriți și primă, și avansare! Ministerul, se aude?

Cele mai sinistre lepre ale acestui popor au primit posturi babane, plătite gras de… de noi, mă. În loc să dea concurs serios de ocupare a postului, leprele astea sînt angajate direct pentru că au relații. Uneori, și bani, doar nu e ilegal să faci bani negri în România. Și nu le caută nimeni să vadă ce pot, pînă nu simt ei că trebuie să arate. 

Și-a simțit Vasilică. Ce o fi simțit Alexandra e mult prea greu să ne și închipuim. O fi sperat că vine mașina Siguranță și Încredere să o salveze? Probabil.

Este o așa mare nebunie în toată povestea asta, încît România pare un ospiciu lăsat de izbeliște. Toată lumea știe ce e de făcut, mai puțin la locurile lor de muncă. Pentru că nu am fi ajuns aici dacă fiecare și-ar fi dat silința să fie cît mai bun, acolo unde e.

Nuuu, de ce? Chiar așa, de ce? De ce Vasilica-ea a uitat despre instrumentul HG tocmai acum, cînd poate să-l folosească? De ce tv-urile și site-urile de știri au uitat și ele, tot acum, despre fake news, și ni le servesc la greu? Pentru că cerem! Ne-au verificat destul pînă acum gradul de rezistență la manipulare și știu ce nu putem. Să vedem clar și rapid adevărul.

Nimic. Nimicul este ce știm cel mai bine. Nimicul și boceala. Boceala de după. După ce se întîmplă nenorocirile.

Rîndurile de mai sus sînt scrise din suflet. Din cap, v-aș alinia de ar funcționa țara asta mai bine ca Germania. Make Romania Great for Once! Dar stați liniștiți, nu vreau să candidez. Încă.

PS: Nu știți ce să faceți cu criminalul? Nu vă lasă UE? MUE! Dați-l oamenilor și plecați de acolo. Știu ei mai bine ce e de făcut. Și apoi, ni vu, ni conu. Că tot sîntem ași la scenariu și regie  din seria Jandarmul, cu Louis de Funes.

 

Doi ani, sase luni, saisprezece zile si nouasprezece ore. Ajunge!

A fost nevoie doar de doi ani si jumatate de atac furibund al trinomului PSD-ALDE-UDMR la adresa Justitiei si a sigurantei cetateanului, avand ca beneficiari infractorii si puscariabilii politici, pentru ca nouasprezece ore de imbecilism operativ si criminal sa produca o tragedie de proportii epice. Atat. In numai doi ani si jumatate, realitatea susanelei, a bisnitei politice, a cumetriilor, a parvenitilor, a pitipoancelor, a idiotilor, a analfabetilor, a rinocerilor, a pupincuristilor, a plagiatorilor, a incompetentilor absoluti, a politrucilor slinosi, pe scurt, realitatea socio-politica si profesional-morala implementata la nivel de stat de actuala gasca aflata la putere a reusit sa ne ofere, intru tragica noastra revolta, carnagiul de la Caracal.

Anihilarea Romaniei ca stat nu s-a facut si nu se face prin atacuri cibernetice sau armate, nici prin masinatiuni economice malefice intrumentate de cine stie ce vointe externe, nici prin interventii ale vreunei oculte interne, asa cum trambiteaza desantat in ultimii ani tot felul de idioti utili si ticalosi de serviciu. Reducerea la impotenta statala se face, simplu si eficient, prin distrugerea statului de drept, prin amputarea si anularea prerogativelor institututiilor chemate sa vegheze la siguranta cetateanului, prin legi care favorizeaza infractorii si cutume politicianiste cu forta executiva, care inhiba Justitia, Politia, Procuratura si Serviciile Secrete sa isi exercite atributiile. Reducerea la incapacitate a statului roman s-a implinit intr-un butoi cu acid sau cu benzina – mai conteaza? -, unde corpul transat al Alexandrei (si, probabil, si al Luizei) a fost scufundat spre lichefiere sau incinerare, in rastimpul celor 19 ore de incompetenta criminala a Politiei si Procuraturii, anihilate profesional si operativ de o putere politica anti-cetatean.

Bestia cu chip de om care le-a ucis pe cele doua copile nu reprezinta, oricat de crud ar parea ceea ce afirm acum, problema de fond a acestei tari. Psihopati asasini au fost si vor mai fi. Delapidatori, hoti, violatori, pedofili, criminali in serie, grupuri infractionale organizate, politicieni corupti, au fost si vor mai fi. Cartile de psihopatologie abunda de exemple, cazuistica de speta, la fel. Iar istoria consemneaza si va consemna atat eficienta insangerata si intunecata a unora cat si lacomia patologica si sociopatia altora.

Problema de fond a acestei tari este aceea ca cei aproape trei ani de atac politic la statul de drept si cele nouasprezeze ore de imbecilism si incompetenta criminale reprezinta o parte a realitatii produse halucinant de votul unei parti a acestui popor si de absenteismul de la vot al altei parti a aceluiasi popor.

Problema de fond a acestei tari este ca cei care acum demit, pe buna dreptate, sefi ai Politiei Romane si formeaza grupuri interinstitutionale de criza si cer convocarea CSAT si varsa lacrimi de crocodil in spatiul public, sunt in mare partea fie aceiasi indivizi, fie sefii lor politici, care pana mai deunazi faceau spume la gura, perorand impotriva celor care incercau sa mentina o realitate sociala in care cetateanul obisnuit sa fie cat de cat protejat si aparat.

Problema de fond a acestui popor este ca acum pare ca isi doreste, pe fondul unei omenesti emotii, ca sistemele de supraveghere si localizare sa fi fost ultraperformante si supereficiente si superprezente, in timp ce aplauda cu putin timp in urma scoaterea din joc a singurelor sisteme de urmarire informativa electronica eficiente si operative, chiar pe mana deciziilor Curtii Constitutionale, de teama ca nu cumva sa i se fure din libertate.

Problema de fond a Romaniei este ca cei care acum urla, pe buna dreptate, pe retelele de socializare si cer decapitari publice, sunt in buna parte cei pe care i-a durut in cot de exercitiul democratic al exprimarii suveranitatii poporului la alegerile din 2016 sau/si cei care aplaudau si mai aplauda exercitiul politic al actualei guvernari.

Problema de fond a acestei tari este ca ipocrizia unora si incompetenta altora, revolta unora si coruptia altora, nepasarea unora si interesele altora, naivitatea unora si sarlatania altora definesc plenar vina morala a noastra, a tuturor, in cazul tragediei de la Caracal.

Ce este de facut, o sa ma intrebati?

In ceea ce ma priveste, actualul guvern, in frunte cu analfabeta functională din fruntea acestuia, care in mod grotesc pare ca a intrat, cu aceasta ocazie, in campanie electorala pentru alegerile prezidentiale de anul acesta, ar trebui sa demisioneze imediat!

Liderul partidului care a mutilat legislatia penala, a timorat procurorii, politistii si judecatorii si care a promovat incompetenta si nepotismul si legislatia favorabila puscariabililor politici si infractorilor politici, cu efecte catastrofale asupra intregului sistem de siguranta a statului roman, nu are cum sa isi aroge vreo o veleitate antiseptica si reformatoare in speta!

Liderul partidului care a arestat Romania si care a distrus statul de drept, nu poate decat sa plece definitiv din viata publica. Sa plece, impreuna cu toti cei care au sustinut direct si indirect acest masacru legal si institutional, care a culminat cu oroarea dublului asasinat (deocamdata…) de la Caracal!

 

P.S. In ceea ce il priveste pe asasin, acesta ar trebui impuscat. Nu se poate, caci Romania a abolit pedeapsa cu moartea. Atunci, ar trebui sa primeasca pedeapsa cu inchisoare pe viata. Nu se poate!!! Caci, in conformitate cu legislatia promovata si adoptata cu majoritate ade voturi de catre PSD-ALDE-UDMR, infractorii care au peste 60 de ani… NU pot primi pedeapsa cu inchisoare pe viata! Ramane sa se pronunte in speta si CCR…!

(Foto: Europa Liberă)

Cite ceva din nebunia (tridimensionala) a multiculturalismului

Vorba lui Mahlerbe in timpul ghilotinei iacobine: „cine și-ar fi putut închipui că și toleranța își va avea fanaticii săi !”
Noua stângă așa-zis progresistă începe să-și arate colții și pe la noi. Gargara propagandistică care debitează clișeele ideologice binecunoscute cu „toleranța”, „discriminarea de gen”, „drepturile homosexualilor”, ”diversitatea”, „accept” (orice !?), „multiculturalismul” bla, bla.. și care împroașcă una-două cu binecunoscutele invective gen „homofob”, „islamofob”, „sexist”, „intolerant”, „bigot”, „naționalist”, „pupător de moaște” ori cu invective inspirate direct din recuzita predecesorilor ideologici comuniști gen „reacționar”, „retrograd”, „nazist”, „fascist”, „extremist de dreapta” (întotdeauna numai de dreapta !), „dușman al progresului”, pe oricine se îndoiește de canonul progresist, așadar aceasta agendă ideologică așa-zis progresistă n-ar mai trebui să înșele pe niciun om cu capul pe umeri: POTENȚIALUL ei TOTALITAR sare in ochi ! Nu e cu nimic mai puțin primejdios pentru libertățile consacrate decât regimurile totalitare din trecutul recent, nazismul și comunismul. Când fructele activismului lor vor fi coapte, ne vor băga gheara in grumaz cu prima ocazie. Deocamdată doar poliția gândirii își face semnalată prezența. Așa-zisul CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) e cel mai relevant exemplu. Impostura lui e evidentă: nu e constituțional, nu e ales de nimeni și funcționează ca un soi de stat în stat, cu sancțiuni care se juxtapun uneori atât guvernului cât și justiției. Plus ONGimea activistă care impune societății românești agenda neomarxistă pas cu pas, după modelul occidental mult mai avansat, în principal prin lobby-ul de la guvern, legiferarea educației, terorism cultural și militantism neîncetat împotriva grupurilor țintă și a comportamentelor sociale încă NEASISTATE de Stat. Mania persecutorie împotriva fumătorilor dă deja și legislație. Ca să înțelegem mai bine cine sunt noii inamici ai societății deschise și cum se disimulează potențialul lor LIBERTICID, să urmărim cu atenție cazul de mai jos! Norocul nostru e că în România, cu toți potlogarii lui Dragnea, marxismul cultural e mai puțin avansat decât în Occident. Postez mai jos o replică bine articulată a Cristinei Elena Radulescu pe Facebook împotriva nedreptății făcute lui Remi Mănoiu ——> Fiind indignată de atitudinea barului, Cristina a distribuit povestea bărbatului în mediul online :
„Un om și-a pierdut locul de muncă numai pentru că a îndrăznit sa anunțe pe Facebook că va participa la Marșul Normalității. Un om aproape că a fost linșat public de către promotorii „iubirii” și „toleranței”, cei din comunitatea LGBT si câte litere or mai fi și susținătorii lor, care au tăbărât pe el, l-au insultat, și-au bătut joc de el, l-au amenințat și nu au avut pace până când nu l-au văzut concediat. Pentru cei care doresc sa vadă cum a fost tăvălit omul acesta prin mocirlă, vă invit să intrați pe pagina lui si să citiți comentariile. Vă veți îngrozi. Lăsând la o parte limbajul infect, atata ură adunată impotriva unui om nevinovat eu n-am mai vazut. Remi Manoiu se numeste. Voi, toți cei care l-ati călcat în picioare pe Remi, vreti respect și iubire din partea mea? Cum să vă respect eu, cand l-ați lăsat fără loc de muncă, fără ca el să vă fi făcut nimic? Ce respect să am eu pentru cineva, care iese la paradă, pe străzi, în penisul gol și se târâste pe jos, în patru labe, deși Dumnezeu l-a făcut biped? Ce respect, când tu îți bați joc de credința mea și introduci în festivalul tau o piesă de teatru în care niște scârbavnici, pentru că un actor adevărat nu acceptă așa ceva, toacă ceapă pe icoana Mântuitorului? Ce respect, când tu profanezi statuia lui Adrian Păunescu? Ce respect, când minți cu nerușinare, că eu, heterosexualul, te bat pe tine, homosexualul, pe stradă, când strigi isteric că esti discriminat, desi nu te discriminează nimeni, când în realitate, tu esti cel agresiv și vrei sa îmi impui cu forța sa te accept? Care toleranță, cand tu, pe mine, nu mă tolerezi? Cand mă acuzi, mă hăituiești, mi te bagi in ochi prin toate canalele- începând cu google și termind cu ultima firmă care te susține, cand îmi hărțuiești copiii și vrei să îi educi tu, să le spui că sunt fetițe, deși ei sunt băieți și invers, cand mai ai un pic și îmi intri și-n casă, să dictezi regulile în familia mea? Ce respect, când instituții alde CNDC, care trăiesc si din banii mei, te apără numai pe tine, iar pe mine, nu? Tu imi faci mie toate astea, iar eu trebuie sa te iubesc si sa te accept. Te bați cu cărămida in piept ca tu nu vrei decât drepturi egale cu mine. Nu, prietene, tu nu vrei drepturi! Tu vrei dreptul de a mă subjuga pe mine, de a-mi pune de gât lațul ideologiei de gen și de a mi-l strânge în jurul gâtului, după bunul tău plac. Sunt sătulă de agresiunea, amenințările tale, de obrăznicia cu care pretinzi să te insinuezi in viata mea si a copiilor mei. Ieri, un amic și-a pierdut locul de muncă. Fara să-ți fi greșit ție cu nimic! Cine e victima și cine e călăul?”, a scris Cristina Elena Radulescu pe Facebook.
Proiectul de a nu mai servi copiilor produse care conțin carne de porc sau gelatină în două grădinițe din Leipzig pentru a proteja copiii musulmani a provocat o criză online ce s-a răspândit în întreaga țară. „Din respect pentru o lume în schimbare, mâncărurile și gustările care conțin carne de porc nu vor mai fi comandate și servite după 15 iulie”, arată o scrisoare trimisă părinților, potrivit Bild. Reacțiile părinților au fost atât de intense încât poliția din Leipzig a decis să posteze mașini de patrulă în afara grădinițelor pentru a le proteja de „pericole posibile”.

(Foto: yourteenmag.com)

Revolutia de orice fel ucide

Socialismul are nevoie, pe langa celelalte componente, de un ingredient numit REPRESIUNE.
Daca intr-un stat totalitar asta nu ar fi o problema, in democratie e nitel mai greu.
De aceea, tot socialismul a inventat REVOLUTIA.
Revolutia, pentru cei care mai tin minte, a fost intens propovaduita inainte de 1989, sub diverse forme.
REVOLUTIA nu are absolut nimic democratic in ea, deoarece reprezinta impunerea, pe cale violenta, prin represiune, oprimare, a vointei unei categorii, asadar nu exista drept de a alege. Adica ti se baga pe gat vointa revolutionarilor, te supui sau mori.
Problema e ca in democratie, socialismul nu mai poate da vina pe regim, el fiind ales liber. Drept pentru care socialismul aplica invataturile din povestea pompierului incendiator. Ca sa poata reprima, isi formeaza structuri si musai sa dea un nou,,dusman de clasa”norodului. In cazul de fata coruptia. Totul e in subteran mutat in zona luptei contra democratiei, nicidecum in zona apararii cetateanului, asta pentru cei care inca nu s-au prins de scamatoria asta ieftina.
Socialismul nu poate exista fara revolutie, fara suprastat, fara represiune. Singura lui problema e inventarea unui dusman. Si bineinteles, tinerea populatiei in saracie si lipsuri pentru o stare emotionala negativa puternica.
Asadar, in cazul asasinatelor care au zguduit lumea civila, se dau niste structuri de forta care au o infrastructura tehnica si de personal special pregatita sa suprime, nicidecum sa ajute. De ce? Pentru ca impreuna, sub pretextul,, REVOLUTIEI ANTICORUPTIE” se ocupa de luptele politice si mancat banuti. Nimic in folosul norodului! Contractele cu firmele private se inscriu fix in aceeasi paleta, firme private pe care, dupa ce mananca banii impreuna, le baga la zdup pt coruptie.
Pompierul incendiator e pregatit insa doar pentru incendiile starnite de el, considerand ca el controleaza tot.
In momentul cand altcineva da foc, el nu mai stie ce are de facut, apa nu mai curge pe furtun, scara nu se mai inalta, masina de interventie nu e pregatita pentru asa ceva. Evident, e pregatita doar pentru scenarii de dinainte gandite, nu chestii intamplatoare.
Atunci cand,, lupta anticoruptie” va viza suprastatul insasi, este posibil sa renastem.
Nu, nu va faceti iluzii, nimeni nu isi va da demisia, suprastatul are nevoie de acei calai.
Iar cei ce blameaza coruptia, de fapt stau cu scarile pregatite sa se urce in cladirea incendiata, dupa stingerea focului si sa apara ca salvatori ai natiunii. Se vor urca pe scarile pregatite de pompier.
Mai e o problema. Saltelele de rezerva de la sol au inceput sa se dezumfle.

(Foto: RFI)