Caz unic: istorici și arheologi au devenit dedectivi pentru a elucida moartea lui Nicolae Moroșan. Dacă, la 81 de ani de la tragica dispariție a savantului geolog și arheolog Nicolae Moroșan, arheologia românească îl revendică drept întemeietorul cercetării științifice a paleoliticului dintre Carpați, Nistru și Marea Neagră, mai puțin știut este faptul că enigma morții sale a fost dezlegată tocmai de foștii săi colegi de breaslă, obișnuiți cu cele mai lungi și anevoioase investigatii. Istoricii și arheologii au participat, în calitate de detectivi, la dezlegarea misterului unei crime oribile.
Astăzi se cunosc cu certitudine circumstanțele morții lui Moroșan, suprimat de NKVD, precursorul KGB, pentru că în timpul celui de al Doilea Război Mondial a refuzat să colaboreze cu autoritățile sovietice de pe teritoriul Basarabiei, în detrimentul României. Această colaborare ar fi trebuit să constea într-o evaluare amanunțită a resurselor subsolului românesc, pe de o parte, și într-un apel în limba română la Radio Moscova, adresat armatei române de a depune armele, pe de alta.
Nicolae Moroșan s-a născut în 1902, în satul Cuconeștii Vechi, județul Edineț, din Basarabia. A absolvit liceul “B. P. Hașdeu” din Chișinău, apoi a studiat la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1927. Va îmbrățișa cariera de geolog și arheolog și va publica peste 40 de lucrări științifice, descoperind zeci de așezări paleolitice pe terasele fluviale ale Nistrului și Prutului. Membru al Colegiului Arheologic și al Institutului Internațional de Arheologie, Moroșan își susține doctoratul în Franța, în 1933, cu o teză despre Pleistocenul și Paleoliticul României de Nord-Est, care va fi publicată peste cinci ani, în Anuarul Geologic al României.
După răpirea Basarabiei de către sovietici, refuză să se retragă în țară și rămâne cu părinții la Chișinău. La 1 iulie 1940, este numit directorul Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală, după care preia catedra de geologie a Facultății de Geografie a Institutului Pedagogic. La trei săptămâni după ce armata română trecuse Prutul, este arestat de NKVD, în urma denunțului unui profesor de istorie, pe nume Dubrovski, ilegalist comunist, alias Polik Ovim Mendel Gdolev. În denunțul lui Dubrovski, Moroșan este acuzat de faptul că este “român fervent și antisovietic, rămas special cu o misiune de la statul român”. Anchetat și transportat de la Chișinău la Tiraspol, va fi predat, în cele din urmă, biroului NKVD din Odesa.
Iată ce scrie în actul de incriminare al NKVD, recuperat și păstrat astăzi în arhiva Muzeului Național de Istorie a Moldovei: “Examinând materialele ce au parvenit de la NKVD cu privire la activitatea criminală a cetățeanului Moroșan Nicolai Nicolaevici, a reieșit că, din anul 1939, Moroșan N.N. a participat la activitatea partidului burghez «Frontul Renasterii Naționale a României». După reintroducerea în Basarabia a puterii sovietice, a refuzat să candideze ca deputat în Sovietul Suprem. (…) Apoi refuză să ia cuvântul la radio, la prima aniversare a eliberării Basarabiei de sub boierii români. De la începutul războiului dintre Germania și URSS, Moroșan a început un mod de viață suspect. Cu toate că în Chișinău a fost evacuat guvernul R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească – n.n.), el a rămas. S-a decis: Moroșan N.N., anul nașterii 1902, să fie arestat și percheziționat. Anchetator suprem al NKVD al RSSM, indescifrabil”.
La 25 iulie 1941, Biroul NKVD din Odesa îl transferă în Siberia, la Novosibirsk, iar pe 25 noiembrie i se recunoaște nevinovăția. Este eliberat, dar cu condiția să accepte catedra de profesor de geologie a Institutului Politehnic din Tomsk – Siberia . Pentru că a refuzat să fie ales deputat al Sovietului Naționalităților al Sovietului Suprem al URSS , va face obiectul mai multor anchete ale NKVD. Cercetările arhivistice ale arheologului Nicolae Chetraru, care i-a dedicat o biografie, înclină spre ipoteza că Moroșan ar fi cedat în urma anchetelor dure la care a fost supus, și că în cele din urmă ar fi acceptat să lucreze în favoarea sovieticilor. La 2 februarie 1994 este găsit mort în camera 240 a hotelului “Național” din Moscova.
După revoluția din 1989, istoricul Valeriu Dobrinescu, de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană – Iași, a descoperit un document important, în Arhivele Ministerului de Externe al Marii Britanii, datat la 2 februarie 1944, care răstoarnă ipoteza colaborării lui Nicolae Moroșan cu autoritățile sovietice. Din conținutul documentului reiese că însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Majestății Sale Britanice la Moscova, John Le Rougetel, a fost vizitat de Moroșan la ambasadă, unde savantul i-a încredințat, confidențial, următorul mesaj: “Eu nu mi-am trădat țara, nici cu bună-știință și nici voluntar”.
Documentul este arhivat la Public Record Office, Foreign Office, 371 și face parte din dosarul nr. 43.984 fila 50: “Un anume domn Nicolae Moroșan a telefonat dimineață și a cerut să-l vadă pe ambasador (…). Mi-a spus că după ocuparea sovietică a Basarabiei a fost închis și apoi eliberat pentru a preda la Omsk (Tomsk – n.n.). Sovieticii insistau să vorbească la radio pentru România și el nu putea să facă acest lucru, deoarece era sigur că rușii intenționau să anexeze întreaga țară (…). L-am sfătuit insistent să accepte oferta de a vorbi, spunându-i că și câțiva prieteni ai mei români din Cairo deja făceau asta, și cu cât românii ieșeau mai repede din război, cu atât era mai bine (…). mai mult, a declarat el, un comisar din Republica Moldovenească, pe nume Pors, l-a informat că rușii intenționau să anexeze întreaga Românie, Bulgaria și Iugoslavia. Chiar el fusese rugat să pregătească niște rapoarte geologice pentru ruși despre România și Bulgaria, dar el a refuzat”. Întors la hotel, Moroșan a fost asasinat de NKVD în noaptea de 2/3 februarie 1944. Asasinii i-au înscenat sinuciderea, lăsând o scrisoare de adio adresată de savant soției. Numai că Moroșan n-a fost căsătorit niciodată și
n-a avut niciun urmaș.
În mediile oamenilor de știință basarabeni, cu afinități proruse, persistă ipoteza că Nicolae Moroșan s-ar fi sinucis. Leonid Cemortan, membru al Academiei de Stiințe a Moldovei, i-a făcut lui Moroșan un portret deloc măgulitor, aproape pe placul regimului sovietic, în articolul “Drama intelectualilor basarabeni de stânga”, publicat în anul 2000: “Tragic a fost destinul lui Nicolae Moroșanu, savant de renume internațional (cercetări în domeniul geografiei naturale, geologiei și paleontologiei istorice). Pentru a-l atrage de partea lor, autoritățile sovietice i-au oferit postul de profesor la Institutul Pedagogic din Chișinău și l-au numit director al Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală, promovându-l și deputat în Sovietul Suprem al R.S.S.M. În timpul războiului, el, ca deputat al corpului legislativ al republicii, a fost evacuat în adâncul Rusiei. În februarie 1944 se sinucide la Moscova, scăpând astfel de situația de ostatic al regimului stalinist”. Ca un fapt divers, academicianul Leonid Cemortan, care face asemenea aprecieri despre Nicolae Morosan, nu este nici istoric și nici arheolog, ci teatrolog.
La comemorarea a 50 de ani de la tragica sa dispariție, slujba de pomenire a lui Nicolae Moroșan a fost săvârșită în decorul auster al Bisericii Colțea din București, pe 3 februarie 1994. Au participat elitele arheologiei românești, între care cei mai mari specialiști în paleolitic de la Chișinău, Iași și București: dr. Alexandru Păunescu, de la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”; dr. Nicolae Chetraru, de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei; Ilie Borziac, colaborator științific principal la Institutul de Arheologie și Istorie Veche din Chișinău; dr. Vasile Chirica, de la Institutul de Arheologie Iași; dr. Anatolie David și Tudor Obada, de la secția de paleozoologie a Institutului de Zoologie din Chișinău; dr. Costin Rădulescu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Speologie “Emil Racoviță” din București.
Dacă Moroșan a murit ca un erou al neamului românesc, fără să-și trădeze țara, cele două obiective pentru care a fost asasinat vor fi realizate de cozile de topor dispuse să colaboreze cu trupele de ocupație sovietice. La Radio Moscova vor vorbi în favoarea sovieticilor Valter Roman și Ana Pauker, iar resursele minerale ale României vor fi jefuite de sovromuri, inclusiv prin semnătura ministrului Bujor Almășanu. Sovromcuarțit a exploatat rezervele de uraniu ale României, pe care le-a exportat în URSS, în contul despăgubirilor de război. În intervalul 1952-1960, România a furnizat URSS, 17.000 tone de uraniu metalic, utilizat în cea mai mare parte la programul nuclear militar sovietic, pentru fabricarea bombelor și rachetelor atomice. Valoarea uraniului, petrolului, gazelor, aurului și lemnului, care vor lua drumul URSS, depășește cu mult cuantumul despăgubirilor de război.
Facebook Comments
