Eticheta care i s-a pus lui Soros, aproape universal acceptată, este cea de monstru. Este detestat, urât de moarte, repudiat, temut, interzis, scos în afara legii. Soros este elevul fondatorului raționalismului critic, Karl Popper, care se opune determinismului istoric. O serie de atitudini și fapte publice ale lui Soros și-au înfipt rădăcinile în filozofia lui Popper, precum societatea deschisă, care se opune oricărei forme de totalitarism.
Evident, este greu pentru cei care au traversat pustia totalitarismului să înțeleagă societatea deschisă și capcanele ei intelectuale. Pentru un individ care a trăit o jumătate de viață în comunism, societatea deschisă nu poate fi decât o interfață a globalismului sau o nouă poartă a iadului.
Eticheta de inamic public al omenirii atribuită lui Soros este invenția consultantului politic Arthur Finkelstein. Vorbim despre semizeul strategiilor politice de prim rang, care i-a scos câștigători în competițiile electorale pe Richard Nixon, Ronald Reagan, Bob Dole, Ariel Sharon, Beniamin Netanyahu, Viktor Orban sau Călin Popescu Tăriceanu.
Finkelstein a realizat ceva mai mult decât toți ceilalți la un loc: a creat o conspirație împotriva lui Soros, ale cărei resorturi sunt valabile și astăzi și din care își extrag poncifele toți detractorii patronului societății deschise.
Finkelstein și-a făcut numărul pentru eternitate. În 2011, cu 6 ani înainte de a muri, a mărturisit că a vrut într-adevăr să schimbe lumea. “Acest lucru l-am realizat. Însă am făcut-o mai rea”. Așa a ajuns Soros vânzător de evrei și finanțator al eutanasiei, cenzurii, terorismului și imigraționismului cu scopul secret de a înlocui rasa alba cu cea neagră.
Or, Fundația pentru o societate deschisă a promovat guvernarea democratică, drepturile omului, reforma socială, statul de drept, învățământul, sănătatea publică, lupta împotriva corupției și presa independentă. Adică exact invers față de ce cred cei care s-au simțit foarte bine în comunism și pentru care totalitarismul este cea de a doua lor natură, iar democrația în format occidental, drepturile omului, ong-urile și libertatea, sunt gloanțe de război care te țintesc în moalele cugetului.
Fundația lui Soros aplică preceptele societății deschise promovate de Karl Popper, adică umanitarismul, individualismul, egalitarismul, protecționismul și contractualismul. Individualismul nu promovează egoismul, ci ideea că indivizii sunt mai importanți decât grupul și că drepturile individuale nu vor fi sacrificate în favoarea intereselor de stat sau de grup.
Egalitarismul nu are legătură cu adagiul comunist, cum că toți oamenii sunt egali între ei, ci cu faptul că toți oamenii sunt egali în fața legii. Funcția principală a statului, adică protecționismul, este să protejeze indivizii împotriva abuzurilor generate de inși mai puternici și mai bine statuați social și politic.
Facebook Comments
