Poetul mistic persan Sanai din Imperiul Ghaznavid ne-a tâlcuit o poveste despre oamenii orbi și cunoașterea elefantului, în cartea “Grădina tainică a adevărului”, care spune așa: în ținutul Ghur exista un oraș mare în care toți oamenii erau orbi.
Un rege trecu pe acolo cu a armată fără număr și își ridică tabăra lângă orașul orbilor. Regele avea un elefant de luptă a cărui faimă îi impresionă în așa măsură pe locuitorii orașului cu pricina, încât câțiva dintre ei, mai smintiți din fire, spune Sanai, s-au dus degrabă să cerceteze conturul și formele elefantului.
Plini de nerăbdare, confrații lor din oraș i-au așteptat cu sufletul la gură să le povestească cum arată legendara dihanie. Cel a cărui mână pipăise urechea animalului a descris un lucru uriaș și uimitor, larg și aspru, desfășurat ca un covor.
Cel care i-a atins trompa a zugrăvit un obiect oblu și scobit pe mijloc, ca un tub de distrugere și pieire. Cel care i-a palpat piciorul stâng din față, a înfățișat priveliștea înfricoșătoare a unui stâlp nesfârșit de lung, ce stă să se prăvălească peste casele oamenilor.
Fiecare văzuse sau palpase doar o părticică a elefantului, niciunul nu percepuse întregul lui și nu era capabil să-l descrie. În mintea lor s-au cuibărit imaginile disparate ale unei realități absurde. Cunoașterea, concluzionează Sanai, nu este niciodată însoțitoarea orbilor.
Coaliția guvernamentală seamănă în mai multe privințe cu lumea orbilor din ținutul Ghur, în care PSD vede doar acele părți din
pachetele de măsuri pe care le poate adapta înțelegerii proprii, precum restructurarea administrației locale sau programul Saligny, nicidecum reforma în ansamblu.
PSD percepe reformele lui Bolojan în ciobul unei oglinzi sparte. Dacă PSD ar reconstitui oglinda ar ieși ceva asemănător cu rinocerul desenat de Albrecht Dürer, care n-a văzut niciodată un rinocer viu, și și l-a imaginat din descrierea unui martor, care a înfățișat schița rinocerului indian adus la Lisabona în 1515 la curtea regelui Manuel I.
A ieșit de sub mâna maestrului Dürer ceva ca o imagine de cavaler pe patru picioare, înzăuat într-o cuirasă din plăci dure, cu un gherdan oțelit la gât, cu o platoșă rigidă la piept, înțepenită în nituri cu floarea lată, cu un al doilea corn pe greabăn, răsucit ca al narvalului, cu picioarele solzoase și cu crupa zimțată ca dinții unui fierăstrău.
Facebook Comments
