La mijlocul anilor ‘80, România era pe locul al doilea în Europa la numărul de cărți citite după URSS. Topul era dominat de țările socialiste, Polonia, Germania Democrată și Cehoslovacia. Între țările occidentale se remarcau Germania și blocul scandinav. Pe ultimele locuri surâdeau chipurile jemanfișiste ale Italiei și Olandei, cu specificația că italienii și olandezii erau campionii continentali ai consumului de benzi desenate, considerate a fi un gen paraliterar, degradant.
Studiul a fost publicat într-un număr al revistei Paris Match din 1985. După 40 de ani, România a ajuns pe ultimul loc în UE la numărul de cărți citite. Nu creșterea TVA și prețul ridicat al cărții ne-au adus în situația asta. Piața cărții și numărul de lecturi sunt lucruri diferite. Capodoperele literaturii universale se vând cu prețuri între 1-5 lei de către buchiniști pe marginea trotuarelor. Un anticariat doldora de titluri unul și unul și-a deschis porțile inclusiv în piața de vechituri de la Valea Cascadelor de unde mi-am luat “Moș Anghel”, “Ciulinii Bărăganului” în ediția din 1948, și “Neranțula”.
De cărți te izbești la tot pasul. Uneori găsești biblioteci aruncate în stradă. Pe Popa Tatu, într-o iarnă, am selectat dintr-un morman de cărți care scânceau triste în zăpadă cele trei volume ale “Istoriei credințelor și ideilor religioase” din 1981. Altă dată am venit cu un rucsac plin, cu cărți selectate din cele 1500-2.000 de volume ale unei biblioteci defenestrate în Calea Plevnei, undeva în spatele Operei Române.
Nu cunosc statisticile cărții electronice și numărul de cititori de e-books, unul precis destul de mare, care ajung și ele fie la buchiniști, fie la gunoiul stradal. Apoi, nu cred că există statistici amănunțite cu numărul de cititori care descarcă titluri în pdf. Cine a citit și mai are acasă o bibliotecă, va citi, indiferent cât va crește TVA-ul pentru cărți. 11% este o barieră psihologică pentru librării și edituri, nu pentru cititorii de cursă lungă.
Facebook Comments
