Culianu și Bătrânul de pe munte. Fascinația Alamutului

Anumiți muritori care coboară de pe Alamut spre Mazandaran, la Marea Caspică, aflată cu 28 de metri sub nivelul oceanului planetar, au parte de viziunea celuilalt tărâm. Numele Mazandaran înseamnă valea uriașilor, în satele lui s-au pripășit o mulțime de vrăjitori care amestecă în mințile trecătorilor realitatea palpabilă cu plăsmuirile lumii de dincolo. În Shahnameh, Cartea regilor, se pomenește de cei trei mari diavoli care își făcuseră casă în Mazandaran.
O mulțime de locuri din acest colț de Persie poartă până astăzi numele div, adică vrăjitor. Djinnii care slujesc cauza diavolului s-au cuibărit la rândul lor în pietrele și peisajele din Mazandaran. Djinii sunt creați din foc fără fum, își pot schimba înfățișarea și își pot dezvălui uneori prezența sub forma susurului înșelător al unui izvor, dar a-i căuta apele este o cale sigură spre pieire.
Primul semn al prezenței diavolului este dezvăluit de agitația care îl cuprinde dintr-o dată pe șoferul care ne-a adus aici, după ce coborâm de pe Alamut pe fundul văii, apoi urcăm un munte cu vârful acoperit de o pâclă verzuie. Pe pantele lui cresc iriși albi, șase femei sapă după rădăcini de buruieni de leac cu niște săpăligi butucănoase.
Al doilea semn al prezenței diavolului a venit după o curbă la dreapta, când șoferul a frânat brusc, în fața unei arătări cu capul acoperit de gluga țuguiată a unei pelerine, care a apărut de nicăieri și i-a barat drumul. Rânjetul întipărit pe fața lui seamănă cu o cicatrice veche dobândită într-o luptă cu cuțitele. Cei doi vorbesc aproape în șoaptă despre o femeie dispărută săptămâna trecută dintr-un sat apropiat. Străinul mă întreabă dacă vreau să mănânc sakbinaj, încuviințez din cap că da, locul este plin de plante vindecătoare din neamul Apiaceae-lor.
În timp ce ronțăiam încet rădăcina, m-a cuprins o beție plăcută și am văzut un călăreț înveșmântat în haine negre, cu o sabie de foc în mână, care a țâșnit în goana ghidranului pe marginea drumului. I-au urmat șiruri nesfârșite de alți călăreți. “Sunt gărzile care păzesc Alamutul”, m-a trezit din vis vocea plictisită a străinului cu glugă țuguiată pe cap.
Mi-am amintit întâmplările istorisite de Culianu în “Pergamentul diafan”. Issa din Kashkar zis Prinde-muște, membru al ordinului Căutătorilor de Adevăr, este tocmit de călugării nestorieni ai unei mănăstiri siriace să le recupereze viziunile furate. În timp ce călugării dormeau, hoții de visuri desfășurau un pergament diafan pe la căpătâiul fiecăruia și le furau substanța viziunilor. După o investigație amănunțită, Issa îl dă în vileag pe egumen, care strâns cu ușa recunoaște că le-a vândut viziunile Bătrânului de pe munte și că ele păzesc acum Alamutul.
Mulțumit de rezultatele investigației, starețul mănăstirii îi încredințează lui Prinde-muște misiunea de a recupera de pe Alamut substanța viziunilor călugărilor, subtilizată de Bătrânul de pe munte. Ajuns pe Alamut, Prinde-muște află că a fost manipulat în toți acești ani, și că Bătrânul de pe munte l-a adus în cele din urmă aici pentru a-i încredința misiunea supremă: subtilizarea viziunilor creștinilor romani de la Soare-Apune, cu care să-și nutrească paradisul pământesc, să-și însuflețească credincioșii și să-l plăsmuiască pe acel Mahdi, profetul ascuns, care va cuceri pământul.
Străinul cu glugă țuguiată pe cap și cu rânjetul întipărit pe față ca o cicatrice veche dobândită într-o luptă cu cuțitele, va fi coborât de mult din mașină și umbra lui se va fi risipit printre stâncile fantomatice ale Mazandaranului. Probabil că și el este la rândul lui tot un djinn creat din foc fără fum. Lumea este un joc de iluzii în care la fiecare zgâlțâitură a pământului se deschid alte lumi până atunci ascunse cunoașterii.
Cuvântul djinn a fost împrumutat de franceză din arabă, unde înseamnă “ascuns privirii”. Româna l-a preluat din franceză sub forma “geniu”, însemnând „spirit protector”, „duh bun” sau „duh rău”. Geniile bune înaripate păzeau palatele regilor asirieni din Ninive. Celălalt sens al geniului, însemnând cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, vine din latinul “genius”.