“Întru ura de sâmbăte adurară-se ucenicii se frângă pânre, şi Pavel grăia cătră ei că demâreaţa vrea să iasă, şi tinse cuvântu pânră la miadzănoapte. Era lumânrări multe întru comarnicu iuo era aduraţi.
Şi şedea lângă o dzăbleală un giurelu ce-i era numele Evtih. Acela purtatu cu somnu adâncatu, şi grăindu Pavelu de multe, plecă-se giurele de somnu şi cădzu din comarnicu dintr-al treile podu giosu.
Deaci luară elu mortu. Destinse Pavelu şi cădzu spr-însu de lu cupriense şi dzise: nu vorovireţi că sufletul lui întru elu iaste. Deaci se sui de frânse pânre şi gustă, şi băsădui debiu pânră la zori.
Aşa eşi. Şi-aduseră pruncul viu şi fu mângâiare nu puţină. E noi vinremu în corabie şi dăscărcămu-nă întru Asonu. De acolo vrumu se luomu Pavelu, că aşa era dzis, şi vrea însuş pedestru se meargă. Deaci decă fumu întru Asonu, luomu elu şi venremu întru Mitilinu”.
Este un fragment din Faptele Apostolilor care necesită tradus: “În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă.
Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri. Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.” (Faptele Apostolilor 20, 6-14).
Fragmentul biblic provine din Codicele Voronețean din care s-a păstrat o parte din Faptele Apostolilor, Epistola lui Iacob, Prima epistolă a lui Petru și parțial a doua. Este un text rotacizant, ca și Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană și Psaltirea Hurmuzaki, alcătuit în sud-vestul țării și copiat în Moldova, cândva între 1563-1583.
Acest grai românesc nu are legătură cu Maramureșul, cum s-a crezut multă vreme, ci cu româna vorbită în spațiul cuprins între Munții Apuseni și Banat.
Facebook Comments
