Iubita mea mămucă, sunt atât de nefericită încât îmi vine să mă dau cu capul de pereți sau să-mi croiesc câteva gârbace zdravene peste spinare ca să mă deștept la realitate. Mielu, scumpul meu soțior, nu mai are ochi pentru mine. Se fac mai bine de șase luni de când n-am mai luat o chelfăneală de la el, de i-am uitat dulceața. Aproape că nu e lucru în lumea asta pe care să nu-l fi încercat pentru a-l face să mă bage în seamă.
Să-mi arunce duioasa lui privire mohorâtă, să mă întâmpine cu binețea sudălmilor de morți, biserică și anafură. Să-mi piște un drăgăstos pumn în falcă sau să-mi ardă un împăciuitor picior în burtă, așa cum îl încasează orice creștină cuvioasă din orășelul nostru minunat sau, măcar să mă tragă de păr câteva ture prin curte, pentru a mă făli în ochii vecinătățurilor că am temeiul pentru care să merite să exist pe lumea asta, dar ți-ai găsit omul.
Ieri aveam de făcut pâine, dar am lăsat cuhnia vraiște și am umblat creanga toată ziulica pe ulițe, unde m-am înhăitat cu un handralău pe care Mielu îl cunoaște foarte bine, Fifi îi zice, în nădejdea că lumea mă va vedea cu haidăul și o să-i spună lui Mielu, ceea ce s-a și întâmplat câteva ceasuri mai apoi. Am năzuit până în ultima clipă că, reîntorcându-mă acasă, o să-mi primesc și eu, în sârșit, târnuirea cea de toate zilele.
În loc să mă întâmpine cu un dos de palmă peste bot și cu o ploaie de scatoalce care pe unde s-o nimeri, așa cum am văzut în casă la noi, în toți minunații ani petrecuți în căminul părintesc, unde îl sorbeam pe tătuțul din ochi în timp ce te juca cu picioarele pe pântecele plodit cu Mimi, surioara mea cea mică, până te stâlcea de tot, dragă mămucă,
iar tu nu încetai să-l sorbi din ochi ca pe o icoană făcătoare de minuni, cu acea față din care scăpăra cea mai aprinsă flacără a iubirii, dar ce să vezi?, Mielu al meu nu numai că nu mi-a aruncat nicio privire, dar n-a catadicsit nici măcar să mă stingherească cu o dojană.
Iubita mea mămucă, simt că disperarea și-a înfipt ghearele în suflețelul meu muncit de cele mai negre presimțiri: dacă are pe cineva? Dacă mă lasă pentru alta, pe care o s-o bumbăcească de trei ori pe zi, nu dimineața și seara ca pe mine? Mă uit cu pizmă peste gard, la vecina mea Nana, care o duce bine rău de tot.
Zosu, bărbățelul ei, o snopește câtu-i ziulica de lungă. Dă în ea ca în sacul de fasole și ea, nimica. Alaltăieri, i-a ars o ciomăgeală soră cu viața cu bretelele de toval de la nădragi, de i-a crăpat pielea de pe spinare de la atâta scărmănătură, dar în timp ce se zvârcolea pe jos, Nana îl ruga pe Zosu să dea în ea mai tare, că nu simte nimic.
Sărăcuții de ei, se iubesc grozav de mult și trăiesc în înțelegerea cea mai deplină din lume. Iubită mămucă, visez noapte de noapte că Mielu mă bagă iarăși în seamă până mă bagă în comă, că mă adoră voiam să-ți zic, de nu mai pot să răsuflu. Mă trezesc noapte din somn asudată de dorinți greu de zugrăvit în slove, pe care nu le pot asemui decât cu plăcerile cele mai drăcești ale dragostei.
Îți scriu ca să te rog să mă înveți ce să fac pentru a-mi dobândi dreptul ce mi se cuvine? Ce ierburi de turbare să-i pun în băutură? Să-i strecor mai multă rădăcină de mătrăgună și floare de spânz decât în rândul trecut?
Sau crezi că un amestec întreit de boabe de zârnă cu frunze de măselariță l-ar face să vadă și mai negru înaintea ochilor și pe mine mai albă ca o mireasă? Sau n-ar fi mai bine să învârți dumneata niscaiva oale, ca să isprăvim mai repede ce avem de isprăvit, că la asta te pricepi de minune și să lăsăm ca dragostea să-și facă mendrele?
Cu iubire veșnică și îmbrățișări fierbinți, a ta fiică veșnic recunoscătoare, Lala Ascuțitoarea.
Facebook Comments
