Un rege a pierdut o bătălie și prețul înfrângerii a fost unul neobișnuit: a trebuit să încline cu treizeci de grade spre dreapta literele alfabetului pe care tot el pretinsese că l-a inventat. Din semețe odinioară, acum literele păreau steaguri aplecate în fața unei căpetenii străine.
Pedeapsa nu s-a oprit aici: au trebuit modificate toate inscripțiile publice, pravilele, nomocanoanele și cronicile regale. Proverbiala serenitate de odinioară a regatului fusese făcută praf, pentru toți anii care au urmat. Au apărut și confuzii: litera botezată „băț de vânătoare” a devenit mai apropiată de forma cocoașelor cămilei și lumea i-a zis „cămilă”.
Cea care se numea „pește” a devenit „ușă”. Litera „șarpe” s-a transformat în „pește”, iar cea botezată „soare” a ajuns „dinte”. Neamul acela de oameni s-a legat prin legământ de zei, ca indiferent ce le va mai hărăzi viitorul, să nu mai umble nimeni, pentru nimic în lume, la alfabet.
Au fost proferate și înregistrate blesteme înfricoșătoare pentru cei care ar încălca interdicția. Alfabetul și literele sale au fost numite prin lege, sacre, cerești și magice. Nimeni nu-și mai aduce aminte ce anume s-a întâmplat, dar de-a lungul timpului, anumite litere s-au mai mișcat de câteva ori, unele chiar cu 45 de grade, spre dreapta.
Altele, au rămas înțepenite însă în starea lor de uimită torpoare în care le-a adus regele, după prima lor rotire spre dreapta, în urma pierderii bătăliei. Am moștenit acest alfabet, în care dezordinea semnelor și inexplicabila lor apetență spre rotirea către dreapta și numele sacre ale literelor încearcă să ne spună o poveste a cărei semnificație reală s-a pierdut pe vecie.
Bunăoară, este greu de crezut că litera A inversată la locul inițial, cu 180 de grade, așa cum a fost ea la început, seamănă perfect cu un cap de bou. Asta și înseamnă A la origine: „alep” sau „alef”, adică „bou”. Când grecii au preluat albabetul de la fenicieni, cu tot cu numele sacre ale literelor, le recitau ca pe un Tatălnostru, dar nu știau ce spun. Or, alfa, beta, gamma, delta, epsilon, nu înseamnă decât „bou”, „casă”, „cămilă”, „ușă”, „fereastră”, în limba poporului de la care am moștenit fabulosul alfabet.
Facebook Comments
