Am trăit s-o aud și pe asta: haosul de la mobilizări a fost produs de absența unei culturi de apărare civilă în România. Fals. Cultura de apărare este în fibra acestui neam. Râul și ramul sunt elemente fundamentale în apărarea civilă, dacă vreți, linii Maginot constituite din șiruri de fortificații de beton, obstacole antitanc, dinți de dragon, cazemate și artilerie grea.
Versul poetului nepereche: “Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul/Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este” este cheia de boltă a apărării civile, formula războiului întregului popor. Șefii apărării au fost selectați deja și pe ei ne bazăm. Tagma apărătorilor vine la urmă, chiar dacă vine mai greoi, se ițește din toate cotloanele țării, se mobilizează la chemarea de goarnă a acțiunii MOBEX.
Șefii contează ca lumina ochilor. Începând din 1992, Colegiul Național de Apărare (CNAp) a pregătit responsabili cu funcţii de luare a deciziilor, din autorităţile publice, din instituţiile de securitate şi apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din societatea civilă.
Nimeni nu știe câți cursanți a pregătit CNAp, dar sunt batalioane și regimente. Dacă în 2012 absolviseră deja 2.400 de cursanți, astăzi ar trebui să avem pe puțin 5.000, adică efectivele unei brigăzi conduse de un general cu o stea.
O cincime dintre parlamentarii României au absolvit cursurile CNAp. Vasile Blaga, Liviu Dragnea, Alina Gorghiu, Gabriel Oprea, Victor Ponta, Valeriu Steriu, Elena Udrea, Patriciu Achimaș-Cadariu, Petre Tobă, Adrian Curaj, Marius Bostan, Elisabeta Lipă, Ciprian Bucur, Sorin Cîmpeanu, Eduard Hellvig, Mihai-Răzvan Ungureanu, George Maior,
Daciana Sârbu, Ștefan Mihăilescu, Ana-Maria Pătru, Constantin Dudu Ionescu, Cristian Diaconescu sau Bogdan Aurescu se numără printre aleși. Nu vă luați după cârcotașii care ponegresc CNAp și îl numesc școală de cadre. Diploma CNAp îți crește cota și îți validează apartenența la o castă exclusivistă de șefi ai râului și comandanți ai ramului.
Din CNAp ieși tobă de carte. Înveți despre strategia de securitate, ameninţările asimetrice, geopolitică, securitatea infrastructurilor critice, geostrategie, evoluţiile de securitate în spaţiile de interes pentru România.
Dacă avem șefi, se găsește și o tagmă pe care șefii să o comande. Firește că la nivelul tagmei mai avem probleme, dar se rezolvă. Rezerviștii voluntari încă reclamă neajunsuri. Unii vin de la capătul țării și nu li se plătesc deconturile.
Alții sunt repartizați la intendență, în ciuda licențelor de absolvenți de educație fizică, politologie sau limbi orientale sau a unor cursuri de parașutism, schi alpin și alpinism.
Și intendența este o armă. În situația unei invazii a hibrizilor, în contextul războiului de apărare a întregului popor, rezervistul specialist în arma intendență aruncă cu o perche de izmene în capul inamicului și după ce îi limitează astfel câmpul vizual, îl lovește puternic în cap cu polonicul.
Facebook Comments
