Este cel mai vechi alfabet slav cunoscut, creat în secolul al IX-lea ca instrument pentru redactarea traducerilor textelor liturgice în slava bisericească veche de către Sfântul Chiril.
Mulțimea literelor preluate din alfabete orientale sau africane antice – fenician, ebraic, aramaic, samaritean și armean sau coptic și lybico-berber – nu poate explica alternativa complicată folosită de Sfântul Chiril la celălalt alfabet, chirilic sau chiriliță, derivat direct din cel grecesc.
E ca și cum destinatarii glagoliței ar trebui căutați în spațiul Levantului sau al Egipetului, Cirenaicei și Tripolitaniei și nu al Balcanilor sau al Moraviei, unde frații Chiril și Metodiu au fost trimiși de bazileul Michael III în anul 863 s-o creștineze.
După moartea celor doi sfinți misionari, discipolii lor alungați din Moravia s-au mutat în Primul Imperiu Bulgar iar chirilița, alfabetul chirilic timpuriu, a fost dezvoltat treptat în Școala Literară de la Pliska-Preslav. Scribii au încorporat unele litere glagolitice atunci când scriau în alfabetele grecesc sau chirilic, până la completa înlocuire a glagoliței din acea regiune de către chiriliță.
Glagolița a rămas în uz în Croația, alături de chiriliță, până în secolul al XIV-lea, iar în Dalmația a fost folosită în criptografie și poșta secretă până în secolul al XIX-lea.
Alfabetul glagolitic este intrigant, de o estetică misterioasă și în parte presărat de necunoscute. Litera B – buky este de origine neclară, preluată fie din ebraicul bet, aramaicul bit sau samariteanul mem. Litera J – jivete este o altă necunoscută împrumutată fie din copticul janja sau din alfabetul lybico-berber, fie este simbolul astrologic al zodiei Peștilor.
Ca și litera Io – yest, preluată probabl din samariteanul yi sau din grecescul arhaic sampi. Ca și litera Dz – dzelo, preluată pesemne din armeanul je. Sau Ce – cerv, care a împrumutat ipotetic litera ebraică tsade, non-finală.
Glagolița apare în inscripția M 35 incizată deasupra capului unui sfânt pe peretele de sud al bisericii B4 din situl arheologic Basarabi-Murfatlar. Inscripția a fost descifrată de arheologul Ion Barnea, doctor în arheologie biblică și bizantinologie al Universității din Atena, cu teza de doctorat “Tò palaiochristianikòn thysiastérion” – “Contribuții la studiul creștinismului în Dacia” obținută în 1942.
Codex Zographensis a fost întocmit în secolul al XI-lea la Mănăstirea Zografou de pe Muntele Athos și este păstrat în Biblioteca Națională a Rusiei din Sankt Petersburg. Este alcătuit dintr-un Tetraevangheliar conținând 288 file de pergament în vechea slavonă bisericească, în alfabet glagolitic, plus 16 file de Sinaxar din secolul al XIII-lea, în alfabet chirilic.
Facebook Comments
