Aproape că nu trece zi fără ca o femeie să nu fie bătută cu bestialitate de soț pentru că ea sforăia și enervat la culme, el s-a apucat să-i împartă pumni și picioare până a băgat-o în comă; l-a servit cu o ciorbă neîncălzită de cartofi, fapt care l-a scos din minți și el a pus mâna pe o furculiță și un cuțit cu care a înțepat-o în gât și în piept de mai multe ori;
pentru că era orbit de gelozie el a apucat un par cu care a lovit-o unde s-a nimerit până a lăsat-o lată; pentru că fiind la cumpărături, ea s-a întors din drum să-și ia pufuleți, când el nu s-a mai putut stăpâni și i-a țintit un picior în burtă, după care doborâtă la pământ și lipsită de apărare, el a năvălit cu picioarele peste trupul ei împuținat de reacție, sub privirile îngrozite ale martorilor care nu au intervenit nici măcar cu un reproș, ba mai mult, unii s-au apucat să filmeze scena cu telefoanele mobile.
Există în fiecare om o urmă vagă de paranoia cu care te naști și multă vreme ea rămâne neștiută la locul ei de-a lungul vieții. Paranoia iese la iveală și sporește, pe măsură ce omul simte crescând presiunea asupra spațiului său. Patul conjugal sau domeniul public pot deveni la un moment dat spații insuficiente pentru un trai în doi, când patul devine neîncăpător sau domeniul public este călcat simultan de o mare mulțime de oameni.
Violența ar putea fi justificată prin căutarea declarată a libertății, a crezut toată viața Jean Paul Sartre. Bărbatul gelos sau soțul care are parte de o ciorbă rece își caută fiecare porția lui de libertate. Divorțul în sine nu este o eliberare, eliberarea va fi garantată de fiecare scenă în care bărbatul îi va administra o lecție de învățătură de minte femeii.
Dacă dreptul la violență este monopolul statului crede Paul Johnson în “Dușmanii societății”, atunci dreptul la violența conjugală este monopolul bărbatului. Distrugerea partenerei poate aduce alinare și prin extrapolare, exterminarea unei părți a speciei poate echilibra societatea, crede Paul D.MacLean (“The Paranoid Streak in Man”).
Tendințele paranoice ale omului sunt accentuate de posesia armelor. Furculița sau parul au aceeași valoare și atribute în infernul violenței ca și submarinul nuclear sau bomba atomică. Violența a fost o stare prepolitică a omului la care el se va întoarce mereu, atâta vreme cât vor exista furculițe, pari și arme nucleare.
Facebook Comments
