Islamul este la origine o religie a spațiilor deschise, a oazelor mănoase din inima deșerturilor, a luncilor roditoare, a podișurilor line. Cuceririle lui rapide s-au desfășurat la altitudini de sub 1.000 m, cu bătălii, desfășurate fără excepție în spațiu deschis. Cu timpul, a fost obligat să învețe să facă ascensiuni pentru a pătrunde pe porți care îi erau până atunci ferecate.
Străpungerea Pirineilor este o strălucită izbândă pentru banū umayya, umayyzii lui Abdul Rahman Al Ghafiqi, dar aventura europeană de 20 de ani i-a sleit într-o asemenea măsură încât dezastrul de la Poitiers din 732, sub loviturile de baros ale lui Charles Martel a fost previzibil. Și acolo, arabii au făcut tot posibilul pentru a-i atrage pe franci în câmp deschis dar falangele lui Martel au rămas în defensivă pe dealuri și au luptat de sus în jos.
În acest timp, budismul esoteric a ajuns religia celor mai înalți munți, a văilor închise, a acoperișului lumii, a firilor introvertite. Islamul este spațial, budismul este ascensional, și-a adjudecat vârfurile munților. Mesajul și devenirea celor două religii seamănă cu felul în care s-au propagat acestea. Islamul lucrează din om în om dar se adresează mulțimii și forjează o comunitate în care grupul este tot timpul deasupra individului. Budismul șlefuiește individul, dacă vreți, îl dezvoltă personal, pentru a-l pregăti pentru marea iluminare care este una personală, nicicum comunitară.
Budismul a cucerit Ladakhul prin misionarii împăratului Ashoka din dinastia Maurya, în secolul al III-lea î.Hr. Misionarii luptau cu vrăjitorii Bon, dar veneau cu o mie de zei în ajutor. Islamul a izbutit să urce în Ladakh în anul 1382, când sufitul Mir Syed Ali Hamdani din Persia a realizat primele convertiri la islam, având de partea lui un singur zeu cu o mie de nume. Astăzi, după 650 de ani, în Ladakh sunt 46% musulmani și 40% budiști. Comunitatea, ummah, se pregătește să învingă individul, iar Allah, o epifanie a lui Dumnezeu, să-l detroneze pe Buddha.
Facebook Comments
