Patru strănepoți şi o nepoată ai lui Ștefan cel Mare sunt îngropați în Imperiul Otoman, trei dintre ei fiind trecuți la islam, Mircea, Radu şi Dobra, copiii Doamnei Chiajna, văduva lui Mircea Ciobanul, domnul Țării Româneşti şi fiica lui Petru Rareş, fiul Marelui Ștefan.
Doamna Chiajna a fost exilată în 1568 în Imperiul Otoman împreună cu cei şapte copii, pentru distrugerea reputației lui Mihail Cantacuzino zis Șeitanoglu (“Drăculeanu”), omul turcilor, care deținea monopolul sării din Țara Românească.
Petru cel Tânăr, ajuns domn al țării la 12 ani va fi mazilit şi întemnițat în Edikule, iar de aici deportat în cetatea Konya – cunoscută sub numele Iconum, oraş apostolic prin care a trecut Sfântul Pavel – împreună cu Chiajna şi cei şase frați. Peste numai un an moare probabil de infarct în 1569 şi este îngropat în biserica “Schimbarea la Față” din Konya.
Nu s-au făcut cerecetări la noi cu privire la mormântul lui Petru, iată o incitantă temă pentru viitorii turcologi sau medievişti, ceea ce ar spori şansele ca mormântul lui Petru să fie descoperit. Petru este ctitorul Mănăstirii Plumbuita din Colentina a cărei construcție a fost terminată în 1560 pentru a fi închinată Mănăstirii Xiropotamu (“Râul Sec”) de pe Muntele Athos.
Mânăstirea Plumbuita a fost învelită cu foaie de plumb, după modelul bisericilor din Bizanț iar plumbul va fi topit de Matei Basarab pentru a fi transformat în ghiulele folosite în lupta împotriva lui Radu Iliaş.
Familia Chiajnei se mută în Alep unde ajunge săracă lipită pământului. În 1570 este surprinsă vânzând mărunțişuri pe ulițele cetății de un călător occidental. Ia hotărârea dramatică de a-i trece la islamism pe fiii ei Mircea si Radu. Mircea este botezat Ahmet şi Radu Iusuf, în noua credință. Mircea și Radu apar împreună cu Petru într-o frescă de la Mănăstirea Snagov.
Se deschide din nou un nesperat orizont pentru cercetătorii din viitor, de a căuta în arhivele otomane certificatele de botez ale celor doi fii ai Chiajnei. Cu atât mai mult, cu cât trecând la islamism, li se recunoaşte statutul de fii de domn şi pot accede la ranguri în administrația otomană. După noile nume musulmane, traseul lor poate fi urmărit până în cimitirele în care au fost îngropați.
Disperarea Chiajnei de a-şi depăşi condiția jalnică de exilată nu s-a limitat la actul botezului în islam al celor doi fii. Ea va forța destinul şi va face tot posibilul pentru a intra în familia sultanului Selim al II-lea cel Bețiv, fiul sultanului Soliman I şi al ucrainencei Hürrem, al cărei nume creştin a fost Alexandra Anastasia Lisowska cunoscută ca Roxelana.
Hürrem, ajunsă Valide, adică mama sultanului, cea care conducea haremul, o va introduce la curte pe Dobra, fiica Chiajnei, fosta logodnică a lui Despot Vodă. Fiul ei Murad care conduce sangeacul Magnezia se îndrăgosteşte de Dobra pe care o ia de soție, fiind a treia soție în ordine, după ce aceasta trece la islam sub numele Nazperver Sultan. I s-a mai spus Dobra Sultan sau Dobra Hatun.
Murat este încoronat sultan sub numele Murat al III-lea şi Nazperver îi naşte pe prinții Yusuf, Murad, Abdurrahman și pe prințesa Fetihye Sultan. În anul 1586, Nazperver construieşte o moschee care îi poartă numele şi în care a investit toată averea.
Chiajna trage sfori pe lângă noua Valide, mama sultanului Murat al III-lea, pentru ca unul din prinții Dobrei Hatun, să fie încoronat viitorul sultan. Noua Valide este Nurbanu Sultan, capturată de pirații otomani din insula Paros. Numele ei creştin este Cecilia Vernier Baffo şi se trage din două mari familii venețiene.
Chiajna moare în glorie în Istanbul în Anul Domnului 1588 la 63 de ani. S-a creat o legendă în mediile academice româneşti anume că ar fi fost îngropată în cimitirul din Galata. Cimitirul creştin de aici este genovez şi genovezii din oraş au primit drept de şedere şi de a-şi îngropa morții de la sultanul Mehmed al II-lea după căderea Constantinopolului în 1453.
În lucrarea sa de căpătâi, “Trecute vieți de doamne şi domnițe” Constantin Gane vine cu o ipoteză îndrăzneață căreia îi dau credit: “Mormântul nu i s-a descoperit până azi, poate la urma urmei cine ştie, e una din pietre din pitoreştile cimitire ale Constantinopolului, căci nu este exlus ca fata lui Petru Rareş să se fi lepădat până la urmă de legea ei strămoşească, pentru a putea fi, îmbrățişând islamismul, mai aproape de copiii ei (…)”.
Murad al III-lea moare în 1595 şi tronul este moştenit de Mehmet al III-lea fiul primei soții, Safiye Sultan, care ordonă executarea tuturor fraților săi. Nazperver asistă neputincioasă la execuția primului și celui de al treilea fiu după ce încearcă să evadeze. După câteva ore face infarct şi cade fără suflare, lăsând posterității încă o şaradă legată de necunoscutul ei mormânt.
Facebook Comments
