Dictatura luminată

Unul din pilonii înțelepciunii populare este acel Făt-Frumos care la preluarea domniei va pedepsi pe cei răi și ne va da lapte carne unt și miere. Ouă nu mai spun că nu voi vorbi de Năstase. Mai nimeni nu se întreabă de unde acest potop economic, în schimb mulți din cei tineri sau foarte tineri și nu puțini dintrte bătrîni îl regretă sincer pe Ceaușescu. De unde aplecarea aceasta spre fabulație incantatorie nu știu, iar bucuria acelui Crăciun și acelei primăveri de optzeci și ceva la sută pentru Iliescu sunt mult în urmă. Desigur bătrînul lup de la PSD are în continuare adepți, destui zic eu, prea mulți spun alții, și cota lui Ceaușescu e în plină creștere. Toate acestea doar în cîteva luni de la alegerile prezidențiale unde Băsescu a cîștigat, la limită n.b., a doua oară. Nimeni nu se întreabă acum cum am fi fost sub Geoană, cel pus la colț de propriul partid și de cîrlanul său de președinte, și nici măcar nu-și aduc aminte de această posibilitate.

Privind partidele politice, găștile ce-și spun așa mai corect spus, ai uneori senzația de finitudine a unei așteptări de peste douăzeci de ani. Dacă în 89 așteptam doar dispariția funambulescă a cuplului dictatorial, în 2010 o parte destul de mare a nației condusă de ceva ”tribunale” mediatice așteaptă o execuție a cuplului Băsescu – Boc, eventual asezonat cu Udrea, Videanu și Berceanu, dacă nu și Blaga. Suntem mai sîngeroși acum sau pur și simplu libertatea ne îngrădește spiritul democratic? Eu mă gîndesc că a doua variantă e mai apropiată de adevăr. Cu o mass-medie vindicativă, suficient de șpagabilă și cu lideri de presă plini de importanța misiunii lor istorice asupra nației, cu o clasă politică de nivelul șmecherilor, ce vînd marfă de contrabandă, și cu un analfabetism politic, ce bate cîteodată, dacă nu de mai multe ori, Bulgaria sau Albania, avem toate șansele ca nici în următorii douăzeci de ani să nu ne facem bine.

Nimeni din cei de pe stradă nu se gîndește că o dictatură luminată presupune restricții inexistente în momentul de față. Zvonurile că marele dictator Băsescu pune la cale o dictatură, desigur, întunecă mințile multora, inclusiv cu multe clase sau ceva facultăți. Argumentele puerile ne conduc mai degrabă spre o literatură fantastică, decîte spre o logică inerentă a faptelor. Cinstit să fiu, votarea lui Băsescu e doar un rău mai mic decît venirea lui Geoană, dar orbirea e infinit mai acută decît ”ai avut dreptate cu prostănacul”. Cu toate acestea liderii opoziției unite atacă in continuu și pe fondul unei crize prost gestionate de PNL, PDL+PSD și PDL (am numit guvernările doar) cererea de plecare a lui Băsescu e din ce în ce mai mare. Nu are rost să spun că oricine guverna la fel, la fel pățea indiferent de gașcă. Mie mi se pare evident, altora nu.

Cum posibilitatea de a veni vreun dictator de orice fel e infinitezimală, mă întreb ce se va întîmpla într-un rest de mandat prezidențial unde e de presupus ca actualul va trebui să joace friptea cu PSD-ul conjugat sau nu cu PNL-ul. Presupun că UDMR-ul și ”indiferenții”, mă rog independenții, sunt veșnici. Suntem în 2010 încă. mai presupunem un an 2011 semiprost si un 2012 bun cu o grămadă ce binefaceri date națiunii. Se va mai uita cineva la cererea mărită de dictatură luminată? Nu cred. Orice altă variantă nu va produce vreo dictatură desigur, dar va face ca un partid de tip mafiot, respectiv PSD, să revină în forță. De aici și bîjbîielile boculiene, desigur. Băsescu nu are ce pierde. El nu va mai fi președinte, iar povestea cu a fi prim ministru cu un președinte ca Medvedev, mi se pare puțin probabilă. România nu e totuși Rusia.

De aici și o anumită cerere făcută PDL-ului de la această guvernare. Mă gîndesc că prețul unor modificări letale pentru corupție este mult prea mic în comparație cu tîmpeniile făcute deja. Nu promit că astfel PDL-ul va cîștiga alegerile, dar cred că nu va pieri strivit sub un PNL lipsit de responsabilitate, dar negrevat de vreo urmă a guvernării Johannis. Aceste modificări pot fi în principal aduse la legea electorală. Votul prin corespondeță sau chiar cel electronic într-o fază mai tîrzie, votul prin pret-a-voter și o informatizare normală a indentificărilor de persoane. Nu este un moft, ci o cerință inevitabilă mai ales acum. Împiedicarea unor fraudări masive presupun că nu va fi decît o cerință a tuturor partidelor ce au urlat despre așa ceva la ultimile electorale. O lege directă și simplă nu este un moft, dar poate fi o dovadă a unor discuții interminabile pentru că nu cred că majoritatea lichelelor politice vor vreo schimbare în fond. Uitați-vă la legea numită a ”uninominalului”. Penibilă. Conform algoritmilor trași de păr au fost calificați oameni care n-au nicio ”vină” și care sigur pierdeau. Un uninominal banal, ceva mai scump e adevărat, nu e pentru alde dinozauri.

Tot ce se poate ca noile de modalități de votare să fie ceva mai scumpe. În ani de criză veți crîcni. Perfect adevărat, dar nu cumva vrem alegeri corecte? Dacă da, atunci ăsta e prețul pentru supranumele de hoți cu care defilăm prin lume. Mai e ceva. Spunea cineva că dacă nu te înscrii să votezi, nu exiști. Corect spun eu. Poate doar pentru diasporă, dar poate ar fi bine și aici. De plasarea la biroul electoral înainte de ziua alegerilor poate fi un pas înainte spre o conștientizare a populației. Poate, nu e nici asta sigur, dar poate. Oricum ar fi, trebuie mișcată această nație să gîndescă înainte de a vota, pentru că va putea să ceară sau să facă și altceva decît simpla alegere a răului mai mic.