De pe: Jurnalul Soacrei Mici

Anul Tigrului si-a deschis deja un ochi curios asupra blogosferei moldovesti si a ramas larg holbat ca toate felinele in timpul anesteziei. Asta din cauza efectului neasteptat a focurilor bengale aparute pe loc gol in primele zile ale lui ianuarie. Astrele o sa-l tina holbat in continuu pana la sfarsitul lui februarie.

2010 o sa fie unul cu mari schimbari pentru blogosfera. Dar nicio planeta din sistemul solar, nici chiar Neptunica-cel-indepartat, nu indrazneste sa ne promita niste schimbari pozitive. Doar niste iluzii, bine ambalate, cu efect exploziv, impresionant, dar… efemer. Derutant de efemer, cauza din care, sfarsitul lui februarie va culege voios in barca sa “Depresia magna” o duzina de bloggeri care se credeau ca au pasit cu dreptul in 2010. Chiar si cei mai rezisteti o sa cedeze cand vor realiza ca traficul generos din ianuarie a fost doar un vis erotic cu demi-orgasm care risca sa se repete doar peste vreun an.

Pe unii bloggeri veterani Luna o sa-i intepe cu o nostalgie pentru vremurile de odinioara. Mai intai usurel, apoi din ce in ce mai simtit, ca o masea turbata. O gloata galagioasa de blogherasi, parca creati la comanda pentru trafic, o sa-i duca cu gandul la o vorba nascuta pe alte meleaguri (ce pacat!): “Ia seama ce-ti doresti, blogherule! S-ar putea sa se indeplineasca! Ai vrut miscari, atitudini si reactii in blogosfera? Cat mai multe?! Na, prinde! Simte si tu puterea turmei! Daca nu esti cu ei, devii automat impotriva lor!”

Luna martisorului pregateste teren virtual pentru un flux de posturi scandaloase care vor fi de fapt niste ecouri din politica moldoveneasca. Ceva legat de limba, constitutie, rusi, romani sau turci… scarbos de previzibile cu comentariile lor cu tot. Va sugerez sa va luati vacanta. Tot in aceasta perioada o sa mai apara cateva bloguri de politicieni ponositi in speranta de a-si insuruba mai sigur posteriorul in fotolii parlamentare. Nimic nou sub soare, un elan trecator de bloggeri mediocri. “Sub-mediocri”, precizeaza Mercur.

In martie-aprilie, blogosfera paseste ferm in constelatia Gemenii. Semn astral dublu, ce vine sa sugereze un dublu trafic pentru toti bloggerii inscrisi la Blogovat.

In luna mai cateva VIP-uri autohtone isi vor trage bloguri. Cineva, neinspirat (asta o sa vedem spre toamna) ii va convinge ca merita de tocanit cu dejtele pe taste. Pentru ca e la moda (unu),  s-apoi (doi)… aici o sa urmeze o pauza care va ascunde de fapt o judecata mioritica (sa guste si ei cum e sa fii injurat, ia sa vedem cum o sa se discurce) secondat de o aberatie pe post de argument.

Spre vara-toamna Venus ne promite nunti in blogosfera. Inca nu e sigur pentru nasei si socri, dar mirii si miresele precis ca o sa aiba un http:// si deci n-o sa intarzie sa plaseze poze si video cu hai tupa tupa. Vor fi incercari de nunti/cununii/prima noapte in regim live. Deci blogosfera o sa aiba ce scana, felicita sau discuta pe fata si pe dos. Chiar si in timpul orelor de lucru? Aici Jupiter se scarpina la urechea dreapta si se gandeste daca merita de aratat cartile pe fata. Toate cartile cu adrese de IP.

Spre toamna anului 2010 se va produce un evenement inedit, absolut nou in fauna virtuala moldoveneasca. Un grup de bloggeri cu experienta o sa intre in prima faza de implementare a unui proiect care se va revarsa din virtual in real. Cat de reusit sau nu va fi proiectul ni-l va demostra abia anul 2011.

In suma, anul 2010 va fi unul de false sperante, cu isterii si dezamagiri, cu suisuri explozive dar si depresii colective, cu cantitatea care va domina obraznic calitatea.

Vestea buna de la nenea Tigru holbat: vor aparea oameni valorosi in blogosfera. Dar, Duamne, cat de putini! Pe langa cei, tot putini care exista acum. O specie rarisima de bloggeri care nu se gandeste doar la trafic si faima. Cei care nu au nimic de schimbat, nimic de castigat, nimic de demonstrat globului pamantesc si satelitului sau. “De-asta is putini”, ofteaza la spatele meu Mercur.

Nota: Postul dat e o nascocire. Nici nu pun la indoiala ca ma credeti pe cuvant.

De pe: Jurnalul Soacrei Mici

Duminica trecută, pe vremea asta stăteam cu degetele muiate în alcool modificat de 70%. Când se enerveaza, soacra mică începe să-şi rupă pieliţa de pe unghii. Am avut exact o oră şi 40 min ca să mi le distrug. Privind filmul “Coco avant Chanel”.

Nu support cronic lucrurile prost făcute, cu pretenţii de exluziv. Şi tot încerc să înţeleg de ce femeile sunt mai tentate s-o facă. Dacă nu era să existe filmul “Coco Chanel” (cu Barbora Bobulova în rolul principal), cine ştie, poate că “Coco avant Chanel” (Audrey Tautou în rolul de Coco) era să meargă cu nişte alune pe canapea. Mă rog, Audrey Tautou e drăguţă, în general. Dar … a întârziat exact cu un an. Rolul ei de Coco a fost deja jucat. Şi nu oricum, dar sclipitor.

Am început să caut o logică pentru decalajul de calitate dintre aceste două filme despre celebra stilistă franceză. Şi logica mea a dus la un paradox: bărbaţii ştiu să redea mai bine esenţa frumuseţii feminine decât  sexul frumos. Femeile reduc totul la boarfe, bărbaţii pot da sens acestor boarfe. Un sens profund. Aşa cum a făcut realizatorul filmului “Coco Chanel” şi nu a ştiut s-o facă realizatoarea filmului “Coco avant Chanel”. A ştiu doar să mizeze pe celebritatea lui Audrey. Şi gata? Da. Femeile nu prea ştiu să creeze, doar să copieze. Iar când o femeie care nu ştie să creeze începe să facă film despre una care a creat o viaţă întreagă, un imperiu al modei, eu încep să-mi caut unghiile.

[…]

Citeste continuarea

De pe: Jurnalul Soacrei Mici

Toată lumea umblă după poveşti în prag de Crăciun. Francezii beau şampanie şi rânjesc cu resturi de foie gras printre dinţi privind filmul tradiţional Moş Crăciun e un gunoi. Ruşii beau votkă şi zacuzesc cu icre stacogii ascultând cântecele din S leohkim parom… Oare ce film tradiţional ar dori să privească Chişinăul?

Crăciunul e perioada în care până şi eu îmi permit să mă relaxez oleacă de cinismul meu. Se întâmplă ca filmele cu fulgi, cântece de iubire să-mi dezmorţească fantezia, melancolia şi visările dulci. Mă rog, o fost şi Soacra mică fată mare. De vreo doi ani încoace însă am prins o notă falsă în visările mele. Parcă nu mi se pare firesc ca să-mi fie stârnite de filme în limbi străine, cu umor străin, cu chipuri străine, cu iubiri străine. Parcă îmi pare rău că fluviile de visare izvorăsc de pe meleaguri străine. Oare să nu inspire şi Moldova poveşti frumoase de dragoste? Lasă să fie închipuite (dar nu de doi bănuţi), cu ninsoare, cu magie, numai bune de aşternut într-un scenariu, de filmat şi de servit la masa de sărbătoare la o televiziune cu acoperire naţională. Lasă lumea să viseze, să lase chileala, politica şi sfada la o parte. Măcar pentru o noapte. Una pe an. În care să se simtă mai omenoşi, mai sensibili şi mai … tineri. Numai buni de iubit cu patimă.

“Femeie, dar la buget te-ai gândit?” mi-ar reproşa unii. Vă răspund sincer, îmi imaginez cu greu un film mai law cost decât S leohkim parom… Să mă contrazică specialiştii, dacă e cazul. Lămuriţi-mă şi pe mine cât de greu e să găseşti un apartament şi un cuplu cu o chitară, două-trei zile de ninsoare de la o fereastră de la Ciocana sau Râșcani, un restaurant sau o sală în gară. Altă treabă e momentul tehnic. Aici nu mă pricep, dar zău că nu-mi vine a crede că e de milioane. Că nici la Oscar nu ne-om înghesui să-l propunem. Mult mai greu e să găseşti intrigă frumoasă şi actori pe potrivă.

Mai departe, probabil că mă bag într-o utopie curată ca neaua de pe acoperişul Primăriei, dar hai lăsaţi-mă să duc fantasmul până la capăt.     …citeste continuarea