Comemorarea morţii lui Iuliu Maniu se suprapune în anul acesta unei situaţii dramatice, chiar tragice, a societății româneşti. Corupţia, hoţia aproape pe față, renunţarea la orice demnitate, alegerea pentru Parlamentul țării cu prioritate a „penalilor” au dus la degradarea vieţii noastre economice și politice și la emigrarea în masă a oamenilor capabili de o muncă cinstită.
Avem în fața ochilor noștri sufletești jertfa liber asumată a lui Iuliu Maniu acceptându-și in mod liber moartea, în condiţii oribile, pentru binele si demnitatea neamului său, și în acelaşi timp, degradarea inimaginabilă a vieţii noastre politice, călcarea în picioare a oricărei morale și demnități.
Exemplul luminos al lui Iuliu Maniu nu poate fi suportat de conducătorii corupţi ai României de astăzi. S-a ajuns pana la a-l acuza pe Iuliu Maniu de trădare de neam și, printr-o minciună evidentă, prezentarea lui ca cineva care s-a lăsat înșelat de puterile (occidentale) politice ale epocii împingând la moarte și suferință categorii mari de oameni.
Eu am avut posibilitatea de a trăi pe viu drama lui Iuliu Maniu, de fapt a țării noastre, în 1946-1948.
Iuliu Maniu la simulacrul de proces organizat de comuniști.
Am asistat la momentul în care Maniu și-a justificat, în fața apropiaţilor săi, participarea la lupta politică (alegerile din 1946). Îi văd și acum ochii umbriţi și aud glasul lui spunând:
„Eu ştiu că voi muri la zid sau în închisoare. Ştiu că am fost abandonaţi de puterile apusene pe mulţi ani. De aceea, nu doresc să implic pe mulţi în această luptă. Dar eu pot câştiga în realitate alegerile, obligându-i pe comunişti să le fure în văzul lumii, cu garnitura de oameni pe care o am. Sacrificiul nostru și demnitatea poporului român care nu se lasă astfel îngenuncheat fără luptă va sta la temelia ridicării lui din teroarea bolşevică.”
De aceea, văzând cu ochii minții sacrificiul lui Maniu și al tuturor celor care cu demnitate au rezistat asaltului bolşevic și, în acelaşi timp, mlaştina lipsei de demnitate și morală în care se pare că ne-am adâncit, nu pot să nu mă cutremur.
Și totuşi, este imposibil ca acea jertfă, asumată cu atâta demnitate și oferită lui Isus, să nu-și producă până la urmă roadele.
Comemorarea pe care o facem astăzi nu are rostul omagierii lui Maniu. El își are răsplata de la Judecătorul veşnic. Această comemorare este un memento întru salvarea noastră din mocirla în care ne-a împins comunismul sovietic.
Dumnezeu care are cu siguranţă în grija Sa pe Maniu și pe cei care împreună cu el s-au sacrificat pentru țara noastră sa ne binecuvânteze pe noi și țara noastră, care sper că se va scutura până la urmă de lepra imoralității și a lipsei de demnitate.
Pr. Matei Boilă
Nota redacției
Prin bunăvoința familiei Boilă putem difuza aceste două fotografii inedite:
Iuliu Maniu la Budapesta
Iului Maniu, 1939
