Irina Popa
MA Institute for Graduate Studies, Geneva
În numărul 2/2009 al Noii reviste a drepturile omului, Corneliu- Liviu Popescu formulează o critică la adresa Raportului Comisiei Prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constiţutional.
1. Corneliu-Liviu Popescu îşi începe articolul prin enumerarea izvoarele drepturilor omului. Dincolo de faptul că acest lucru este inadecvat pentru articol academic şi este caracteristic manualelor, Corneliu- Liviu Popescu ignoră complet izvoarele internaţionale ale drepturilor omului, cele mai importante fiind Declaraţia universală a drepturulor omului şi cele şapte convenţii internaţionale relative la diferite drepturi, începînd cu Conventia pentru drepturile civile şi politice. Aceste izvoare ale drepturile omului sunt consacrate de toate manualele de drept internaţional începînd cu cel redactat de Fréderic Sudre şi terminînd cu cel publicat de Henry J. Steiner, Philip Alston & Ryan Goodman;
2. Analizînd raportul, Corneliu-Liviu Popescu dă dovadă de lipsa oricaror cunoştinţe de teoria dreptului necesare pentru înţelegerea drepturilor omului. Corneliu-Liviu Popescu menţionează că “ obligaţia negativă” a statului este o concepţie depăşită de secole. Acest lucru este imposibil deorece ea este creaţia lui Jellinek din 1905 (în „System der subjektiven öffentlichen Rechte”), terminologie care este păstrată de doctrina germană contemporană. Greşeala lui Corneliu-Liviu Popescu este legată de necunoaşterea momentului în care a fost consacrat (el menţionează » acum cîteva secole ») cît şi a actualităţii principiului.
O critică fără fundament pe care o aduce Corneliu-Liviu Popescu este cea legată de lipsa menţiunii efectului orizontal al drepturilor omului. Efectul orizontal este recunoscut atît de curţile naţionale, de exemplu în Germania din 1958 pornind de la cazul Luth dar şi de CEDO. Principiu consacrat jurisprundential, efectul orizontal nu-şi gaseste locul în nici un alt document constituţional. În acest context, critica lui Corneliu-Liviu Popescu este lipsită de orice fundament.
3.O alta obiecţie pe care o aduce Popescu este legată de extrădare. Raportul CPARPCR consideră că extrădarea cetăţenilor români în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate, posibilitate introdusă odată cu revizuirea Constituţiei din 2003 , este o abatere de la principiile statului de drept, având în vedere că majoritatea constituţiilor interzic extrădarea propriilor cetăţeni. Corneliu-Liviu Popescu consideră că interzicerea extrădării propriilor cetăţeni este o normă acceptată tradiţional de state dar astăzi “situaţia este complet diferită între statele membre ale Uniunii Europene”, deoarece “sistemele lor juridice naţionale asigură în principiu un proces penal echitabil”, concluzionând că “reintroducerea interdicţiei constituţionale de extrădare a cetăţenilor…ar pune statul român în conflict ireconciliabil cu Dreptul Uniunii Europene”.
Raţionamentul folosit de autor este de fapt identic cu cel al legiuitorului constituant la momentul revizuirii Constituţiei în 2003. În 2002 a fost edictată o Decizie Cadru a Consiliului 2002/584/JHA[1] care instituia un mandat de arestare european şi procedura de extrădare între statele membre UE prin care se dorea înlocuirea metodelor tradiţionale de extrădare. Interzicerea extrădării propriilor cetăţeni era eliminată pentru cetăţenii statelor membre UE. Cum România nu era în 2003 membru UE şi nu se punea problema receptării în legislaţia naţională a acestei Decizii Cadru, s-a considerat că aceasta trebuie introdusă în sistemul normativ românesc, iar singura modalitate de a-o introduce o reprezintă modificarea Constituţiei. Alte state membre UE au fost însă mult mai reticente decât România în a încorpora acest act normativ în legislaţia naţională, pe motive care ţin de supremaţia Constituţiei.
De exemplu, în 2005 Curtea Constituţională din Polonia a declarat neconstituţională prevederea din Codul de Procedură Penală prin care era transpusă respectiva Decizie Cadru, Polonia având în Constituţie o prevedere privind interzicerea extrădării propriilor cetăţeni[2]. Ulterior, în acelaşi an, Curtea Constituţională Federală din Germania a declarat neconstituţională legea internă care transpunea principiile Deciziei Cadru, motivaţia fiind art. 16, alin. 2 din Legea Fundamentală a Germaniei care condiţionează extrădarea cetăţenilor germani către statele membre UE de aplicarea, în cursul procedurii de extrădare, a principiilor constituţionale[3].
Tot în 2005 Curtea Supremă din Cipru ajungea la aceeaşi concluzie, iar în 2006 Curtea Constituţională din Republica Cehă considera Decizia Cadru ca fiind în contradicţie cu Constituţia acestei ţări care prevede că extrădarea propriilor cetăţeni se poate face doar către state care îndeplinesc standardele minimale ale procedurii penale aşa cum acestea există şi sunt aplicate în Republica Cehă. Corneliu-Liviu Popescu nu prezintă toate aceste aspecte controversate în privinţa normelor care privesc extrădarea propriilor cetăţeni în contextul apartenenţei la UE, ci se referă la un “Drept al Uniunii Europene” despre care nu ni se dau alte detalii, ca şi cum nu ar fi vorba de acte ale instituţiilor UE în legătură cu care statele membre au la dispoziţie o marjă de apreciere. nu se condiţioneze extrădarea propriilor cetăţeni de existenţa unei “legi” (o referire extrem de imprecisă), ci să se meargă pe soluţia existentă în Constituţiile statelor menţionate sau pe cea recomandată chiar de către CJE, aceea de a pune în prim plan drepturile omului. Dovada unei lecturi tendenţioase dar şi a necunoaşterii raporturilor existente între standardele naţionale şi cele europene care descriu protecţia drepturilor omului, definite pe baza jurisprudenţei şi nu pe cea a unui abstract “Drept al Uniunii Europene”.
5. O ultima problema este cea a raportului dintre dreptul national si cel international. In acest caz, Corneliu-Liviu Popescu doveste o lipsa de rationament juridic elementar. Comisia nu face altceva decat sa constate ca regimul juridic este unitar in sensul ca dreptul international prevaleaza asupra dreptului intern in toate situatiile asa cum rezulta din legea 590/2003. Chestiunea pe care o trateaza comisia este raportul dintre dreptul intern si dreptul international, mai précis care drept prevaleaza in caz de conflict si nu specificitatea drepturilor omului. Fragmentarea drepturilor omului e una dintre cele mai importante chestiuni ale drepturilor international a fost tratata deja de Comisia de drept international in raportul coordonat pe Martti Koskeniemmi si nu face obiectul acestui raport. O remarca pentru a inlatura suspiciunile legate de acest raport; diferenta dintre cartea scrisa de Ioan Stanomir si Radu Carp: “Limitele Constitutiei” aparuta la Ch.Beck in 2009 si raportul Comisiei sunt importante. Subtilitatea si profunzimea raportului se datoreaza in mare parte si Iuliei Motoc, unul dintre cei mai importanti juristi europeni ai generatiiei ei, si lui Vlad Perju, doctor la Harvard si profesor la Boston.
[3] Decizia Curţii Constituţionale Federale este comentată pe larg în Nicolas NOHLEN, Germany: The European Arrest Warrant case, ICON – International Journal of Constitutional Law, vol. 6, no. 1, 2008, pp. 153–161.
Preluare de pe Antiteze.
Domnul Corneliu-Liviu Popescu a preferat sa se duca sa debiteze aceleasi aberatii si altele si mai mari la Fundatia Horia Rusu impreuna cu o alta oportunista prodecana de la drept Elena Tanasescu care mai mult sta in strainatate decat in tara.
Pingback: Revizuirea ConstituIei. O Replic La Corneliu-Liviu Popescu …
off topic, de weekend 🙂
ps. cam pe directia asta asta ar trebui construita "dreapta" 😉
ps2. nu garantez "autenticitatea" citatelor 😀
Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)
Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
(Gordon Liddy)
Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la
oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
(Douglas Casey)
Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
(Frederic Bastiat)
Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit!
(P.J. O'Rourke)
In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit
mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)
Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita
timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain (1866))
Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul.
(Necunoscut)
Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)
De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca.
(Edward Langley)
Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)
Pingback: On topic de 1 Mai | Madame Blogary
@val)))) – "doi exponenţi ai aceleeaşi generaţii")))))): mai degraba, doi exponentzi ai aceleiasi operatzii – operatzia de machiare a comunistilor in capitalisti. da-tzi seama cita suferintza! sa fii de nota 10 la "socuialism stiintzific" si cu coronitza la "marxism aplicat", ca peste nopate sa-ncerci sa iei nota de trecere la "capitalism salbatic si de cumetrie".
Uite si la Titulescu :"Preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, vineri, la şcoala politică a Tineretului Social Democrat de la Geoagiu Băi, că adoptarea Legii lustraţiei ar fi "absolut o prostie". El a motivate că nu ar fi decât o sancţiune politică care se poate da doar prin vot, afirmând că "cei mai buni comunişti au fost legionarii"
Ce ma deranjeaza pe mine mine cel mai mult de fapt , e ca ,nu stiu de ce , la noi nu prea se poate ajunge la un consens in nimic se pare , in nici un domeniu aproape si n ajungem nicaieri asa si tot noi pierdem overall
@Florin : Mersi pentru precizari, chiar nu stiam de conflictul lui CTP cu baietii de la Catavencu .
Dar intr adevar in ultimul timp , cum zice si val, pare din ce in ce mai acru ,nimic (poate tenisul si filmele ) nu i mai intra in "gratzii" .Totusi inca e considerat de cei mai multi drept un model in presa romaneasca,chiar daca s a cam ascuns si se vede pe el ca fierbe in interior.Poate si revine , eu cred ca ar putea face mai mult decit sa faca intilniri cu 10 insi la el in redactie .
Din poziţia mea din faţa ecranului Tv sau a monitorului
PC-ului,observ că CTP nu numai că nu mai are vreun mesaj
pentru mine,dar mi-a devenit cu adevărat nedigerabil.
Îl prefer pe I.Cristoiu,dacă e să aleg,mie personal mi se pare savuros şi amuzant în ultima vreme.Degajă oarece seninătate şi degajare de cînd a plecat de la „mogul”.
Nu daţi cu pietre,am vrut doar să compar doi exponenţi ai aceleeaşi generaţii. 🙂
Stoica on problema dreptei romanesti :
http://www.youtube.com/watch?v=MyLCaDnIaLQ&fe…
@Florin,eu am avut mereu pentru ea un deosebit respect,
dincolo de preferinţele ei politice.va fi mereu o voce de care să se ţină seama,e mai bine s-o ai prieten decît duşman. 🙂
mi-am adus aminte de replică ce mi-a întărit o anume percepţie despre personalitatea Alinei Mungiu.o redau aici cu copy/paste:
„Domneste ideea civic inacceptabila, ca sintem egali cu totii in spatiul de exprimare. Asta se bazeaza doar pe neglijenta – sau nesimtirea- civica a celor care cred ca trag la fel de greu in cintar scrierile celor cu caracter (si integritate, si curaj, dovedite la greu) cu cele ale unora fara urme de (ca sint politicieni, intelectuali, jurnalisti). Conceptul din teoria comunicarii se numeste, simplu, credibilitate. «A.» nu are de ce sa polemizeze cu oameni fara credibilitate, si cei care ii fac asemenea sugestii inseamna ca nu au bagat nici ei de seama diferentele. «L», eu te inteleg, de la distanta relativa la care ma aflu (in exil, la Oxford) si te imbratisez
Alina
Alina Mungiu-Pippidi”
2010-03-16 20:57:15
Ps-am şters numele persoanei din text,nefiind relevant.
@val-one: Citatul e foarte bun. Il sustin in intregime. Imi lamureste si nedumerirea: In Alina Mungiu, dincolo de multe alte lucruri scandaloase, se lupta o voce academica cu un scriitor de pamflete. Un personaj paradoxal, ca toate personajele vii din istorie. Ca si Traian Basescu. Pina la urma, iubirea asta cu ura intre Mungiu si Basescu e, poate, si rezultatul firesc a doua personalitati prea asemanatoare. Mungiu e un Basescu nascut femeie in mediul academic.
http://www.gandul.info/news/cristian-tudor-popesc…
Solutia cica ar fi vreo 100 de haiduci moderni ,dispusi la multe ..
@Robyn: CTP e pierdut. S-a rupt ceva. El a folosit inteligent rebeliunea catavencilor, pozitionarea lor, chiar din vremea in care prin compromisuri si sofisme, catavencii o luau la vale. Din 96, cam de cind rebeliunea catavenciana a devenit fara obiect, CTP devenea purtatorul vocii "revoltatilor". (Nu e lipsit de interes ca in aceeasi vreme a existat un conflict dur intre catavenci si CTP. CTP a invins, catavencii s-au inglodat in vântu, el l-a monetizat pe Sârbu). Bref, de prin 2000 Buscu si Mihaiu au devenit prafuiti, noua moda a revoltei se chema CTP. Nu discutam aici despre adevar ci doar despre perceptie. CTP e ziaristul care a inteles povestea Catavencu mai bine decit continuatori povestii insisi. Istoria a avut apogeul si inceputul declinului in 2004, la celebra dezbatere in care Basescu a vorbit despre generatia comunistilor. De atunci CTP o ia continuu in freza de la Basescu, care tot ii sfisie B-uri pe tricoul proletar, ca Zorro. Asta il turbeaza pentru ca ii ataca brandul: Base pare mai revolutionar decit CTP. Nu e o obsesie pentru Catavencu. Nu uitati ce erau Catavencu, la origini: revolta.
Sa turbeze, zic eu. E un impostor. Talentat, insa impostor. Revenind la comentariul tau: nu pot sa ma uit la ce cujetează ziaristul natiei. As paria insa, un blind ca la pocker, ca e din ce in ce mai radical. Astept cu interes disperarea de-al invoca pe jigodia de Che. CTP e batrin, opera lui de sertar sint niste gindaci care rod un colt de piine. Plin de otet si din ce in ce mai speriat. Genul pentru care violenta extrema e un calmant. Asta ca sa nu vorbim despre alte psihanalizabile.
@Florin :da , clar are tarele ei , insa ideea de fond cred ca are ceva in ea , poate ar arata altfel lucrurile fara articolul ala .Cit de fezabila e aplicarea ei insa , nu s sigur mai ales daca ar ajunge iar pe la CC .Si oricum , are si ceva dreptate cu Ponta ,vorbe ..vorbe ..si atit .
Pe Mirel unde l ati pierdut , a plecat la Vama ?:)
Domnul Corneliu-Liviu Popescu a preferat sa se duca sa debiteze aceleasi aberatii si altele si mai mari la Fundatia Horia Rusu impreuna cu o alta oportunista prodecana de la drept Elena Tanasescu care mai mult sta in strainatate decat in tara.
Avand in vedere cine sunt patronii de acolo, Patriciu si compania imi dau seama cu cat sunt platiti.
In 14 ani vroiam sa zic. Acum am citit si eu articolul din revista este mizerabil. Foloseste niste termeni care l-ar descalifica oriunde.
Sfaturi pentru Ponta :
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vic…
@Roby: Mungiu derapeaza. Nu mi-e clar de ce, nu e prima oara, acum insa tonul e bizar, un amestec de iritare aroganta cu paternalism academic. E pacat, ideile bune se pierd in ironii de doi bani. Iar referinta minim ambigua la Basescu lamureste tot. Citez: "Şi cred că dl Ponta are coordonatele necesare, mai ales motivaţia maximă – vrea să câştige alegerile viitoare, vrea să îl dezrădăcineze pe Traian Băsescu din poziţia de campion al statului de drept, care i-a adus un al doilea mandat chiar când nu îl mai merita." E clar, nu-l merita, daca spui tu, Alinuțo!
Daca nu a fost in stare sa ia doctoratul in 14 in drepturile omului de ce se mai considera expert..
Este bine ca acest domn care se prevaleaza de onorarii de 500 de Euro pe ora folosind calitati care nu le are de exemplu ca este profesor agregé care nu exista in tara ca nu se da da agregatie a fost angajat ca sa formuleze un alt proiect de constitutie.
Am citit si pe "Antiteze" despre trecut mai mult decat comunist a lui Corneliu-Liviu Popescu. Cum scria la Europa si la Romania Mare.
Daca va uitati pe site-ul lui de avocat vedeti ca s-a apucat de doctorat acum 14 ani.