Explicaţiile sunt de la Dumnezeu citire. Mi-e greu să mă autoanalizez, dar dacă-mi cereţi, totuşi, o părere, cred că lucrul care place la mine e că nu vorbesc o limbă savantă. Transpun istoria pe înţelesul omului elementar. Un exerciţiu de simplitate pe care l-am deprins din timpul liceului, când, la sfatul unui profesor excelent, citeam în fiecare seară câte o pagină din romanul istoric „Salammbô”, al lui Flaubert.

Neagu Djuvara

Salammbo este un roman istoric, dar si un fals roman istoric, un roman despre vechea Cartagina, dar si – si poate mai ales – un roman al romanului, care isi exhibeaza in chip somptuos, cu sclipiri de purpura si aur, faldurii descrierilor sublime, unice in literatura franceza si in cea mondiala.Salammbo este parca locul insusi al descrierii, principiul, originea ei, in care intram pas cu pas, din ce in ce mai fascinati, in care ramanem prinsi ca de o vraja, din care nu mai vrem sa plecam, suspansul suprem fiind aici insasi miscarea prin care progreseaza panza, textura, textul detaliilor acumulate la nesfarsit, cu o bucurie dar si cu o stiinta care li se comunica si cititorului.GUSTAVE FLAUBERT s-a nascut la 12 decembrie 1821, la Rouen. Sanatatea subreda, dar si sensibilitatea sa aparte l-au facut sa renunte la o cariera juridica pentru a se consacre vocatiei artistice. Laborios, rafinat, estet, Flaubert va deveni unul dintre cei mai mari romancieri francezi din secolul al XIX-lea si una dintre valorile necontestate ale literaturii universale. Scrierile sale (romane, nuvele sau povestiri), apeland alternativ cand la o formula realista (Doamna Bovary, Educatia sentimentala), cand la una romantica (Salammbo, Ispitirea Sfantului Anton), cand la una mixta (Trei povestiri), l-au impus drept unul dintre intemeietorii romanului modern, parinte al naturalismului si teoretician al specificului esteticului. S-a stins din viata la Croisset, la 8 mai 1880.