foto: JR, personajul meu preferat din Dallas. Și nu fiindcă l-aș fi considerat un personaj negativ, dar simpatic, ci fiindcă îl consideram un personaj pozitiv și eram de acord, moralmente, cu cea mai mare parte dintre deciziile și acțiunile sale (Bobby, în schimb, mi se părea un specialist în fraude morale)
Zilnic vom avea linkuri, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea. Update-urile se vor face în timp real, așa că va trebui să mai dați refresh din cînd în cînd.
Facebook Comments
Bad Aligica:
”Ma tot sacaie tineri revolutionari care imi atribuie afirmatii si generalizari pe care nu le-am facut despre protestatarii recenti. Din contra, cine a urmarit a vazut ca am fost foarte nuantat. Dar daca tot e vorba de generalizari, iata o carte care da cateva teme serioase de meditatie. Si o explicatie posibila a fenomenului tinerimii necoapte la minte si a expoziei sociale de comportament juvenil in toate categoriile de varsta.
Robert Epstein noteaza infantilizarea generalizata a culturii occidentale. Fenomen occidental ce se raspandeste rapid peste tot in lume. La o varsta cand ar trebui in mod normal sa se comporte ca adulti responsabili, observam cum tot mai multi tineri raman tot mai mult blocati intr-o subcultura sau subculturi infantile, economic dependenti si naivi-iresponsabil contestatari. Ecologie, anti-capitalism, progresism…
Epstein explica rolul pe care mass media si cultura promovata de elitele americane si occidentale il au in crearea acestui fenomen.
Cartea pune asadar bazele intelegerii unui fenomen contemporan occidental si global de mare importanta: puerilizarea adultilor. Adolescenta a ajuns sa fie considerata ca find in mod natural o etapa de iresponsabilitate scuzabila. Nu e. Ideea e recenta. In mod traditional oamenii tineri erau considerati responsabili si seriosi foarte curand dupa iesirea din copilarie.
Nici nu se putea altfel: Ce societate isi permitea in saracia pre-capitalista se intretina o armata de juni subfolositi economic, lipsiti de pregatirea profesionala sau capacitatea fizica necesara unei activitati social-productive si protestand pe strazi pentru te miri ce, costumati de carnaval? Nimeni. Doar surpulusul din capitalism permite acest lux.
Si noul trend de iresponsabilizare si construirea unei identitati juvenile pentru tot mai largi grupe de varste creste rapid. „Studentii” ajung sa fie si ei scutiti -prin definitie- de constrangerile responsabilitatii. Trebuie „sa li se dea”. E o datorie sociala. „Tinerii” intre 30 si 40 de ani ajung si ei sa fie tributari unei culturi „cool”, unei contra-culturi manufacturate in jurul unei notiuni articificiale de eterna tinerete, hedonist-iresponsabila, dar camuflata sub ideea de lupta pentru cauze sociale si ecologice.
Avem acum oameni semicentenari care vorbesc, se misca, se imbraca si au in cap idei pe care in mod normal le asociem revoltei umorale si lipsei de experienta de viata adolescentine. Si sunt „formatori de opinie”. Sa li se dea si astora ceva. Sa se faca.
A fi adult responsabil a devenit tinta unei campanii propagandistice fara precedent. Hollywood, mass media, cercetarea „stiintifica” academica submineaza si ironizeaza tot ceea ce poate pune in umbra si submina spiritul juvenil, pseudo-revolutionar si adolescentin-manufacturat. Pseudo-responsabilitati pentru pseudo -cauze abstracte cum ar fi „salvarea planetei”, „schimbarea climatica globala”, „salvarea saracilor”, „salvarea la X si Y” devin centrul identitatii colective ale unor largi grupuri sociale.
Citind cartea, nu poti sa nu te intrebi: Cui foloseste asta? Chiar asa: Cui i-ar putea folosi sa aiba o masa de manevra electorala alcatuita din indivizi dependenti de stat, imaturi, agitati, lipsiti de simtul realitatii si alergand dupa cai verzi pe pereti umflati cu pompa de la Hollywood sau centrele mediatice si politice ale cauzelor cool si progresiste? Sa li se dea. Sa se faca.
E interesant insa cand cele doua personaje principale in aceasta sceneta istorica ajung din cand in cand sa se confrunte frontal: Aia care fac parte din clasa sociala statista si politruca care ii tot imbobineaza cu obiective si promisiuni pe „juni” si „junii” in cauza. Atunci e frumos.
Lectura placuta. Si evident: Vizionare placuta.”
http://www.barnesandnoble.com/w/case-against-adolescence-robert-epstein/1112258175?ean=9781884956706
aşa am păţit şi eu. În plus, ce merge pe un calculator nu merge pe altul. Cu Bleen e aşa: schimbarea platformei sau hostului, bucuria nebunilor. N-a fost o schimbare tehnică care să nu fie în rău.
Revin: mai aveam un cont, de asta uitasem 🙂 la asta merge mail-ul asa ca gata, asta e „definitiv”.
Credeați că cei care au manifestat zilele astea sunt de stânga sau apolitici? Hipsteri? Greșeală! Nici vorbă! Ei sunt, atenție, liberali de spiță veche. Iată ce spune pe contributors un intelectual (doctor în literatură, cu „orientare politică confuză”, după propria prezentare) despre evenimentele din ultimele zile:
„Cei din stradă sunt (culmea!) partizani ai liberalismului, acel liberalism care a murit de mult în România. Tocmai de aceea unii dintre ei se declară apolitici deși sunt cu siguranță de centru-dreapta, centru și centru-stânga.”
Oare cum poți ca în două fraze să exprimi atâtea contradicții? El la ce se uită? Când cineva ține în mână o pancartă cu „Jos capitalismul”, tu crezi că e un adept al liberalismului? Dacă unii spun că sunt apolitici, tu de fapt spui că printre ei sunt și de stânga și de dreapta și de centru? Apoi, mai vii și spui toate astea în public, printr-o scrisoare deschisă.
Scrisoarea este un delir la cub. Cei din piață sunt liberali, ecologiști, democrați, simțul civic însuși a luat trup și chip în fiecare manifestant. Dar nici aceste ideologii nu sunt suficiente, căci, ţinteţi-vă, cei din piață luptă pentru… Frumos și pentru Bine (Kalos Kagathos), ei sunt reînvierea spiritului civic al grecilor antici. În piață a reînviat vechiul ideal grecesc. Numai că cei care nu știu asta sunt… tocmai cei din piață. De aceea, spune autorul, e nevoie care cineva să-i îndrume, să-i canalizeze, să le arate că ei deși sunt apolitici, sunt de fapt politici, că sunt liberali.
Atenție, e o șansă de reînviere morală ce se întâmplă în piață iar asta nu poate apărea nici la francezi nici la americani, ci doar la români, bulgari, arabi și turci. Iar această șansă nu poate fi trecută cu vederea.
Delir total.
Ăia pe Contributors fumează chestii, e de notorietate.
Imi pare rau, dar protestele RM au dovedit cat de usor pot fi manipulati tontii. Masa de manevra ieftina. Si la teve in interviuri n-au mai nimic de spus: mesaj cetos.
* PSD – 41%
* PNL – 19%;
* PDL – 15%;
* PP-DD – 6%;
* UDMR – 6%;
* PRM – 4%;
* ADA (Alianta FC+PNTCD) – 4%;
* Miscarea Populara – 2%;
* Partidul Conservator – 2%;
* altii – 1%.
Cianura și Roșia Montană sunt așa nişte naţionalisme meschine. La știrea că sonda Voyager 1 a părăsit sistemul solar, un cititor al Le Monde se vaită că sursa de energie pe bază de plutoniu a sondei va continua să polueze spațiul cosmic și după ce se va epuiza. Îmi și închipui niște hipsteri de la sfârșitul anilor ’70 bătând cu dozele de coca-cola în asfalt cum că NASA să nu lanseze surse de poluare în univers.
Neamţu are scris pe cover, pe Facebook, şi „Statul sînt eu”.
Deci nu candidează la preşedinţie.
Cred că n-am văzut nici 5 episoade cap-coadă.
În schimb, nebuni de bloc am avut şi eu, una care bătea cu ciocanul în pereţi să alunge duhurile şi spunea că o teleghidăm nu cu un aparat. Fusese profesoară de muzică, de aici pasiunea pentru percuţie.
Şi un fost şofer pe la MAI, de prin anii 50. Îl bântuiau scenele cu descinderi în toiul nopţii, îmi tot povestea grozăvii de pe când îi căra cu duba.
Mie-mi plăceau ranch-ul, toaletele lui Sue Ellen şi maşinile. Credeam sincer că fratele Pamelei e cel mai prost om de pe pămînt, iar ea o mironosiţă parşivuţă.
El era un parșivel, ea era o parșivuță.
Eu o uram pe Pamela. Imi venea s-o iau la palme. :)))
Sectoristul care se ocupa de blocul nostru era mare fan. Era un tataie gras și bonom. Tot povestea: Pam încolo, Pam încoace.
La etajul 3, sub noi, era un fost securist care avea un fiu polițist. Semăna mult cu Vișinescu. Bătrîn, slab, acru, fantomatic. Mai avea un fiu, retardat (encefalopatie, poliomelită, era vai de capul lui, săracu). Probabil acreala venea și de aici. Oricum, și el, și nevastă-sa, și fiu-său polițistul erau acri și nebuni. Și ne tot reclama la poliție că vrem să-i omorîm, că le băgăm curent în apă și se electrocutează cînd fac baie. Moșul relcama pe toată lumea, în reclamații lungi, scria romane. Fii-su fiind mare pe la poliție ținea neapărat să trimită oamenii să rezolve cazurile. Toată poliția ura familia respectivă.
Pe noi, fiind cu Căposu și Rațiu (era 90-91), ne reclama mai des.
Sectoristul nostru, tot fiind trimis să ia declarații pe la reclamați ”E adevărat că ați băgat fire electrice la țeava de apă ca să-l electrocutazi pe domnul Cutărache de la trei?”, era de-al blocului, se cunoștea cu toată lumea, era prieten cu toată lumea. Țin minte că venea, stătea la cafele și povestea de favoriții lui, Bobby și Pam. Mai ales de Pam.
Apropo de familia de nebuni, cele mai tari faze au fost cînd ne-a intrat pisica la ei (au fost total șocați, că era și neagră). Săreau ca disperați și strigau, ziceai că le-a intrat o colonie de șobolani în casă și cînd taică meu, beat, a greșit etajul (stăteau chiar sub noi). Deschide securistul ușa, speriat, la 3-4 dimineața, de bătăi puternice în ușă. Taică meu: Tu cine pula mea ești?
Era frumos ca, uitandu-ne la „Dallas”, puteam visa la capitalism si democratie. Cand am fost prima oara in America am fost atat de deziluzionata, ca imi venea sa plang, ca un copil caruia tocmai i-au spus copii din fata blocului ca Mos Craciun nu exista.
Ia uite, și ghidul tactic al Arma 3 scrie de dreapta:
The worst sound in combat is hearing a click when you want to hear a bang.
mie îmi plăcea lucy și n-o judecam.