Posts Tagged → fabrici de diplome

Cind sistemul de educatie minte

Ponta despre educație:”Trebuie să-i ajutăm pe cei mai puțin buni să fie mai buni. Școala nu trebuie să fie junglă în care doar cei puternici supraviețuiesc.” De ce ar încerca cei mai puțini buni să fie mai buni, dacă iau diplome și așa? De ce ar mai dori cei buni să fie buni, dacă oricum nu e nicio diferență și toată lumea ia diplome, indiferent de cît de bună e? Sistemul fabricilor de diplome, șpăgilor și copiatului îi lasă fără motivație atît pe cei buni cît și pe cei mai puțini buni. Nimeni nu mai vrea să învețe, că nu are de ce. Singura motivație e să furi, să înșeli, să copiezi. Adică să devii pesedist. Cred că ăsta e și scopul lui Ponta. Să transforme toți românii în pesediști. Un om care e învățat încă din copilărie și adolescență că soluția e minciuna, hoția și copiatul are toate datele necesare să devină pesedist. Ponta însuși a ajuns unde a ajuns prin furt și minciună, prin copiat și înșelătorie.

O diplomă furată nu-ți folosește decît în sistemul de stat. Cu cît mai multe diplome mincinoase va elibera sistemul de educație, cu atît va crește mai mult aparatul de stat. Sistemul privat cere aptitudini și competențe, sistemul de stat cere diplome. Astfel, statul va crește numărul bugetarilor, pentru a putea absorbi sutele de mii de absolvenți fără competențe dar cu diplome care ies anual din sistemul de educație. Vom ajunge ca jumătate dintre salariați să lucreze la stat, așa cum se întîmplă în Grecia.

Oamenii trebuie să primească note de trecere, diplome, locuri de muncă, case, ajutoare, pensii. De cînd se nasc și pînă mor trebuie să li se dea. Cu o singură condiție. Să ne voteze pe noi, socialiștii. Să ne dea puterea să luăm de la alții, să păstrăm pentru noi și să le dăm și celor care ne-au votat. Iar cei care muncesc, care vor să facă ceva, sînt furați la naștere pînă la moarte. Dacă nu pleacă în afară.

Dacă mîine Ponta se decide să dea 17 milioane de certificate de geniu tipărite peste noapte, înseamnă că în România trăiesc 17 milioane de genii? Dacă mîine primești o diplomă prin care se atestă că știi cît face doi plus doi înseamnă că automat știi cît face doi plus doi?

Să presupunem că mîine Ponta ne ia pe toți în barcă să ne treacă Dunărea. Dacă ne dă tuturor diplome de înotători fără să știm să înotăm și se răstoarnă barca, cum se salvează cei care nu știu să înoate? Se agață de diplome ca de colaci? Și de unde știi pe cine să salvezi dacă se răstoarnă barca? De unde știi care sînt cei mai vulnerabili, care nu știu să înoate? La urma urmei, toată lumea are diplomă de înotător, habar nu ai cine știe cu adevărat să înoate și cine nu. Dar dacă tu nu știi să înoți, cui ceri ajutor? Dacă îi ceri ajutor unuia care, ca și tine, nu știe să înoate? Cum organizezi oamenii în barcă în eventualitatea unei catastrofe? Cum organizezi operațiunile de salvare? În mod normal ar trebui să-i grupezi. Unul care știe să înoate lîngă unul care nu știe să înoate. Însă toți au diplome de înotători. Mai mult, toți au diplome de înotători de performanță. Cînd barca se răstoarnă te trezești că în grupul X sînt cinci oameni care habar n-au să înoate și se îneacă toți iar în grupul B ai șapte înotători buni, care șomează, că nu au nevoie să se ajute între ei. Dacă diplomele de înotător s-ar fi dat pe bune, știai cum să-i grupezi. Fiindcă diploma e o informație. Dacă informația e falsă, dacă conține o minciună, va naște un adevărat haos. Dacă chirurgul care mă operează pe creier a luat diploma de chirurg pe șpagă și relații? Dacă nu știe să opereze pe creier? Dacă arhitectul care a proiectat podul ăsta a luat diploma de arhitect fiindcă era văr cu un profesor sau fiindcă a dat șpagă și habar n-are să proiecteze poduri care nu se prăbușesc la prima rafală de vînt? Dacă șoferul din stînga mea nu știe regulile de circulație și nu recunoaște indicatoarele și intră într-o intersecție fără să aibă prioritate și din dreapta vine o mașină cu o sută la oră și intră cu botul chiar în mine? Diplomele nu sînt recompense. Nu sînt favoruri. Sînt informații vitale pentru societate.

Gîndiți-vă numai cît timp trebuie să piardă angajatorii din sistemul privat cu testarea potențialilor angajați, în condițiile în care nu poți pune nicio bază pe informațiile din diplomele eliberate de sistemul de educație. Gîndiți-vă cîte țepe au luat și iau și cît timp și bani pierd cu recrutarea. Angajezi pe cineva pe baza diplomei și îți dai seama că nu e bun de nimic. În România legislația muncii nu-ți permite să-l dai afară. Și uite așa stai cu el luni de zile pe cap, pierzi bani și timp numai fiindcă sistemul de educație minte. ”Ia-l! Angajează-l! Dă-i bani! E doctor în drept! Ce vrei mai mult? Ar fi bun chiar și de prim ministru, Doamne iartă-mă!”

[fundraiser_panel id=”62120″ style=”wdf-fresh” show_title=”yes” show_content=”yes”]

Industria de diplome

Care este cel mai mare angajator de pe piaţa românească? Statul. Ce cere statul la angajare? Competenţe? Abilităţi? Experienţă? Nu. Cere diplome, atestări, certificări, hîrtii. Nimic altceva. Acolo unde există cerere de diplome trebuie să apară şi oferta. Aşa se explică transformarea întregului sistem de educaţie de la noi într-o industrie de diplome. Avem nu fabrici de diplome, avem o întreagă industrie de diplome. Asta fiindcă cel mai mare angajator de la noi (peste 1 milion de angajaţi), statul, cere doar diplome angajaţilor sau viitorilor angajaţi.

În sistemul privat, din cauza inflaţiei de diplome, valoarea acestora a scăzut simţitor, apropiindu-se de zero. Oricum, în sistemul privat, la angajare nu se lua în considerare doar diploma, se testau şi competenţele, se verifica şi experienţa. În schimb, la statul-angajator diploma e vitală. Ea, împreună cu pilele, face diferenţa la angajare, face diferenţa de salariu (indiferent de pile, nu poţi avea salariu pentru studii superioare fără diplomă de studii superioare), face diferenţa la promovare (nu poţi fi şef fără master), face diferenţa la disponibilizare (cei fără studii superioare sînt primii pe listele de disponibilizare).

Competenţele se deprind greu, cu investiţii financiare şi de timp mari. Iar roadele se văd peste ani de zile. Nu te faci arhitect sau programator peste noapte. Poţi obţine o diplomă de profil de la Spiru Haret, dar nu-ţi va folosi decît dacă vrei să te angajezi la stat, arhitect şef al Capitalei sau programator-şef al Guvernului. Acolo nu ai nevoie de competenţe. Însă dacă vrei să lucrezi în sistemul privat atunci chiar trebuie să ştii arhitectură sau programare. Căci piaţa nu consumă diplome. Clientul vrea o casă sau un soft, nu-i poţi da în loc de casă sau soft o copie legalizată după diploma ta obţinută la Spiru Haret sau la cine ştie ce altă fabrică de diplome privată sau de stat.

Diplomele, în schimb, se obţin uşor iar investiţia financiară ţi-o scoţi înzecit. Atîta timp cît există un angajator care nu-ţi cere decît diplomă şi şpagă la angajare, de ce să te chinui chiar să înveţi ceva, să-ţi pierzi ani din viaţă prin şcoli şi făcînd ucenicie, investind timp şi bani? Este mult mai simplu să te foloseşti de această extraordinară oportunitate care este statul maximal. Cîştiguri maxime cu investiţii minime.

În consecinţă, cererea de diplome creează la rîndul ei altă cerere de diplome. Ca să-ţi faci o fabrică de diplome nu ai nevoie de profesori capabili, ai nevoie de ştampile recunoscute. Trebuie doar să angajezi sute de diplome de profesori, făcute la propria ta fabrică de diplome sau la altele (profesorii nu-s importanţi, fiindcă tu nu oferi învăţătură) şi să-ţi fie recunoscute ştampilele de către stat. Cum obţii recunoaşterea de către stat? Simplu. Orice politician care se respectă este profesor universitar. Angajezi trei sferturi din Parlament şi jumătate din Guvern pe salarii grase (în fapt, comision din jaf) şi astfel cîştigi recunoaşterea ştampilei şi protecţia statului.

Cel mai mare jucător de pe piaţa muncii nu cere competenţe, cere diplome. Milioane de diplome de bacalaureat, licenţă, master sau doctorat. Apropo de doctorat, sistemul de educaţie la rîndul său este nu numai producător de diplome pe bandă rulantă ci şi consumator pentru famigliile sale. E valabil şi pentru sistemul de sănătate (aici am devenit chiar exportatori de diplome – în Franţa de exemplu).

25% din locurile de muncă de pe piaţă aparţin statului. Unul din patru! Nu cunosc statistici privind cererea de studii superioare însă n-ar fi de mirare ca mai mult de jumătate din locurile de muncă cu studii superioare să fie oferite de Stat. Asta înseamnă că mai mult de jumătate din absolvenţii sistemului universitar nu au nevoie de competenţe pentru a se angaja, ci doar de diplome. Această stare de fapt nu se va schimba decît atunci cînd vom avea 500 000 de angajaţi la stat şi nu peste un milion, ca acum,  nu se va schimba decît atunci cînd la angajarea în sistemul public se vor lua în considerare, atît cît se poate, şi competenţele, nu numai diplomele.