În debandada asta nu prea se pricepe o treabă simplă: ca să-i dai un cap în gură PSD-ului îți trebuie cap.” – Mihai Cușută

În cele ce urmează vom încerca să găsim capul.

La președinție nu e sigur. Pentru ceea ce a făcut Iohannis nu are nici scuză, nici nu-i poate fi găsit vreun argument serios. Am citit atît de multă literatură în urma nominalizării premierului, făcută de președinte, dar nimic politic în ea, deși așa s-ar fi dorit. Așa că să sintetizăm:

Acceptarea de către președinte, cu un asemenea discurs și cu o asemenea expresie, a primului om propus de PSD mă face să cred că este ori prost, ori prost. În realitate, nu este decît președintele așa zis defunctei USL, mai vie și mai operațională ca oricînd.

Ascultați:

Prima propunere a PSD-ALDE-UDMR, Viorica Vasilica Dăncilă, un europarlamentar cel mult mediocru, cu cunoștințe geopolitice de genunchiul broaștei (Iran și Pakistan sînt membre UE!!!) și fără nici o experiență în administrație, este pe cale să formeze noul guvernn al României.

Ce putea face Iohannis, omul politic cu cele mai multe voturi acordate de către cetățeni?

1) Putea să o respingă, motiv lipsa de experiență. 2) Putea veni chiar el cu o propunere de premier.

1. Da, dar PSD l-ar fi suspendat! Și ce ne mai făceam noi fără un și așa absent aproape permanent de la treburile țării?! Adevărul este că poate fi suspendat oricum și oricînd, fără un motiv anume. Au exersat manevra cu președintele Băsescu.
2. După două guverne date jos într-un an, de către propriul partid, președintele putea ține cont de declarația sa anterioară, ne întrebăm dacă PSD poate guverna sau nu. Și atunci, fără să fi consultat înainte partidele de opoziție, propunea tot un europarlamentar, dar cu activitate serioasă la Bruxelles, Sever Mureșan. Fusese propunerea PMP și în celelalte situații de desemnare a unui premier, ar fi trebuit să se aștepte că va fi și acum. Urma consultările cu opoziția și membrii minorităților, în care încercau să configureze o altă majoritate parlamentară. Greu de crezut că în fața unui președinte cu autoritate partidele ar fi avut ceva de obiectat. Și dacă da, atunci le cerea propria nominalizare.

Mai putea încerca sugerarea către PSD a unui nume ostil lui Dragnea, Chirică de la Iași, de exemplu. Dat afară din partid pentru afirmațiile făcute la adresa lider-ului PSD, președintele ar fi încerat astfel crearea unei breșe în PSD.

Dar nu. Iohannis nu numai că o acceptă pe această cvasi-necunoscută, dar se și grăbește să facă nominalizarea. Omul cu care șeful statului se presupune că va lucra pe competențele stabilite de Constituție este, înainte de orice și de oricîte costume populare ar purta, un vot în Parlamentul European pentru Raportul Estrela. Președintele, un om prezentat drept credincios în alegerile prezidențiale, nu s-ar simți, în mod normal, confortabil cu așa un prim-ministru.

Iohannis, per total, pierde și bruma de susținători pe care îi mai avea. O nouă candidatură nu este periclitată de deciziile de suspendare ale PSD (care ar coagula lumea în jurul său), ci de către el însuși, prin decizia de a face pe plac PSD, în timpul cel mai scurt posibil.

Faptul că pentru numirea guvernului nu exista așa o grabă o confirmă astăzi PSD, care amînă pentru vineri nominalizarea miniștrilor. QED.

Partidele de opoziție se comportă deloc mai responsabil decît cele de la putere, nu știu de unde atîta susținere pe care consideră unii că ar avea-o. Orban vehiculează aceeași aberație ca și Turcan, că PSD poate să suspende președintele FĂRĂ a mai organiza referendum (stipulat în Constituție, de altminteri). Și pentru a nu mai știu cîta oară, se duce la Cotroceni la o cafea, un fursec, o atenție, adică cu mîinile în buzunare, fără un nume de premier. La fel și USR, încă bîjbîind dotrinar, de fapt preocupat numai de anticorupție și spectacol.

Singura opoziție (cel puțin la nivel central) la PSD rămîne PMP. Care s-a prezentat la Cotroceni cu două propuneri de premier, tocmai anticipînd situația în care primul ar fi fost respins, cel de al doilea ar fi fost votat, de frica alegerilor anticipate. Și de la al cărui președinte, Traian Băsescu, aflăm ceea ce bănuiam deja, că USL trăiește.

Mafia este tarnspartinică (Legea 29 din 2018 )
După ce au rupt oficial cârdăşia cu PSD-ul prin spargerea monstruosului USL, liberalii nu mai prididesc ţipând demagogic în apărarea justiţiei. Uită că urlau din toţi rărunchii şi cu ochii bulbucaţi, cu glasuri când mai baritonale când mai piţigăiate, când pe stadioane, când în pieţe publice, când pe la gardurile Cotrocenilor, voiculesciana zicere “nu avem puterea până nu controlăm justiţia” sau “Băsescu la puşcărie”. Din păcate, mizeria USL-ului este mai actuală ca oricând, iar mafiile transpartinice PNL – PSD funcţionează perfect . Azi, primul exemplu de ‘luptă’ liberală pentru combaterea corupţiei :
1.Deputaţii PNL Ion Ştefan, Raluca Turcan (şi tu Ralucuţa ?), Claudiu Racuci şi Bogdan Huţucă iniţiază o lege prin care se dă amnistie fiscal pentru dezvoltatorii imobiliari evazionişti. Iniţiativa trece fulgerător prin Senat şi Camera Deputaţilor, este trimis la promulgare pe 30 decembrie şi promulgată pe 15 ianuarie 2018 de Iohannis.
2.Cu siguranţă sunt destui evazionişti în imobiliare, protejaţi în mod egal de PSD şi PNL. Explicaţia pentru avizele rapide şi pozitive din comisii, dominate de PSD şi PNL, stă în buna cooperare dintre evazioniştii susţinuţi transpartinic şi politicienii servitori ai evazioniştilor. Desigur, serviciul nu este gratuit.
3.Printe alţii, această lege i-a închis dosarul unei evaziuni de 77,5 milioane ron (16,5 milioane euro) făcută de PSD-istul Robert Negoiţă la vânzarea celor 1250 apartamente construite în Bucureşti. Cu siguranţă sunt şi mulţi alţii pe care eu nu-i ştiu.
4.Nu cred că Raluca Turcan sau Klaus Iohannis sau consilierii domniei sale nu ştiau cazul PSD-istului Robert Negoiţă atât de mediatizat de presă.
Încep să înţeleg tot mai bine de ce PNL-ul nu a propus candidat pentru funcţia de premier, dar şi uşurinţa cu care doamna Viorica Vasilica Dăncilă a obţinut desemnarea.
Spun ce-am mai spus: mafia este transpartinică, indiferent dacă ne place sau nu.
PS – prezenta postare nu este un atac la Turcan sau Iohannis, este doar o constatare.

Protestul de ieri seară a fost mai mult o ședință colectivă de psihoterapie, avînd în vedere poziționarea principalilor actori politici, dar atît de necesară în condițiile în care PSD este pe cale să încalece țara. Dar ca la orice protest, fiecare este acolo pentru el, reprezentîndu-se pe sine. S-au postat fotografii, s-au postat filme, s-au scris statusuri. S-a citit ”condica de prezență” a evenimentului. Toată lumea bună a fost la protest!
Pînă și Mircea Toplean ne-a anunțat, cu o povestioară simpatică, că a fost la protest. Dar el știe că protestul este despre fiecare în parte și despre raportarea lui (a fiecăruia) la societate.