Nu trageti in popor!

Am găsit textul următor, aparținînd lui Hari Bucur Marcu, pe Facebook, locul unde mi-am petrecut timpul în ultima vreme. Cum orice reconstrucție trebuie să înceapă cu stabilirea adevărului, în ultima vreme îmi pare de nepermis să nu realizăm că cel care are stradă în București și Sibiu, general Vasile Milea, a fost Ministru al Apărării Naționale pînă pe 22 decembrie 1989. Asta înseamnă că morții Timișoarei și o parte din cei ai Bucureștiului au pierit la ordinele lui. Folclorul îl asociază părții bune a istoriei, dar pe ce bază???

Orice militar care acum 30 de ani a deschis focul cu muniție letală, de război, împotriva unui grup de civili, pe străzile Timișoarei și apoi și în alte locuri, știa că comite o crimă. O infracțiune extrem de gravă. Așa cum știa că legea și regulamentele militare în vigoare la acea vreme îi interziceau să execute ordine criminale. Iar lucrurile astea le știa nu pentru că le-ar fi învățat la clasă sau la instrucție, ci pentru că învățase și exersase uzul de armă, materie în care militarul, indiferent de grad și funcție, învață mai întâi condițiile în care se poate înarma un militar cu muniție de război, inclusiv consemnul, misiunea și regulile de angajare în luptă cu armamentul de război, învață imediat după aceea să identifice o țintă, inclusiv după criterii de legitimitate și de legalitate (în poligonul de tragere era sancționat dacă împușca altceva decât ținta pentru care primise ordinul de tragere) și apoi învață că nu execută niciodată foc asupra țintei umane decât dacă aceasta este fie un inamic legitim și legal, fie o persoană care încalcă consemnul pe care militarul înarmat este obligat să îl urmeze, cum ar fi consemnul de apărare a unui obiectiv, în acest ultim caz fiind obligatorii somațiile și focul de avertizare, înainte de împușcarea propriu-zisă. Învățând el toate astea, militarul află prin excludere că oricare alte condiții de uz de armă sunt ilegale și implicit imorale. Deci, când un militar și-a armat pistolul sau pușca cu muniție de război, a îndreptat țeava acelei arme individuale asupra unei mulțimi, chiar și numai asupra câtorva civili, pe o stradă sau într-o piață din România lui Ceaușescu și a apăsat pe trăgaci, acel militar era neapărat conștient că comite o infracțiune. Iar dacă în urma focului executat de el s-a produs cel puțin o victimă, atunci militarul știa că a devenit un criminal.

Mai departe, când un comandant a dat ordinul de deschidere a focului asupra unui grup de civili evident neînarmați și imposibil de identificat ca un inamic legitim și legal, după dreptul războiului, acel comandant, fie el comandant de grupă de infanterie sau de divizie mecanizată, știa precis că comite o infracțiune de natură criminală.

Așa că procurorii militari, chiar în acel moment, al zilelor de 17 – 19 decembrie 1989, în Timișoara, ar fi trebuit să constate săvârșirea infracțiunii de ucidere cu premeditate, să culeagă probele necesare și la îndemână, cum ar fi gloanțele trase, care au lovit civilii și atribuirea lor unor arme precise, cu serie și tabel de posesie, astfel încât să se știe precis și nominal cine a comis crimele. Dacă nu au făcut așa, au devenit complici la crimă în masă. La fel cum tot complici la crimă în masă au devenit și dacă nu au cules probe din care să rezulte cine a dat ordin de executare a focului cu armamentul de război asupra civililor.

De ce ar fi relevante observațiile de mai sus? Deoarece ele contrazic teza că Armata ar fi tras în civili, la Timișoara, București și în oricare altă parte, în zilele premergătoare căderii regimului Ceaușescu. Au tras militarii dar nu Armata. Iar cei care au tras efectiv știau că devin criminali.

Ca să fi tras Armata, ar fi trebuit ca Armata să fi avut o legislație care să îi fi permis să tragă în cine vrea și nu doar în inamicul clar identificabil și nu doar în cei care încalcă consemnul de pază al militarului înarmat cu muniție de război. Dar nu exista o asemenea legislație. Ar mai fi fost obligatoriu ca Armata să fi avut un program de pregătire de luptă a militarilor specific intervenției asupra populației civile. Nu a avut așa ceva. Așa cum nu a avut nicio obligație să accepte vreo misiune de luptă în afara cadrului legal și în contradicție cu legile naționale și internaționale, care protejează civilii în caz de război.

Deci, Armata chiar să fi vrut, nu a putut să tragă, deoarece nu avea legi, regulamente, programe, proceduri și motive legale să tragă.

În schimb, au tras militarii. În frunte cu ministrul lor, Milea Vasile. Desigur, Milea a tras cu propria sa mână doar cartușul care i-a luat viața, într-un gest de ultimă lașitate, scăpând astfel de oprobiul moral și de condamnarea penală pentru faptul că a ordonat subordonaților să facă uz de armă de război împotriva civililor neînarmați și neconstituiți în inamic. Aspectul că acei civili erau chiar compatrioți de-ai lui și de-ai militarilor criminali este suplimentar moral aspectului penal.

La mulți ani, români! La mulți ani, țara mea!

Sînt o norocoasă. M-am născut în România. Cînd m-am născut eu, aici era comunism. Dar m-a apărat o pereche minunată de părinți. Părinți cu memorie!

Fericirea familiei noastre a fost brutal sfîșiată de boala și apoi moartea mamei. S-ar fi întîmplat oriunde în altă parte, nici astăzi nu scapă mulți.

A fost momentul cînd l-am cunoscut pe Dumnezeu.

Cu ajutorul lui, am întemeiat propria mea familie. Mi-am dorit imens să devin mamă. Și iată, s-a întîmplat. Fiul meu este cel mai bun copil de pe pămînt.

Evident că nu este așa decît în ochii mei. Dar este tot ce contează.

Aici, în România, am cunoscut oameni minunați, unii au devenit prietenii mei. Nu i-aș da pentru nimic în lume! Cu ajutorul lor trec peste momentele mai grele ale vieții. Și alături de ei le petrec pe cele mai fericite. Fără ei aș fi pierdută. Mulțumesc, Doamne, că mi i-ai dat!

Nu am vrut niciodată să plec din România. Admir pe cei care au fost capabili să facă asta, eu nu pot.

Mai am o singură mare durere. Moldova. Moldova mea este acum a nimănui. Mai bine decît la ruși, veți spune. Nu e bine deloc.

Pe moldoveni nu i-am văzut anul acesta. Și mi-e așa dor! În 2018 am fost la Chișinău, Zilele Unirii, am scris aici, căutați, dacă vreți, după tag.

Ce mai știu este că, la cît și cum mă iubește Dumnezeu, voi apuca și Reunirea. Va veni și omul acela care să-și iubeacă țara precum o iubesc eu, încît să facă REUNIREA.

Pentru că asta este ce ne lipsește. Un OM. Omul nostru. Omul nostru trebuie să facă o treabă românească. Atît.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA MEA! La mulți ani, țară frumoasă. La Mulți Ani, români, vă iubesc!

 

Ungurii au învins!

Cîte petiții ați semnat la viața voastră? Dar cîte v-au trecut pe sub ochi fără să le acordați nici o atenție?

Multe, aș răspunde eu. Am și semnat dar, ca majoritatea dintre voi, nu credeam că petiția poate rezolva ceva. Pînă acum.

Acum cînd, la unguri a învins. Petiția, da. Semnată de 40 000 de oameni care au fost hotărîți să boicoteze produsele Coca Cola, în eventualitatea menținerii reclamelor Love is love, adresate unei populații care știe ce este păcatul și nu îl tolerează.

Coca Cola postase reclame provocatoare Love is love. Zero sugar, Zero prejudice, pe fond curcubeu, în toată capitala, Budapesta. Puteau fi văzute atîrnînd pe clădiri, în stațiile transportului în comun și în gări. Acolo unde copiii le puteau vedea lesne.

Cînd 40 000 de oameni au semnat petiția CItizenGo și au cerut ajutor autorităților în sprijinul eliminării reclamelor, amenințînd hotărît cu boicotarea produselor celui mai mare producător de băuturi carbo-gazoase din lume, lucrurile au început să se schimbe.

Cînd Boldog István, purtătorul de cuvînt Fidesz s-a alăturat protestului, lucrurile au luat o altă turnură. Mai precis, Coca Cola a decis retragerea reclamelor din zonele menționate, acolo unde erau expuse inclusiv copiilor.

Atîta vreme cît copiii au interdicție de intrare în magazinele de tutun, și cît la televizor sînt plasate avertismente privind vizionarea anumitor programe de către copii, expunerea la o simplă plimbare prin Budapesta la propaganda homosexuală era deplină.

Boldog István, purtătorul de cuvînt al partidului premierului Orban a scris pe blogul personal: ”Cred într-un Dumnezeu, cred într-o patrie, cred într-un adevăr etern, cred în învierea Ungariei. Amin”.

În replică, Coca cola a postat un mesaj în care-și reafirmă credința în dragoste și diversitate, ”valori fundamentale”, promovate de Festivalul de la Sziget, cu care se asociază, și care se desfășoară anual în Ungaria. Semnată de 40 000 de oameni care au fost hotărîți să boicoteze produsele Coca Cola, în eventualitatea menținerii reclamelor Love is love, adresate unei populații care știe ce este păcatul și nu îl tolereazăSemnată de 40 000 de oameni care au fost hotărîți să boicoteze produsele Coca Cola, în eventualitatea menținerii reclamelor Love is love, adresate unei populații care știe ce este păcatul și nu îl tolerează

Speriată probabil de amploarea protestului, și știind experiența Gillete, cu 8 miliarde pierderi financiare, în urma unei asemenea promovări, a retras afișele incriminate, lăsînd altele, din care au dispărut numai cuplurile homosexuale. Au rămas fondul curcueu și Love is love.

Ceea ce a determinat populația ungară să spună că a obținut numai o semi-victorie și să cheme în ajutor capii bisericilor maghiare.

Astfel, Hit Gyülekezete, cea mai mare și mai carismatică biserică maghiară a dat un comunicat de presă în care întreabă compania Coca Cola de ce pervertește mințile copiilor și agresează pe cele a căror credință nu este la fel?

Ceea ce dovedește că, atunci cînd au ce apăra, viitorul țării lor, prin copii, maghiarii se mobilizează exemplar.

O lecție de urmat!

 

 

 

 

Uriasa frauda democrata. Cit a furat Hillary

Vă amintiți articolul despre manipularea Google? Îl găsiți aici. Ce e nou?

Un anume Robert Epstein, profesor la Harvard și susținător al lui Hillary Clinton, a fost chemat în fața unei comisii a Senatului american.

Față în față cu Ted Cruz, omul a declarat că în favoarea lui Hillary Clinton, contracandidata actualului președinte, au fost îndreptate, prin Google, 2, 6 milioane de voturi. Ați citit bine, peste două milioane și jumătate de voturi.

Vă imaginați atunci ce se va întîmpla la următoarele alegeri? De ce este posiil ca Trump să nu mai cîștige al doilea mandat? Dar stați, că asta nu e tot. Nu 2,6 milioane, cum a înțeles toată lumea la început, ci vorbim despre 10,4 milioane votanți. Și cine a votat pentru Hillary atunci, cine a stabilit? It-iștii. Și nici ei toți, ci numai aceia care au posibilitatea să modifice algoritmi.

https://www.c-span.org/video/?c4808451/dr-robert-epstein-testimony „Pretty Please” by Bradshaw Crandell, 1930s

Acum înțelegeți de ce este atît de important să alegem un președinte creștin? Pentru că gașca asta fără mamă, fără tată și fără Dumnezeu, s-a născut și a crescut în cea mai democratică țară din lume, în SUA!

Dacă ăstora le-a venit ideea că ei sînt buricul pămîntului, ce să așteptăm de la ai noștri?! Să vadă barna din proprii ochi? Niciodată!

Răul este printre noi, furînd, că altceva nu știe, mințile voastre, de data asta.

Da, socialiștii fură, am mai spus. Dacă PSD și gașca furau la modul propriu, bani, ăștia noi fură minți. Mult mai periculos. Știm, noi știm ce s-a întîmplat ultima oară cînd au făcut legea aici. Zeci de mii de victime. La propriu. Sighetul e martor. Și atunci, ca și acum, au fost sprijiniți de o parte a populației și de intelectualitate (ah, dureros, dar adevărat). Adevărații patrioți au fost schingiuți și uciși. Pentru că ei știu mai bine. Să omoare, da. Atît!

Libertatea trebuie apărată și transmisă copiilor zi de zi, prin vorbă și faptă.

Nu vă lăsați furați de voci ademenitoare, sînt false. Întîi ne vor lua libertatea, apoi, puțin cîte puțin, viețile.

Nu ai voie să… Ba da! Am voie! Dumnezeu îmi dă voie, cine ești tu să îmi interzici? Vrei să cred că ești Dumnezeu? Au mai vrut unii, știm foarte bine cum s-a sfîrșit.

Din acest moment, lupta cu răul capătă noi dimensiuni, ale supraviețuirii.

Știu, veți spune că exagerez. Ați mai spus prostii și alte dăți, cînd nu înțelegeați ce scriu. Dar acum sper că e clar. Nimic fără Dumnezeu!

Viitoarele alegeri americane și nu numai sînt acum la mîna Congresului SUA. Care, să fim cinstiți, sînt slabe șanse să acționeze. Baza este în noi, în oamenii obișnuiți. În cei care apreciază și iubesc libertatea, în cei care înțeleg jocul democratic.

Vom fi capabili să alegem un președinte creștin? Iată marea provocare! E mai greu decît oricînd, dar nu imposibil.

Acum vedeți și ce trebuia să ascundă coliziunea Rusia – Trump. Care s-a dovedit a nu avea nici un suport. Pentru că dușmanul nu este acolo unde ni se indică că ar fi, este chiar în indicație, culmea!

Cînd toata lumea vorbeste, eu prefer sa tac. Cind toata lumea urla, amutesc.

De asta am tăcut pînă acum.

Sper că Luiza și Alexandra se află la Dumnezeu, în cea mai mare siguranță posibilă. Acolo unde, niciodată, nu vor mai fi nevoite să aibă de-a face cu proști, cu incompetenți, cu nesimțiți, cu javre umane, cu Vasilici, indiferent de sex.

Nu voi intra în capcana încă activă a așa ziselor știri date acum, retrase după nici un sfert de oră, și nici în detalii tehnice, unde încă se calcă specialiștii pe bătăturile limbilor. 

Uman, ca mamă, cele întîmplate sînt de neconceput pentru mine. Niciodată, nimic pe lumea asta nu te pregătește pentru așa ceva. Nu-ți poți imagina nici în cele mai oribile coșmaruri așa tragedie. Și, mai ales, nu cred că poți scăpa vreodată de un sentiment de vină personală. Dar dacă nu trimiteam banii atunci? Dacă eram acasă, poate nu pleca. Și dacă nu pleca, nu se întîmpla.

Și totuși, se întîmplă. Diavoli cu deghizare umană există peste tot. Eliberați din spitale de psihiatrie sînt deja prea mulți. Răul se mișcă liber printre noi. Cum să te ferești de rău? Sigur, toată lumea este expertă în evitarea răului, cu atît mai mult cu cît nu i se întîmplă ei.

Și totuși, se întîmplă. Altora, celor mai buni dintre noi, de regulă. Celor mai nevinovați, mai puțin cruzi și mai politicoși. Poate că polițistul Vasilică ar fi făcut ce trebuia dacă Alexandra i-ar fi spus: Du-te mă dracului de idiot, trimite echipajul sau vino tu să te fută boșorogul ăsta-n cur. Unde să plec, imbecilule, cu picioarele legate cu sîrmă? Țin linia ocupată??? Ți-am pus muzică și nu-ți place genul, pulică? Te sună gagica și tu vorbești de la serviciu cu alta, mă? Păi se face, cînd ăsta ți-e jobul? A plecat mașina după mine sau ai să asculți muzică funerară, boule? Să plîngă mă-ta, de ce să plîngă mama?

Poate că polițistul Vasilică și-ar fi făcut datoria în cazul ăsta. Dar nu. Fata, educată, i-a vorbit frumos. Limbi străine, adică. Pe care Vasilică nu le știe. Dar știe ce să facă o fată în caz de viol și-n pericol de moarte.  Bravo, mă! Meriți și primă, și avansare! Ministerul, se aude?

Cele mai sinistre lepre ale acestui popor au primit posturi babane, plătite gras de… de noi, mă. În loc să dea concurs serios de ocupare a postului, leprele astea sînt angajate direct pentru că au relații. Uneori, și bani, doar nu e ilegal să faci bani negri în România. Și nu le caută nimeni să vadă ce pot, pînă nu simt ei că trebuie să arate. 

Și-a simțit Vasilică. Ce o fi simțit Alexandra e mult prea greu să ne și închipuim. O fi sperat că vine mașina Siguranță și Încredere să o salveze? Probabil.

Este o așa mare nebunie în toată povestea asta, încît România pare un ospiciu lăsat de izbeliște. Toată lumea știe ce e de făcut, mai puțin la locurile lor de muncă. Pentru că nu am fi ajuns aici dacă fiecare și-ar fi dat silința să fie cît mai bun, acolo unde e.

Nuuu, de ce? Chiar așa, de ce? De ce Vasilica-ea a uitat despre instrumentul HG tocmai acum, cînd poate să-l folosească? De ce tv-urile și site-urile de știri au uitat și ele, tot acum, despre fake news, și ni le servesc la greu? Pentru că cerem! Ne-au verificat destul pînă acum gradul de rezistență la manipulare și știu ce nu putem. Să vedem clar și rapid adevărul.

Nimic. Nimicul este ce știm cel mai bine. Nimicul și boceala. Boceala de după. După ce se întîmplă nenorocirile.

Rîndurile de mai sus sînt scrise din suflet. Din cap, v-aș alinia de ar funcționa țara asta mai bine ca Germania. Make Romania Great for Once! Dar stați liniștiți, nu vreau să candidez. Încă.

PS: Nu știți ce să faceți cu criminalul? Nu vă lasă UE? MUE! Dați-l oamenilor și plecați de acolo. Știu ei mai bine ce e de făcut. Și apoi, ni vu, ni conu. Că tot sîntem ași la scenariu și regie  din seria Jandarmul, cu Louis de Funes.

 

Democrat sau totalitar?

Ieri, după aflarea deciziei CCR în privința referendumului solicitat de Iohannis pe 26 mai, Caramitru ăl mic și agitat a scris pe Facebook ce vedeți în captura de mai sus.

 

Așa că articolul meu se putea numi foarte ușor: stat sau cetățean? Dar să-i lăsăm pe alții,  atîta vreme cît avem ceva pe suflet noi înșine. Eu, mai precis. Eu, aceea care a votat la referendumul lui Iohannis cu entuziasmul prostului.

Am fost fraieră, stimați cititori! Atît de fraieră încît, în alte condiții, mi-ar fi teamă pentru mine. Dar nu, nu este cazul. Am realizat grozăvia înante de ziua de ieri, am realizat-o după, din păcate, ce am comis-o.

Am votat! asta am făcut. Și cum am devenit totalitară? mă veți întreba. Exact așa, votînd, mi-am exprimat pornirea totalitară. Dar purtînd eticheta de ”pesedistă” de mai bine de doi ani, am hotărît că e mai bine să fac un gest decisiv care să o înlăture. Și am votat, deși știam că e o prostie.

În Constituția României scrie clar:

2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. – art.74

Iar în Declarația Drepturilor Omului, invocată de CCR,

Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. –art.7

Să judecăm drept. Și calm, se agită destul alții. Cum poate să i se refuze unui condamnat pentru corupție dreptul la grațiere, iar unui criminal să-i fie acordat? De cînd a devenit crima mai puțin importantă/periculoasă decît corupția? În ce bălării totalitare ne aruncă ”incoruptibilii” zilelor noastre?

Dacă m-aș fi gîndit mai mult și mai serios înainte de vot, nu aș mai fi făcut prostia. Dar nu! Cel puțin, am tras cea mai serioasă învățătură de minte a ultimilor ani.

Ceea ce nu se poate spune și despre zăltații useriști (vezi captura foto). După ei, statul este mai important decît cetățeanul. Vom vedea cum țin la cetățean după ce vor cîștiga și alegerile care vin.

După ei, pesedistul nu e om. Dar ei nu discriminează, Doamne ferește!

Transmit calde salutări, pe această cale, prietenilor mei totalitari de Facebook, care îmi explicau, înainte de referendum, că nu există control de constituționalitate decît după. Ceea ce, după cum s-a văzut, este adevărat. Lasă fraierul să propună, să se organizeze (cost total: 53 milioane lei)și fraierii ăi mici să voteze. Avem noi grijă după. Și au avut!

Așa cum spunea Raluca  Boboc pe Facebook, statul paralel a jucat foarte bine runda asta. CCR nu a avut obiecții la mai mult decît evidentele procese verbale de votare, cu cheia neînchisă, dar a lovit după. Și a lovit pe drept, orice spune unul ori altul. Iohannis și-a diminuat serios, după mine, șansele la al doilea mandat, iar Barna vine puternic din urmă.

Să cîștige ei tot! Să cîștige, să vedem ce fac!

Cîștigă și fără ajutorul vostru, cîștigă oricum. Apetența pentru minciună a acestui popor încă nu a fost epuizată, din ce se vede.

Dacă, într-o bună zi, se va hotărî ca cei cu inițialele AC să nu mai facă parte din lanțul decizional românesc, să știți că ”politizata” CCR este de vină!

În ce mă privește, de data asta nu. Nu candidez. Ușurința cu care am căzut în capcana întinsă cere o perioadă serioasă de reflecție.

Și nu și din cauză că la întrebarea l-ați grația sau nu pe Dragnea, aș răspunde, cinstit, da. În asemenea condiții de presiune, nu știu dacă dosarul lui a fost judecat corect. Iar mai presus de lege, într-un stat, pentru mine nu este nimeni și nimic.

Un caz grav de cenzura a presei

S-a petrecut de curînd în România, cînd jurnalista Sorina Matei nu a mai avut acces pe rețeaua Facebook, indiferent din contul cui scria.

Ce credeam că se va întîmpla politic (din motive politice), mai devreme ori mai tîrziu, se întîmplă social, acum. Sorina Matei a început să investigheze cazul adopției micuței Sorina Lucan, încă de la începutul scandalului. A publicat, atît cît i s-a permis, pe rețeaua Facebook, sub numele ei (pe contul ei) și pe alte conturi care i-au oferit găzduire, pînă ce și acele conturi au fost blocate. Pînă cînd, și acele conturi fiind blocate, nu a mai avut acces la marea platformă de socializare! De unde știu asta?

Știm acest lucru din statusul Narcisei Iorga, de vineri, acum două săptămîni:

”Sorina Matei este blocată total pe Facebook din cauza anchetelor pe care le publică de o săptămână încoace, în cazul fetiței bruscate de o procuroare pentru a fi predată familiei adoptive.

Oricât de puțin v-ar plăcea un jurnalist, oricât de dure ar fi dezvăluirile sale și oricât de mult v-ar zdruncina convingerile, să știți că munca lui merită susținută. A fi jurnalist de investigație înseamnă asumarea unor riscuri uriașe, înseamnă perseverență, fler, surse pentru documente și, nu în ultimul rând, talent. Sunt mulți jurnaliști, dar puțini fac investigații, tocmai pentru că e o specializare grea.

Cred că presa ar trebui să fie solidară în perioada asta pentru că ceea ce se întâmplă Sorinei Matei este o foarte gravă formă de cenzură, chiar dacă Facebook este o rețea privată de socializare și poate impune utilizatorilor regulile sale. A bloca un jurnalist să dezvăluie fapte care încalcă legea este inadmisibil într-un stat democratic, de aceea spun că ar trebui ca jurnaliștii să se solidarizeze. Poate avem acum ocazia să ne reunim și să ieșim de sub influența celor ce ne-au pus pumnul în gură din 2000 încoace. Să promoveze fiecare jurnalist, așa cum poate, ceea ce scrie Sorina Matei bazat pe documente, nu pe bârfe.

Am văzut că Liviu Mihaiu a făcut apel la preluarea subiectelor Sorinei Matei. Eu mă alătur!Image may contain: 1 person, text

 

Sigur, Sorina Matei are un blog unde poate fi citită, https://sorinamatei.ro/ dar, unu, în primul rînd ea hotărăște care investigații sînt pentru blog și care nu, și 2) cu ultimele dezvăluiri privind politica Google de afișare, nu poți ști niciodată dacă ajungi la ceea/cine ce dorești.

În mod normal, fiind o problemă de Facebook, nu aș da prea mare importanță aici. Dar devine ciudat cam totul, referitor la adopția acelui copil. 

Nu, nu trebuie să crezi în mașina neagră care recoltează copii pentru a recolta apoi, de la ei, organe. Trebuie numai ca tatăl american, Săcărin, să își șteargă contul LINKEDIN cu totul, ca să îți dai seama de amploarea fenomenului. Acolo, Săcărin avea o povestioară despre transplant. S-a dus cu totul, s-a dus cu contul.

Gestionarea întregului caz Sorina Lucan ridică atît de multe semne de întrebare privind capacitatea noastră, a organelor abilitate, de a îl rezolva, ori numai ține sub control, încît nimic nu mai pare de mirare.

Și cînd eram gata să mă ofer a sharui articolele Sorinei Matei, ori de a o sprijini atît cît pot, zbang! – mă lovește a patra blocare de 30 de zile. Evident, pe ceva nesemnificativ. vedeți mai jos. Nu, doamnelor și domnilor, semnătura unui medic nu mai valorează nimic astăzi, adevărul, nici atît!Cine este acest doctor care spune așa ceva?? Ce crede el, că o diplomă în medicină îi dă dreptul să spună adevăruri??

Ca și Sorina Matei, și doctorul de mai sus a ales să spună adevărul. Ca urmare, cei care sharuim spusele sale trebuie să închidem gura. Nu vrem?? Aaa, există soluții. Există soluția să-ți închidă ei gura.

În baza a ce? A nimic, aș putea spune. Pentru că atît Constituția României cît și Constituția SUA dau dreptul neîngrădit la libertate de exprimare. Le pică prost? se vede! și atunci ce fac? Complet ilegal, te blochează. Încearcă să te determine să taci, dacă nu spui ce vor ei.

art.30 Constituție-Libertatea de exprimare

Curtea Supremă a SUA a decis: Libertatea de exprimare e garantată fără excepții pentru hate speech –blocare  ÎLD

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Cum să mă determine pe mine să tac? Ei, abia asta este și va fi marea lor provocare. Pentru că EU NU TAC! Mai mult, în baza cărei dispoziții legale încearcă ei să ne închidă gura? Cînd constituțiile ambelor state, și a SUA, de care ține platforma, și a României, stat al cărei cetățean sînt, le interzice acest lucru și-mi dau dreptul la liberă exprimare?

Cum, și mai grav, să-și permită să cenzureze o jurnalistă? Sîntem în China și nu știm?

Băieți și fete, va fi greu. Vă va fi greu cu mine, vă asigur!