Fake news or not?

Pentru cei interesati, mai jos, in link, rezultatele unei investigatii jurnalistice privitoare la originea chestiei cu Fake News. Pentru ca meme si action itemi atat de puternici si formidabili, ca asta cu Fake News, care sa duca la cenzura, implicatii financiare si politice de asa magnitiudine, NU apar asa, din senin, ca Afrodite din spuma marii.

Cum este de asteptat, astfel de anchete si concluziile lor – in ciuda relevantei absolute pe care o au pentru modul in care percepem si intelegem ce se intampla in jur – NU vor fi niciodata difuzate pe canalele si platformele publicistice romanesti mainstream. Asadar e o datorie minima fata de cititorii nostri sa le aducem la cunostiinta ca exista si asa ceva:

In loc sa repeti „Fake News, Fake News!” ca un bagat in priza, sa inghiti nemestecat produsul, sa-l promovezi pe pilot automat, este posibil sa gandesti inainte, sa iti pui intrebari inteligent si iata, e posibil ca sa investighezi si sa dai de urma originii, contextului, naturii, functiei etc intregii povesti. Asa arata jurnalismul in slujba publicului si democratiei.

Iata deci ca sunt oameni care au aceste curiozitati. Spre deosbire de colegii mei de la plaformele cu care am lucrat in trecut in mass media de limba romana si care ar trebui sa stie mai bine. Si care continua si acum sa promoveze iresponsabil confuzie, propaganda si superficialitate iresponsabila cand e vorba de stiri si comentarii externe.

Bun: pe scurt, care e ideea in materialul de mai jos. Iat-o: Attkisson, care e specializata in studierea intereselor din spatele industriei mediatice spune ca „foarte putine teme cresc organic si spontan din mediul inconjurator”. Intotdeauna e folositor „sa urmezi calea banului”. „Si daca toata campania asta anti-fake news nu a fost decat efortul cuiva de a ne deruta de la a vedea sau crede anumite teme media sau website-uri, punandu-le eticheta de controversate si de fake news?”

Attkisson a inceput sa sape in directia asta si surpriza… A descoperit rapid ca ca… Google a fost unul dintre primii sustinatori financiari ai entitatilor care inca de la inceptul campaniei electorale din 2016 mestereau la crearea si punerea in circulatie a acestui nou instrument electoral-politic: Problema Fake news.

Si de aici lucrurile devin si mai interesante. Aici, relatarea.

Doua chestiuni

1. Da: Iar s-a intamplat un eveniment socant, de neinteles, surprinzator care lasa bulversata elita politica, mediatica, intelectuala etc. europeana: Ceva numit „Populism”, ceva „antieuropean”, o chestie nebuloasa si rea, dar rea – pe scurt, populista – a lovit din nou. Acum in Italia.

Vine, trece, „Valul Populist”… Mai ieri era anuntat cu seriozitate de la Centru ca Populismul e terminat si trecut si mort si ingropat… Azi loveste din nou… poimaine: Dumnezeu cu mila… Misterele Populismului…

Dupa logica de la Centru, la ora asta cam jumatate din populatia Europeana ar trebui ca in mod normal sa aiba retras dreptul de vot. In numele democratiei. De ce nu se da un decret de la Centru ca toti astia ce voteaza aiurea sa fie deportati si apoi sa fie inlocuiti printr-un schimb de populatii, care sa voteze cum trebuie, pro-european si antipopulist, nu e clar. Solutia e atat de simpla!

Ce se intampla in Europa? Mister… Binele versus Raul. Lumina vs Intuneric. „Populismul”: aia si aialalta. Si tot asa mai departe. Misterele vietii europene contemporane. Fata de astea, cele antice erau joc de copii…

2. In alta ordine de idei, incepand de azi am sa-mi reactivez prezenta aici ca sa atrag atentia cititorilor mei – care m-au urmat aici, in aceasta aventura in ceea ce s-a dovedit marea si dezamagitoarea porcarie sarlataneasca a facebookului – asupra unui titlu si sapoului sau:

MARGINALIA
…idei, carti, autori, interpretari, idiosincrazii intelectuale et cetera…

MARGINÁL, -Ă 1. Care se află la margine; spec. (despre note, glose, comentarii) care este scris pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. — Fig. (Despre probleme, situații etc.) Secundar, fără importanță. 2. Colateral, lăturalnic, minor, neînsemnat, secundar, (rar) laterál, (fig.) periféric. 3. (Ec. Pol.) Analiză marginală = tehnică de analiză a modificării unei variabile dependente cauzată de modificarea unei variabile independente.

Acestea sunt numele si sapoul. Sper sa pot da detalii curand.

Anatomia unei mistificari

„Cea mai mare prăbușire a Dow Jones din Istorie”. Asa a fost prezentata si alimentata isteria si manipularea respectiva, de la Centrala de Propaganda occidentala, in speta americana. Asa a ajuns la publicul roman, propagata de analfabetii functionali si teleghidatii ideologic care domina mass media si in Romania, ca peste tot in lume.

Iata cum stau lucrurile in realitate, si aici e vorba nu atat despre cazul in sine cat despre pegadogia pregatirii noastre pentru alte manipulari viitoare:

Daca valoarea (Bursei, sa zicem) e de 10 si scade, pierde 1 punct din valoare, caderea e de 10%, mai raman 9 puncte. Daca valoarea ajunge mai tarziu sa fie de 100 si scade, pierde 2 puncte din valoare, caderea e de 2%, mai raman 98 puncte.

In termeni absoluti, sigur, putem zice ca 2 puncte e cea mai mare cadere din istorie, in realitate si relativ o cadere de 2% e mai mica decat o cadere de 10%. Putem sa zicem ca a fost cea mai mare din istorie? Da, intr-un anumit sens, daca adugam si specificatiile necesare, inclusiv cele de interval de timp etc. Dar asa cum a fost propagata „stirea”, a fost o exprimare inexacta tehnic si incompleta in cel mai bun caz sau minciuna prin omisiune in cel mai rau caz.

De ce au ales mass media occidentale sa pedaleze pe varianta manipulatorie, isterica si alarmista? (In realitate caderea nu a fost nici macar in prima quintila, adica top 20% din caderile in termeni procentuali din istorie) Trei motive:

1. Politica si ideologia. La Centrala de propaganda s-a hotarat de multa vreme ca tot ce poate fi manipulat impotriva lui Trump, trebuie sa fie folosit fara scrupule pentru adevar, bun simt etc. Scopul scuza mijloacele.

2. Trafic, audienta, clikuri etc. Caderile la bursa si isteria si explozia de prostie adiacente fac trafic. Scopul scuza mijloacele.

3. Analfabetismul functional si tembelismul. Mass media, talking heads de la CNN, MSBC etc, plevusca care se ocupa cu manipularea si cenzurarea fluxurilor la facebook, twitter, yahoo etc etc etc nu sunt intre cei mai educati, inteligenti, informati si responsabili membri ai speciei. Din contra. Chiar si asumand buna lor credinta, un calcul elementar, sau capacitatea de a verifica la doua clickuri distanta un grafic precum cel de aici, este ceva ce depaseste imaginatia si puterile lor cognitive.

Cat despre burse: Azi poate vor scadea din nou, va fi poate chiar o noua „cadere istorica”, poimaine poate vor creste sau scadea, raspoimaine vor ajunge la un „maxim istoric” iar apoi vor cadea… The stocks go up, the stocks go down… Cititi postarile anterioare.

24 de ore, atat a durat

Asadar, azi s-a terminat pe plus la Bursa din New York. QED.
24 de ore, atat a durat. Putea sa dureze 24 de zile sau de luni. Maine poate va scadea din nou, poimaine poate creste sau scadea… The stocks go up, the stocks go down. Cititi postarea anterioara. Si revedeti acum mental explozia, festivalul, spectacolul de… n-am sa pronunt ce… generate in interval in mass media, si aici si aiurea…

Acum, remarcati ceva: Ieri cand cu caderea, s-a dat directia de la centrala de propaganda cu mema „Trump-stock exchange-responsabilitate”. Si evident, s-au executat mecanic. I-ati vazut si dumneavoastra, i-am vazut si eu: the usual suspects. Pavlovian: rupandu-se in figuri memetice exact pe linia trasata, ca si cum intre reactiile lor si semnalul de la Centru nu s-ar fi interpus un creier personal, la purtator.

Si acum ajung la problema mea personala, la observatia dureroasa si frustranta: Oricat am vrea noi, oricat as vrea eu, nu vom putea face pe cineva sa gandesca daca acesta sau aceasta NU vor sa gandeasca. Imposibil.

Sunt oameni care citesc pagina asta de ani de zile. Si pagina asta a navigat si explicat atatea crize, fenomene si isterii si valuri memetice si manipulatorii de la Cearli la Cecil, si Brexitul si alegerile, si Trump si Rusia si aia si aialalata… Si de fiecare data am incercat sa pastram o line rationala, masurata, echilibrata, sa aratam aici ca exista un pattern, in ce fac aia, ca exista o logica in toata povestea si ca exista niste moduri de a raspunde si a te autocontrola rational cand se intampla astfel de chestiuni induse manipulatoriu, propagandistic sau pur si simplu pe baze de isterie colectiva.

Ei bine, oamenii astia, aceiasi, dupa atatia ani, dupa atatea studii de caz si lectii pe viu, ei bine tot ei, exact ei, erau ieri si azi pe aici cu Trump, Trump, Trump pe creier, rotindu-se ca un girofar… Si ma intreb, Dumnezeule, ce inteleg oamenii astia, de fapt. din tot ceea ce scriu eu aici? Cu ce mutanti avem de a face, impenetrabili la logica, evidenta si simtul comun? Cum as putea sa fiu mai clar? Sa explic mai bine.

Ma gandesc: oamenii astia citesc chiar acum ce scrie mai sus. Oare ce inteleg? Si tot eu raspund: Da, stiu! Iata ce: „Trump, Trump, Trump, Trump, Trump, Trump, si tot asa…”. Ma rog, nu neaparat in ordinea asta, dar cam astea sunt ideile generale, in conformitate cu directiile de la Centru.

PS: Mai sus e graficul cu evidenta empirica.

The stocks go up, the stocks go down…

Eram la Indiana University si inca nefamilar cu America si toate povestile si maniile legate de economie, burse etc. Se intampla nu stiu ce fluctuatie la bursa. Un alt apocalips financiar in direct la TV, din astea ce au loc regulat si produc excitatie si audienta. Agitatie in mass media, intrebarile retorice tembele obisnuite, “expertii” cretinoizi excitati, dramatism si alarmism, politrucismul conjunctural-oportunist de rigoare, pe scurt: circul si spectacolul obisnuit. Dar eu nu stiam inca. Nu intelesesem.

Intru in biroul profesorului Nicolas Spulber, la Departamentul de Economie, probabil vizibil ravasit de carnavalul apocaliptic montat in jur. El lucra linistit la birou, facea niste analize statistice pentru o carte despre economia sovietica, cu un calculator de 3 dolari, de mana, lucra manual datele pe pagina, cum era pe vremuri.

“Ati vazut?!”. “Ce sa vad?” “Bursa! New York!” “Asa. Si?”. “A cazut!”. “Asa. Si?”.” Pai a cazut!”. “Asa. Si? Ai jucat recent?”. “Nu”. “Si atunci?”

Se uita la mine, n-a zis-o dar asta era ideea: “Ia uite si la asta, il credeam mai capabil”. (Asa evalua el oamenii. “Capabili” sau “nu foarte capabili”. “Matei este un om foarte capabil”. “Vi-l prezint pe d-l Aligica. Este un tanar din Romania care este capabil”. “Cutarescu, ah Cutarescu nu este foarte capabil” samd. Deci se uita la mine, si privirea: “Ia uite si la tanarul Aligica, il credeam mai capabil”.

“Asculta. Trebuie sa intelegi un lucru, noi suntem oameni seriosi (se referea la noi, economistii, intelectualii cu pretentii academice in stiintele sociale): “The stocks go up, the stocks go down, then they go up again, then they go down….. Hai sa vorbim despre astea intr-o saptamana, o luna, un an…”

Si atunci am inteles (cu sau fara “random walk on wall street”, fara „real business cycle theory” etc) pentru ca naiv, naiv dar stupid nu mi-a placut niciodata sa fiu. Asadar, am inteles: “The stocks go up, the stocks go down…” Si intr-o saptamana, o luna, un an si peste decenii am ajus sa inteleg si mai bine…

“Ai jucat recent?”. “Nu”. “Si atunci?! The stocks go up, the stocks go down….”

Exemplu de manual de “principe” machiavellic

Daca machiavellismul e standardul aur al politicii, Liviu Dragnea este maestrul absolut al genului. Daca forma de gandire care reduce totul in viata publica la lupta pentru putere, la manevre, masinatii, manipulari, manopere, scheme, minciuni, lovituri pe la spate, lipsa de etica si caracter, inseamna Politicul, el e omul. Triumful lipsei de scrupule asupra dreptului, legii, ratiunii, normelor si interesului public.

La ora actuala, fara nici cea mai mica preocupare pentru binele public si interesul colectiv national, omul nostru este exemplu de manual de “principe” machiavellic. Din nimic, un biet taranete recent urbanizat din Teleorman, iata-l: la varful piramidei, mai puternic decat un principe al Renasterii, cu mai multi supusi, resurse, populatie controlata, sustinatori, bani, influenta etc decat oricare dintre contemporanii lui Machiavelli, pe care acesta ii lua de modele si studii de caz. Proba si demonstratie a validitatii pozitiei machiavellice.

Si totusi, nu e asa. Vedem ca oamenii au rezerve. Nu toti se poarta ca niste debusolati moral in fata exemplelor de machiaverlic de success. Oamenii simt totusi ca politica este despre ceva mai mult, si altceva decat acest machiavellism. Instinctul oamenilor acestora, atatia cati sunt ei, nu greseste.

Si nu e vorba aici de oameni naivi, care cred tamp in moralitate: “deontologi”, cum cu dispret ii numea cineva care poza pe durul si machiavelicul, cum fac toti semieducatii care ajung –dupa ce dau cu nasul de putere- sa creada ca dispretul fata de morala este ceea distinge un om politic real de naivii si stupizii cetateni obisnuiti. Nu. Este vorba de un instinct si un calcul care depaseste in responsabilitate si inteligenta tot ceea ce poate fi imaginat in universal rudimentar al machiavellismului.

Oamenii de bun simt sesizeaza instinctiv ca in masura in care comportamentul unui Dragnea ar fi generalizat la scara sociala si TOTI am fi la fel de lipsiti de scrupule, totul ar degenera rapid: Conflictul si incalcarea regulilor ar escalada. Da, proababil Dragnea ar fi jupuit de viu undeva intr-o piata si acareturile sale ar fi pradate si arse, familia sa ar fi macelarita si haituita. Dar asta ar insemna haos generalizat, toti ar fi in pericol de a li se intampla acelasi lucru.

Daca dai drumul si raspunzi la Machiavellism cu Machiavellism, rezulta escaladare pana la capatul consecintelor logice si morale. Anihilarea ordinii, libertatilor si anihilarea fizica. De asta Machiavelismul nici nu poate fi considerat doctrina de guvernare reala. Oricat s-ar impauna “realistii” si alti iresponsabili juvenili care se cred nu stiu ce mari politologi sau analisti sau consilieri pentru ca fac confuzie intre lipsa lor de maturitate si scrupule morale si gandirea politica reala.

Adevaratele doctrine politice depasesc machiavellismul, nu reduc totul la el. Il iau in calcul, desigur. Dar construiesc un joc second, mai pur, care combina realitatea practicilor machiavelice, cu realitatea moralitatii celorlalti membri ai societatii sub complicate sisteme si constructii legislative si institutionale. Abia de acolo incepe adevarata stiinta si arta a gandirii politice.

Asta e ce trebuie sa-i invatam pe studentii si tinerii nostri. Machiavelismul – fie ca vine de la Teleorman sau vine de la CNN, sau New York Times – e o conditie a vietii politice ce poate degenera intr-o patologie terminala a ordinii politice si sociale daca nu e tratata cu doctrinele inventate ca antidot de inaintasii nostri, cei ce au creat democratia si liberalismul modern. Daca acest adevar se pierde, oridinea libertatii si democratiei e pierduta fie in haos anarhic fie in autocratie si dictatura.

Ce-ati facut cu Austeritatea? Unde a disparut Austeritatea?

Desi nu suntem avansati si progresati cum cer standardele comunitatii si criteriile de la Centru, suntem totusi oameni normali, cu o memorie normala. Adica, din cand in cand, ne aducem aminte chestii din afara actualului ciclu propagandistic, fara sa fie nevoie sa ne stimuleze si indrume creierul cineva de la Centrala de Propaganda. Si uite asa, pur si simplu, brusc, intr-o buna Duminca de Februarie 2018, ne vine in minte: AUSTERITATE!

Si de aici alte ganduri libere: Unde este, oameni buni, Austeritatea? Cum a disparut? De ce? Avem dreptul sa ne punem acesta intrebare sau suntem trecuti direct la „hate speech”? Unde sunt cearsafurile de delir pe tema in cauza, care alcatuiau, alaturi de „studiile” intotdeauna corect concluzionate ale unor „gupuri de oameni de stiinta” din Marea Britanie, aproape 80% din substanta a fake news si propaganda agreata si promovata de Facebook pana mai ieri?!

Uite-i, sunt intre noi cei care spumegau dandu-se cu capul de peretii de fata: Jos Austeritate! Moarte Austeritate! Rau Austeritate! Nu poti sa nu te intrebi, ca om normal: Ce s-a intamplat ca brusc, din problema cosmica numarul doi (dupa aia cu ursii polari), problema „Austeritate”, pur si simplu s-a disipat pierduta in neantul dezinteresului mediatic, public si idiotic-utilitar.

S-a rezolvat? Daca da, cum? Daca nu, de ce tacerea, dezinteresul, lipsa de reactie fata de asemenea chestiune capitala? E adevarat, nimeni nu putea sa explice ce e cu Austeritatea si care e problema. Si majoritatea nu am inteles nici pana in ziua de azi ce e aia si de ce, scopul si durata vizitei etc: nici de la utilitari, nici de la jurnalistii mimetici, nici de la academicii care dadeau baza „stiintifica” a maculaturii ideologice respective. Dar asta nu insemna ca nu e o problema vitala, cruciala, esentiala. Sau nu mai este?

Va duceti aminte? Traiam in „Epoca Austeritatii”. Atentie: nici mai mult nici mai putin: „Epoca Austeritatii”. Iat ca a fost cam scurta, Epoca… Pana si Epoca de Aur a lui Ceausescu a fost mai lunga.

Si uite asa, din gand in gand – prin asociere libera, inca neinterzisa de la stapanire – ajungi sa iti formulezi o ipoteza. Azi, daca stai sa te uiti bine, locul Austeriatii este luat de – ati ghicit -: POPULISM. Jos Populism! Moarte Populism! Rau Populism! Rau, rau, raule!

Si atunci nu e legitim sa ne intrebam: Daca, uite asa, peste un an, adunati aici, la o sueta, in conformitate cu standardele comunitatii, brusc ne vine in minte: Unde este, oameni buni, Populism? Cum a disparut? De ce? Avem dreptul sa ne punem acesta intrebare sau suntem trecuti direct la „hate speech”? Unde sunt cearsafurile de delir pe tema in cauza? S-a rezolvat? Daca da, cum? Daca nu, de ce tacerea, dezinteresul, lipsa de reactie fata de asemenea chestiune capitala?

Si atunci nu venim iar la vorba ca tot Leul Cecil e de baza?!

Epoca Machiavellismului scapat de sub control: scopul scuza mijloacele

Epoca Machiavellismului scapat de sub control: Aici s-a ajuns, peste tot, in Tara si in Occident. Politica este vazuta exclusiv ca stiinta si arta de a obtine, controla si administra puterea prin manipulare, lipsa de scrupule, exploatand slabiciunea si neinformarea si instrumentand slabiciunea si neinformarea celor din jur.

Obiectivul: Progresul. Ce e progresul? Progresul e, asa cum zicea profesorul nostru de la ASE in anii 80, Ivanciu-Valeanu, “Progresul este mersul inainte”. Totul pentru progress, totul pentru victorie. Scopul scuza mijloacele.

Pe fata in Romania, mai cu staif si mai indirect in Occident, forma de gandire – brutala si primitiva – care reduce totul in viata publica la manevre, masinatii, manipulari, manopere, scheme, minciuni, lovituri pe la spate, lipsa de etica si caracter este considerata azi in mod spontan si natural ca fiind REALITATEA insasi cand vine vorba de politica. Singurele care contează sunt interesele definite în termeni de putere politică. Totul în politică este despre putere. Scopul scuza mijloacele.

Ambalat ipocrit in mantaua “Progresului” care este, evident, “relativ” asa cum “relative” sunt toate “politicile publice” si “drepturile” (in afara de cele care nu sunt “relative” pana cand devin “relative” in functie de interes conjectural), Machiavellismul ne da descrierea intregii game sordide a filosofiei publice de facto de domina in acest moment elitele, est si vest.

Simbolul sau: consultantul politic, mercenarul sondajelor manipulatorii si strategiilor fara scrupule. Veni, vedi, vici. In urma lui ramane o tara si o societate sa fie birjarita de castigatori. Cui sa te plangi?! E democratie, nu?! Democratia e rea, nu? Vai ce prostie e Democratia! Uite la ei cum au votat! Si astfel Democratia si Liberalismul platesc nota de plata a Machiavelismului.

Exista o alternativa? Exista, evident. Ceea ce adevarata stiinta si filosofie politica incearca sa ne invete, de sute si mii de ani:

Politica este si ramane parte a universului moral. Este stiinta ce combina fizica, ingineria si arhitectura sociala cu etica responsabilitatii intr-o serie de lectii privind cum si cand oamenii pot construi o ordine sociala propice sigurantei si prosperitatii lor. Astea toate NU sunt doar vorbe cum Machiavellismul vrea sa insisnueze. Exista un mod de gandire politic ce merge dincolo de primitivismele si amoralismele manipularii.

Este stiinta si arta contructiei arhitecturii institutionale care sustine ordinea libertatii. Este stiinta ce ne ajuta sa intelegem o anumita logica prezenta potential in jurul nostru, dar nu intotdeauna foarte evidenta: logica organizarii indivizilor si comunitatilor pe baze de cooperare si coordonare sociala. Functia sa este aceea de a structura ordinea cooperarii intre oameni liberi in comunitati libere, de a le sustine libertatea de gandire, de asociere si de actiune intr-un sistem in care libertatile reciproce sunt respectate si spatiul colectiv este gestionat in mod legitim si drept. Asta este adevarata stiinta si gandire Politica.

Despre asta trebuie sa le vorbim tinerilor si generatiilor ce vin. Fiecare minut pe care il pierdem, noi cei ce avem principala responsabilitate pentru asta in diviziunea sociala a muncii – ca ganditori politici, publicisti, jurnalisti, formatori de opinie -, fiece minut pierdut, luati de valul manevrelor Machiavellismelor occidentale si locale, scapate ambele de sub orice control, e un minut pierdut de la adevarata noastra menire sociala.

 

Sicofantii cenzurii: scopul scuza mijloacele

Machiavellismul este cel mai mic numitor comun al gandirii politice. Este forma de gandire politica unde se intalnesc toti, indiferent de calibru sau bibliografie, pentru ca este intuitiv, simplu de inteles, rezoneaza cu experienta modala de zi cu zi a oamenilor si cu ceea ce le sare in ochi oamenilor simpli, la prima vedere, despre politica. Manevre, masinatii, manipulari, manopere, scheme, minciuni, lovituri pe la spate, lipsa de etica si caracter. Pe scurt: machiavellism. Scopul scuza mijloacele.

Sigur, Machiavelli era mult mai sofisticat decat atat. Gandirea politica e un palat cu zeci de camere, nu doar cu una, populata de o caricatura a lui Machiavelli. Machiavelli care – sa notam – locuieste si el in alta camera decit asta a machiaverlicului si machiaverlistior. Nu poti acuza insa oamenii obisnuiti de faptul ca asta vad ei, desi NU asta este tot. Odaia machiaverlicului este prima de la intrare. Dar asta se retine la primul nivel, cel superficial, asta s-a retinut si asa s-a scris istoria despre Machiavelli si opera sa. Iar faptul ca oamenii obisnuiti nu trec de prima camera este vina in primul rand a celor care pretind ca fac si popularizeaza gandire si analiza politica.

La o privire atenta, istoria recenta a democratiei liberale occidentale este istoria machiavelismului – ca practica si doctrina – scapat de sub control. Propaganda, manipularea, minciuna sunt baza retetarului machiavellismului popular. PR, Marketing Politic. Consultanta. Totul este iluzie, totul e manevra de imagine. Avem “de dat un mesaj”, de deviat atentia, de fentat publicul si adversarii. Sondorii si consultantii „pregatesc un material”. Care va fi dat la TV si pe internet.

In democratia liberala occidentala stiinta si arta machiaverlicului au atins forma suprema. Obiectul ei: Cauza Progresista. Scopul scuza mijloacele. Libertatea cuvantului, adevarul., libertatea constiintei, institutiile democratice, practicile legale, egalitatea in fata legii, dreptul la autoguvernare etc. toate devin doar cuvinte, vorbe, obiecte de ‘contestare”, reinterpretare, manevra mediatica si de PR, in functie de “cauza” progresului reinterpretata conjuctural, dupa interes.

Treptat, vechile doctrine ale libertatii, vechile forme de gandire politica constitutionala si institutionala au ajuns sa fie golite de continut. Cuvant cu cuvant, termen cu termen, fiecare luat si marketizat politic si reinterpretat in nota “corecta”, si apoi rostogolit propagandistic de centrala de propaganda. Cu aparitia retelor sociale, nivelul de penetrare a atins cote fara precedent istoric.

Aici am ajuns. Cu campanii orweliene dezlantuite la adresa limbajului, libertatii constiintei si libertatii de expresie, coordonate intre guverne, mari corporatii, mass media si centrala de propaganda, marile universitati si institutii administrative. Scopul scuza mijloacele. Pe prima linie a acestei campanii, bagat mai nou: Facebook.

Asadar, nu este in primul rand sau doar despre Facebook. Este despre ceva mai larg, mai profund, mai puternic, mai important decat permit sa vada ochelarii de cal, indoctrinarea si lipsa de coloana vertebrala a sicofantilor cenzurii si autoritarimului progresat si corect. Scopul scuza mijloacele.

Educația, alfa și omega sistemului liberal democratic

Despre Educatie. Si despre Sistemul Liberal Democratic. Adica sistemul pe care pretindem ca il avem instalat in tara si de care ne batem acum joc. Si care in paralel e sub asalt si in Occidentul neototalitarismului corectitudinii si progresului cu voie de la politia gandirii.

Reamintim o chestiune esentiala despre acest Sistem: Este un sistem care pentru prima data in istorie se bazeaza si vizeaza explicit Educatia ca forta si principiu politic central al ordinii sociale. Suna paradoxal? Ciudat? Nu ar trebui. Asta e sistemul in care pretindem ca traim, asa cum l-au structurat cei din vechime. Sa explicam:

Care e – in viziuninea ganditoarilor care au creat sistemul liberal democratic – criteriul prin care judecam bonitatea, calitatea, eficienta unui sistem, a unei guvernari? Ei ziceau ca nu PIB-ul, industria, agricultura, masini, tractoare, rapita la hectar etc sunt cele ce conteaza in ultima instanta. NU.

Criteriul bunei guvernari a unui stat sau societati este gradul in care sporeste calitatea umana a guvernatilor, ii face mai educati, mai informati, mai civilizati, mai competenti. Toate celalte – de la tractoare la rapita, via CNN si Antena3 – sunt doar instrumente pentru asta. De ce? Pentru ca, si parafrazam acum pe Mill:

Singurul obiectiv al statului este sa sporeasca aceste calitati umane ale cetatenilor, pentru ca aceste calitati umane de inteligenta, informatie si comportament sunt forta, combustibilul ce pune in miscare eficient si bine masinaria guvernarii. Calitatea institutiilor depinde asadar de calitatea cetatenilor. Vrei guvernare mai buna? Educa cetatenii! Un cerc, o spirala virtuoasa se pune in miscare…

“Excelenta in ale guvernarii este promovarea virtutii si inteligentei poporului”… “Cand avem poporul dominat de mase pline de prejudecata, ignoranta si stupiditate, fiece operatie a guvernarii va merge prost; cand oamenii sunt ajutati sa se educe si sa isi depaseasca conditia, guvernarea insasi devine mai buna…”

Pe scurt: Ce decurge din asta? Decurge ca principalul element al doctrinei liberale clasice a guvernarii este EDUCATIA. Educatia NU e o nota de subsol, intre industria extractiva si trasporturi si textile, in nomenclatorul ministeriabilelor. Educatia este alfa si omega unui adevarat sistem liberal democratic. Intarirea constiintei, caracterului si mintii prin educatie este pivotul si forta in jurul careia sa invarteste totul.

De aia avem drepturi, libertati, constitutii si guvernare. Ca sa punem in miscare si sa mentinem acest proces, aceasta spirala a bunei guvernari bazata pe imbunatatirea calitatii umane a celor guvernati. Care calitate ii va servi pe ei personal ca indivizi si in acelasi timp societatea, colectivitatea din care fac parte.

Ingenios, nu? NU erau chiar stupizi si depasiti astia din vechime.

PS: Nu e nevoie sa spun ca sunt solidar cu colegii mei – profesori, cercetatori, personal administrativ din sistemul de educatie din tara, prinsi in tragicele si penibilele in acelasi timp, evolutii de acolo.