The stocks go up, the stocks go down…

Eram la Indiana University si inca nefamilar cu America si toate povestile si maniile legate de economie, burse etc. Se intampla nu stiu ce fluctuatie la bursa. Un alt apocalips financiar in direct la TV, din astea ce au loc regulat si produc excitatie si audienta. Agitatie in mass media, intrebarile retorice tembele obisnuite, “expertii” cretinoizi excitati, dramatism si alarmism, politrucismul conjunctural-oportunist de rigoare, pe scurt: circul si spectacolul obisnuit. Dar eu nu stiam inca. Nu intelesesem.

Intru in biroul profesorului Nicolas Spulber, la Departamentul de Economie, probabil vizibil ravasit de carnavalul apocaliptic montat in jur. El lucra linistit la birou, facea niste analize statistice pentru o carte despre economia sovietica, cu un calculator de 3 dolari, de mana, lucra manual datele pe pagina, cum era pe vremuri.

“Ati vazut?!”. “Ce sa vad?” “Bursa! New York!” “Asa. Si?”. “A cazut!”. “Asa. Si?”.” Pai a cazut!”. “Asa. Si? Ai jucat recent?”. “Nu”. “Si atunci?”

Se uita la mine, n-a zis-o dar asta era ideea: “Ia uite si la asta, il credeam mai capabil”. (Asa evalua el oamenii. “Capabili” sau “nu foarte capabili”. “Matei este un om foarte capabil”. “Vi-l prezint pe d-l Aligica. Este un tanar din Romania care este capabil”. “Cutarescu, ah Cutarescu nu este foarte capabil” samd. Deci se uita la mine, si privirea: “Ia uite si la tanarul Aligica, il credeam mai capabil”.

“Asculta. Trebuie sa intelegi un lucru, noi suntem oameni seriosi (se referea la noi, economistii, intelectualii cu pretentii academice in stiintele sociale): “The stocks go up, the stocks go down, then they go up again, then they go down….. Hai sa vorbim despre astea intr-o saptamana, o luna, un an…”

Si atunci am inteles (cu sau fara “random walk on wall street”, fara „real business cycle theory” etc) pentru ca naiv, naiv dar stupid nu mi-a placut niciodata sa fiu. Asadar, am inteles: “The stocks go up, the stocks go down…” Si intr-o saptamana, o luna, un an si peste decenii am ajus sa inteleg si mai bine…

“Ai jucat recent?”. “Nu”. “Si atunci?! The stocks go up, the stocks go down….”

Despre libertatea de exprimare

“Bine, d-le Aligica, dar ce legatura are Libertatea de Gandire (sau de Constiinta) cu Libertatea de Expresie (sau a Cuvantului)?! Sa lasam pe fiecare sa gandeasca ce vrea el, la el, in constiinta lui, acolo. Dar asta nu inseamna ca trebuie lasat sa spuna ce gandeste unde vrea si cand vrea. Libertatea de Gandire e una. Libertatea de Expresie e altceva.”

Sa inchipuim ca asa ar replica la postarea mea anterioara un sicofant al cenzurii Facebook si al noii Politii a Gandirii corecte si progresate. Sa analizam aceasta intampinare.

Cei din vechime, cei care au creat sistemul liberal-democratic modern – azi tocat marunt de acesti marunti dar ubicui pirahana ideologici – au explicat cu precizie tehnica de ce vad, asa cum spunea Mill, “libertatea de a exprima şi publica opinii ca fiind practic inseparabilă de libertatea de gândire”. Iata cum vine argumentul:

Constiinta libera permite relatia omului cu Dumnezeu si cu semenii sai, pentru ca fara libertatea de a gandi si decide pentru tine, moralitatea si responsabilitatea individuale sunt imposibile. E un Drept Inalienabil. Ti se ia asta, ti se neaga umanitatea insasi. Un om fara constiinta, moralitate si responsabilitate e un lucru sau un animal.

Dar, atentie, spun ganditorii liberalismului clasic, toate au un rost doar daca recunoastem ca obiectul constiintei este Adevarul. Sau mai bine zis, cautarea Adevarului. Constiinta libera are functia de a cauta si a-si baza credintele intru Adevar. Omul, prin constiinta sa, trebuie sa bazeze deciziile, credintele si valorile sale – respectiv relatiile cu Natura, cu Dumnezeu si cu semenii – in Adevar.

Si acum, si aici intervine Libertatea de Expresie sau a Cuvantului: Adevarul nu poate fi identificat, stabilit, decat din articulare de argumente si din dezbatere a puncte de vedere si afirmatii contrare despre el. Daca mintea, constiinta nu e confruntata constant cu idei, pozitii, interpretari, judecati noi, si daca nu le supune dezbaterii si analizei, cum poate fi adevarul separat de fals si eroare?! Adevarul nu e atins decat cand, pe cale rationala, mintea intelege cum, caz cu caz, este delimitat de fals si eroare.

De aceea e nevoie ca oamenii sa fie lasati sa vorbeasca si sa se exprime liber. Sa exprime opinii contrare. Sa se confrunte mereu in idei, argumente si valori. Din confruntarea asta si numai din asta ratiunea degaja adevarul. Nimeni nu e infailibil. De acea libertatea cuvantului e un Drept Inalienabil. Daca i-l iei, ii iei omului capacitatea de a spune, cauta si instrumenta Adevarul, de a da un continut adecvat constiintei sale in relatiile sale cu Dumnezeu si cu semenii. Il imputinezi sau chiar distrugi ca om.

Asta e tot. Sa mai notam ca o constiinta, o minte care nu este supusa constant confruntarii cu opinii, idei, valori contrare si diferite, se atrofiaza, pierde reperul, capacitatea si taria de a cauta si a face fata adevarului. Arata cam cum arata azi mintea si constiinta sicofantilor cenzurii Facebook si ai noii Politii a Gandirii corecte si progresate: Impotenti ai angajamentului mental, vlaguiti de un continuu ultraj mimat si montat dupa scenete prestabilite, cauta un refugiu iluzoriu in cenzura, sabloane si stigmatizari.

……………………………………………………………………………………………………………

PS Ca bonus, dam cuvantul lui J S Mill, cel care a prezentat analiza clasica a problemei:

„Am recunoscut aşadar că, pentru starea mentală bună a oamenilor (de care depinde buna lor stare sub toate celelalte aspecte), este necesară libertatea de opinie şi libertatea exprimării opiniilor, în virtutea a patru motive pe care acum le vom recapitula pe scurt.

În primul rând, dacă o opinie este înăbuşită, rămâne posibil ca, pe cât putem noi şti cu siguranţă, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucu înseamnă a presupune că noi însine suntem infailibili.

În al doilea rând, chiar dacă opinia înăbuşită ar fi greşită, ea poate să conţină, şi foarte adesea conţine, un dram de adevăr ; şi cum opinia generală sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintă numai rareori sau chiar niciodată întregul adevăr, numai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea şansa de a ajunge la restul adevărului.

În al treilea rând, chiar dacă opinia unanim admisă ar fi nu doar adevărată, ci ar cuprinde întregul adevăr, dacă nu se permite ca ea să fie contestată cu toată vigoarea şi seriozitatea, cei mai mulţi dintre aceia care o acceptă o vor împărtăşi în felul în care sunt împărtăşite prejudecăţile, cu prea puţină înţelegere şi sensibilitate pentru temeiurile ei raţionale. Şi nu numai atât.

În al patrulea rând, există chiar pericolul ca însuşi înţelesul doctrinei să se piardă ori să fie sărăcit, în care caz ea nu ar mai putea să-şi exercite efectul vital asupra caracterului şi comportării oamenilor, devenind o simplă declaraţie formală, incapabilă de a aduce vreun folos, dar ocupând totuşi un loc în câmpul ideilor, şi împiedicând formarea unor convingeri adevărate şi sincere pe baza raţiunii sau a experienţei personale.” John Stuart Mill, ”Despre Libertate”

Invitatie – Europe at Crossroads: Illiberal Challenges, Liberal Alternatives

The Center for Institutional Analysis and Development – Eleutheria (CADI), The Friedrich Naumann Foundation (FN), The Institute for Economic Studies Europe (IES- Europe) and The Society for Individual Freedom (SoLib) are receiving applications for The September School of Economics, Politics and Philosophy, scheduled for September 20-25, 2016 at Hotel Apollo Hermannstadt in Sibiu, Romania.

This year’s theme is:
Europe at Crossroads: Illiberal Challenges, Liberal Alternatives

Lecturers of this year are:

Karl-Peter Schwartz, Frankfurter Allgemeine Zeitung;
Dragoș Paul Aligică, George Mason University;
Pierre Garello director of IES-Europe, Faculté d’Economie Appliquée, Aix-en-Provence;
Cătălin Avramescu, University of Bucharest.

Panelists:

Florin Cîțu, Economist; Laurentiu Gheorghe, University of Bucharest; Bogdan Glăvan, Romanian-American University; Octavian Jora, Academy of Economic Studies;
Daniel Kaddik, Friedrich Naumann Foundation;
Aura Matei, CADI-Eleutheria;
Costea Munteanu, Academy of Economic Studies;
Gabriel Mursa, FEEA, Al. I. Cuza University, Iași;
Claudiu Năsui, SoLib;
Christian Năsulea, University of Bucharest;
Ovidiu Neacșu, SoLib;
Radu Nechita, Independent Center for Studies in Economics and Law;
Marian Panait, Institute of Philosophy, Romanian Academy;
Cristian Păun, Academy of Economic Studies;
Emanuel Socaciu, University of Bucharest;
Costel Stavarache, CADI Eleutheria;
Florin Șari, Romanian Football Federation;
Radu Șimandan, Republican Institute;
Horia Terpe, CADI-Eleutheria;
Vlad Topan, Ludwig von Mises Institute Romania;
Andrei Trandafira, CADI–Eleutheria;
Raimar Wagner, Friedrich Naumann Foundation.

Detalii privind participarea gasiti pe site-ul CADI.

cadi(Foto: cadi.ro)

O conferinta si o invitatie: FUNCTIONALISM, INSTITUTIONALISM, AND BEYOND: REVISITING DAVID MITRANY’S INTELLECTUAL LEGACY.

Proiectul european se clatina: ideologic, cultural, politic, geostrategic slabiciunile sale nu au fost niciodata mai evidente si mai periculoase. Europa este acum butoiul cu pulbere al economiei si stabilitatii globale. Europa de Est a devenit din nou – gratie eternului geniu impolitic german si maniacalei ambitii imperiale rusesti – spatiul tentatiilor si pericolelor descrise tehnic de Mackinder, Ratzel si discipolii lor, geopoliticeni care au reusit intotdeauna sa ilustreze perfect Teorema lui Thomas: ceea ce oamenii isi inchipuie ca este real, este real in implicatiile sale.

Functionalismul institutionalist, asumptia pe care intreaga teorie si practica a integrarii europene se bazeaza, isi releva astfel limitele. Un experiment social unic – integrarea europeana dirijata – pare sa fie pus in sfarsit in pozitie de evaluare intr-o noua lumina.

Ce mod mai constructiv de a te angaja intr-o conversatie evaluativa decat a revizita si reconsidera gandirea si personalitatea celui mai important, inteligent, realist si in acelasi timp uitat si marginalizat teoritician si designer al intregii idei, ganditorul anglo-american de origine romana David Mitrany?

Universitatea Bucuresti prin Institutul de Cercetari Avansate, Sectiunea Stiinte Sociale, organizeaza pe 1 iulie, la ora 12:00 la sediul vechi al Facultatii de Sociologie din str Schitul Magureanu (langa Cismigiu) o discutie anuntata public sub titlul:

FUNCTIONALISM, INSTITUTIONALISM, AND BEYOND: REVISITING DAVID MITRANY’S INTELLECTUAL LEGACY.
A CONVERSATION.

Sussemnatul – in calitate de Visiting Fellow al Institutului de Cercetari Avansate, Sectiunea Stiinte Sociale – va fi prezentator si moderator. Dincolo de aspectele teorietice si aplicate voi incerca sa prezint si cateva observatii bazate pe cercetarile de arhiva pe care le-am facut la Londra si Washington in jurul ideilor si biografiei lui Mitrany. In ciuda anunturilor si sumarului in engleza, totul va fi in limba romana.

PS: Mai jos este nota oficiala, cu multumiri d-lui profesor Laurentiu Leustean directorul ICUB si d-lui profesor Marian Zulean, directorul Sectiunii de Stiinte Sociale a ICUB, care mi-au facut generoasa invitatie:

FUNCTIONALISM, INSTITUTIONALISM, AND BEYOND: REVISITING DAVID MITRANY’S INTELLECTUAL LEGACY.
A CONVERSATION

The Research Institute of the University of Bucharest (ICUB) invites you to a public conversation aiming to introduce, reconstruct and establish the contemporary importance of the work of a significant but forgotten author of Romanian origins, active in the first half of the 20th century, David Mitrany, whose ideas (the functionalist theory of cooperation) – if refurbished and recalibrated to the current landscape of social sciences and public debate – may become a significant element in the construction of the new generation of theories of governance. Reassessing and reconstructing “functionalism” leads however sooner or later to an effort to revisit the fascinating and puzzling life and personality of its originator, David Mitrany. Some excerpts from his bio as presented on the London School of Economics archives page offer a rather intriguing picture of this scholar:
Professor of Political Economy; Assistant European Editor, Economic and Social History of the World War, sponsored by the Carnegie Endowment for International Peace, 1922-1929; Visiting Professor, Harvard University 1931-1933; Dodge Lecturer, Yale University, 1932; Nielsen Research Professor, Smith College, 1951; Member, British Coordinating Committee for International Studies, 1927-1930; Professor in School of Economics and Politics, Institute for Advanced Study, Princeton, New Jersey, 1933-1939 and 1946-1956.
Far from being a neglected author at the time, Mitrany was a preeminent figure. He was considered so important a thinker that when the Princeton Institute for Advanced Studies was created, Mitrany was invited to become one of the fellows representing social sciences alongside a figure like Einstein, representing natural sciences. However, despite the recognition he received during those times and the recognition he receives today as being one of the key theorists inspiring the European integration project, his theoretical and scholarly legacy has been neglected. And although his ideas inspired an entire development in International Relation Theory (called “neoliberalism”, “neoliberal institutionalism” or “functionalist liberalism”) via a lineage of authors including K. Deutsch, R. Keohane and J. Nye, he left posterity no real disciples or school of thought under his name.

Dragos Paul Aligica, visiting fellow at ICUB, will lead the conversation by presenting some introductory considerations regarding the nature, context and applicability of Mitrany’s ideas, with a view to their relevance for the contemporary agenda. In addition to that, Aligica will share some of the preliminary findings of his pioneering work in the David Mitrany Archives at London School of Economics.

david mitrany

(Foto: ejournals.epublishing.ekt.gr)

Puciul de la Uniunea Scriitorilor. Analiza cantitativa.

Am fost admonestat: „Domnule Aligica, dumneavostra cu cine tineti in confruntarea epica, istorica, dramatica de la Uniunea Scriitorilor?” Raspuns: Normal ca tin cu dizidentii, pucistii, revolutionarii. Cu fortele insurgente separatiste. In primul rand, e poza. Doi: felul lor de a fi. Trei: ideea in sine. Patru: numerele. Sa explicam pe patru, ca restul e de la sine inteles cand vezi poza.

Pe de o parte avem 22 de insurgenti, plus 6 din provincie care nu au putut veni – motivat  – dar au dat procura de insurgenta. Total 28. Din astia, cum e obiceiul la romani, cam 25% sunt infiltrati de la alte partide. Deci ramanem cu 21. Plus unul de la SRI, unul de la SIE, unul de la aia de la politie – ca nu se poate face insurgenta sau puci in tara asta fara sa fie institutiile informate de la sursa. 21 fara 3, suntem la 18. Hai sa mai adaugam unu de la rusi – ca asa e la noi la puciuri, traditional. Si inca unu, maxim doi, care nu stiu nici ei ce e cu ei acolo, dar au plecat oamenii de acasa dimineata si au ajuns la puci – presedinte la sectia de tineret a puciului, secretar general cu probleme de femei, garda la telefon, chestori etc. etc. Din nou: vorbim aici pe traditie si precedent, statistic verificat. In fine. Tragem linie si ramanem fix cu 15. Cincisprezece.

Pe de alta parte, care e forta cu care se confrunta? Nici pana acum nimeni nu poate sa spuna exact cati membri are Uniunea asta. Decat ca e „puternica”. Unii ca in jur de 2000, altii ca spre 2500, altii ca poate mai mult, altii ca mai putin. Estimari. Incercati sa aflati un numar mai exact: e imposibil. Si e normal: Sunt literati. Nimeni nu se asteapta sa aiba acolo pe caiet, notat, sa verifice. Uite la data cutare suntem atatia, dintre care platitori de cotizatie la zi atatia samd. Nu. „Cati sunteti, mai, voi la Uniunea asta a voastra?” „Cata frunza si cata iarba, voinicule.” Asta e raspunsul anticipabil. Adica o metafora. Si e normal. E uniune de scriitori, nu de economisti. E „puternica”.

Asa ca daca luam numerele vehiculate si adaugam o marja de eroare, ca la sondaj – sa zicem una generoasa, de +/-30%- rezulta ca sunt undeva intre 1400 si 2700 de membri. Minus aia 15, fortele insurgente separatiste. Si mai exacti de atat nici ca putem fi, date fiind conditiile. Asadar: cincisprezece contra 2000 +/-30% minus 15. Si atunci despre ce vorbim aici!? Ce suflet sa ai sa nu tii cu insurgentii?! Si cu asta am clarificat si ratiunile acestei optiuni personale atat de controversate.

uniunea scriitorilor

(Foto: pressone.ro)

O reactie la situatia prezenta

Intamplarea face ca lucrez saptamanile astea in arhive occidentale pe subiecte care ating de multe ori istoria noastra nationala din secolul 20: mari decizii, situatii cruciale, persoane si personaje nodale apar mereu, ici si colo, din paginile arhivelor. Documente confidentiale si corespondenta inedita devoaleaza o imagine cu totul remarcabila – cel putin unuia ca mine – despre Romania in jocul marilor puteri intre 1916 si 1960 si despre elitele romanesti in acea perioada. Sau mai bine zis despre o parte a acestor elite: acea minoritate care a ramas pro-democrata, pro-occidentala si anticomunista si antifascista chiar si in cele mai grele momente.

Ceea ce reiese din varii arhive puse cap la cap despre acesti oameni (unii dintre ei cvasi-necunoscuti, cum sint cei doi protagonisti ai materialului ce-l impartasesc cu dumneavoastra mai jos – David Mitrany, cel mai important politolog roman din secolul 20 si diplomatul si scriitorul D. N. Ciotori) este: clarviziune, caracter, patriotism, sacrificiu si tragedie. Cand revin seara si intru pe fluxurile din tara, imaginea publica din Romania de azi nu pare un dezastru. Ideea de dezastru are o nota de demnitate si de drama in ea. Ce se vede e altceva: E o farsa. Este absurd. Este stupid. Este penibil. Este grotesc. Pigmei si caricaturi umane cocotate pe varfurile politicii si mass media, topaind, balacarindu-se si incaierandu-se intr-un mahalagism generalizat de neamuri proaste ajunse „ceva” sau care vor sa ajunga „ceva”.

In fine. Asta e. Aici am ajuns. Sa revenim la cei din vechime. D. N. Ciotori catre D. Mitrany, in 1951, razboiul rece incepuse. Despre Romania, elitele sale, despre exil, despre Europa si geopolitica europeana, despre Rusia si Estul Europei. Despre clarviziune si tragedie:

12 Nov. 1951

Mitrany, dragă Mitrany,

Nu de luni, ci de ani tot gândeam să-ţi scriu. Şi am tot amânat: ba că tot auzeam că nu eşti în Anglia, ba că nu-mi dădea nimeni adresa. Mai era şi faptul că eu am un condei nărăvaş: când nu-i e a scrie se poticneşte ca măgarul înţepenit în picioarele de dinainte şi n’ascultă nici de îndemn, nici de ciomag. Vezi bine, eu sunt cu turma foştilor inamici…

Mă gîndesc la vremile când era Anglia, anglie şi România o ţară cu oameni buni la inimă şi dornici să meargă cît mai repede pe acelaşi drum pe care au mers occidentalii. S’au dus acele vremi. S’au dus şi oamenii  care credeau în atâtea lucruri chimerice. Bietul Titulescu s’a stins pe pământ străin, Lupu s’a potolit pe veci, Madgearu a fost străpuns de glonţul propriului său elev, Iorga a fost măcelărit cu toporul şi aruncat în şanţ (Iorga şi Madgearu din ordinul direct al nemţilor) şi cei ce-au mai rămas putrezesc de vii în celulele lui Stalin. Se prăpădi şi bietul Scotus, (îţi trimit un articol despre el) iar, voi, aci în Anglia victorioasă v’aţi dat după zidurile imaginare ale Pactului Atlantic şi vă rugaţi de Stalin să nu vă strângă de gât pentru că „sunteţi civilizaţi” şi, dacă pieriţi voi, ce mai rămâne din civilizaţie? Stalin, bine înţeles, leşină de durere când se gândeşte că va veni ziua când veţi pieri înecaţi de propriile voastre greşeli şi nu va mai fi civilizaţie, nici wisky, ci doar blestemata de vodka.

Tu care, desigur, citeşti toate blestemăţiile politice, ai pus, cumva mâna pe o revistă care apare la Londra „The Eastern Quarterly”? Am scris câteva articole – nu tocmai ortodoxe – iar ultimul a apărut la 15 oct. sub titlul Trenga Stalini. Dacă nu cunoşti revista (e tipărită de Polonezi care sunt complect nebuni, mai nebuni ca irlandezii. Acum cer, cu toţii, să aibă ca hotar Oderul!) aruncă-ţi ochii pe colecţie la Royal Instit şi sunt sigur că te vei amuza sau chiar supăra.

Nu mă pot opri să-ţi spun că socotesc politica britanică întoarsă la vremile lui Palmerston fără Palmerston şi fără Europa de după războaele lui Napoleon. Obsesia de a restabili un echilibru de forţe cu Rusia, împărţind cu ea Europa şi crezând că veţi avea o frontieră europeană pe Oder este, după capul meu, cea mai primejdioasă  halucinaţie. Dar, bun e Dumnezeu şi meşter e şi Dracul: va veni mintea cea de pe urmă în capul oamenilor. Numai să nu ne ia Dracul până atunci.

Ştiu că tu ai publicaţiile celor de la Royal Inst. for F.A. A apărut acum, decurând un volum: „Documents on International Affairs, 1939-1946 Vol I cu o introducere de Toynbee. Eu, după cum ziceau toţi prietenii: ţiganul e certat cu banul” sunt acum, pribeag, ca Ion Fără de Ţară, mai lipit pământului de sărac ce sunt decât ori când şi nu-l pot avea. Dacă poţi….. Nu cum-va vii pe la Paris? Văd că noul guvern întăreşte sârma ghimpată în jurul câmpului de concentrare în care vă închide, dar poate tot faci cum-va să dai pe aici. Dă-mi de ştire şi sper că eşti voinic şi sănătos.

Cu vechea şi afectuoasa prietenie

D. N. Ciotori

12 Place Dauphine

Paris Ier

PS: Multe multumiri Florinei pentru ca a transcris textul de mai sus. Fara efortul ei, nu-l puteam impartasi cu dumneavoastra.

mitrany1

(Foto: mitrany.eu)