Din 2003, de când s-a retras din politica activă, dl Patriciu a lăsat să se înţeleagă în diferite rânduri că va reveni.
Acum câteva luni, atunci când a început să scrie editoriale, a dat un prim semn.
Revenirea în dezbaterea publică anunţa o întoarcere în arena politică.
A intervenit apoi în campania electorală.
Deunăzi, asuma candidatura lui Mircea Geoană.
E un gest politic important. Eu consider că e şi regretabil.
Topirea liberalismului, în varianta sa penelistă, în socialism, ca şi alegaţia potrivit căreia Traian Băsescu ar fi un comunist sunt erori politice majore.
Dl Patriciu nu pare să fi câştigat, în perioada în care a abandonat politica activă, un stil diferit de cel care l-a consacrat la începutul anilor nouăzeci.
Atunci, câteva formule plastice aruncate în public, un dispreţ pronunţat pentru adversari şi o siguranţă de sine care anunţa un om de succes în afaceri se îmbinau cu calcule politice superficiale, precum a fost candidatura sa la Primărie din 1996 (când a avut 3,05%) sau cu o anumită înverşunare iraţională cum a fost cea faţă de CDR.
Varianta de liberalism la care subscrie dl Patriciu e una colorată economic. E vorba, de fapt, despre o variantă simplificată de libertarianism din care dl Patriciu a reţinut doar dispreţul faţă de politică. Acesta pare să fi fost şi să fi rămas singurul său crez.
Dacă nimic din profilul dlui Patriciu nu s-a schimbat, va reveni oare în politica activă?