Pentru că:

 

– Nu am investit (“pe persoană fizică”) niciun ban în cariera ei (spre ruşinea mea, nu am plătit nici măcar un bilet de intrare la un meci al Simonei, dar sper să am ocazia să o fac într-un viitor apropiat);

 

– După ştiinţa mea, nici statul român (al cărui contribuabil sunt) nu a investit, de asemenea, niciun ban în cariera ei (i.e. nu a primit subvenţii, nu i-a pus la dispoziţie infrastructură etc.) sau, cel puţin, statul nu i-a oferit mai multe decât oricărui alt cetăţean român (acces la servicii de educaţie, sănătate etc.). Faptul că familiei ei (şi, probabil, alte persoane/sponsori) a investit în ea este o chestiune/relaţie strict privată asupra căreia nu am dreptul să mă pronunţ;

 

– Ca cetăţean român, nu am votat ca Simona să joace tenis şi să reprezinte astfel România (i.e. Simona nu s-a prezentat în faţa noastră să ne ceară votul promiţând că o sa câştige nu ştiu câte turnee WTA, că o sa ajungă No. 1 etc.). A fost exclusiv alegerea ei şi, evident, munca ei.

 

Prin urmare, n-am niciun merit că Simona a ajuns deja No. 2 şi nici că, cel mai probabil, o să ajungă No.1 (astăzi – Doamne Ajută -, sau mai încolo).

 

Deşi nu-mi datorează nimic, Simona mi-a oferit şi îmi oferă (gratis !) bucuria de o vedea jucând bine şi frumos precum şi satisfacţia că unul dintre noi românii (între noi fie vorba, cel puţin după finala de la Roland Garros din 2014, sunt convinsă că ar fi putut să aleagă şi să obţină orice altă cetăţenie, dar a ales să rămână exclusiv cetăţean român), mai mult sau mai puţin “verzi”, reuşeşte să facă performanţă la cel mai înalt nivel în profesia ei. Câţi dintre noi am ajuns la un astfel de nivel de performanţă şi recunoaştere internaţională în profesia noastră ? (eu, sigur, nu !).

 

Şi încă ceva : pentru simplul motiv că suntem oameni şi nu maşini/roboţi, cu toţii avem (dreptul la) zile mai proaste/mai puţin bune, deci chiar şi marii campioni ca Simona Halep.

 

Ca atare, dragă Simona, îţi doresc să ai, astăzi, o zi bună !… iar dacă n-o să fie (suficient de) bună, te rog să-ţi aminteşti că şi tu ai dreptul la zile proaste şi că mie nu-mi datorezi nimic.

 

P.S. Acest gând/mesaj este o reacţie la comentariile/opiniile unora (eu le spun “misecuvinişti” şi/sau “haters”/“urâtori”) care se manifestă intens în spaţiul public/pe internet zilele acestea.

 

(Foto: glamour.ro)