Author Archives → Implicită sit

…dar chiar murind, legea ANI face victime: senatul Romaniei, y compris Crin Antonescu

Motto: “Omul nu e decat o trestie, cea mai firava dintre toate; dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru a-l ucide – un vapor, o picatura de apa sunt suficiente pentru aceasta. Dar chiar murind, omul ramane mai nobil decat ceea ce-l ucide, pentru ca el stie ca moare, iar avantajul pe care universul il are asupra sa ii ramane universului necunsocut” – Blaise Pascal.

…ati aflat probabil – dar nu din Gandul si nici din Adevarul, care au ignorat stirea – ca legea ANI, retrimisa de catre Traian Basescu parlamentului si aprobata de catre Camera Deputatilor, a fost respinsa aproape in totalitate de catre camera decidenta, Senatul.

Au fost eliminate comisiile de cercetare a averilor si a fost mentinut termenul de un an in interiorul caruia ANI poate efectua verificari asupra averilor persoanelor care si-au finalizat mandatul, in locul celor trei propus de catre presedintie si aprobat de Camera Deputatilor.

De asemenea, s-a mentinut forma initiala, decisa de Senat, in privinta formularelor declaratiilor de avere publice, din care au fost eliminate metalele pretioase, bijuteriile, obiectele de arta si de cult, colectii de arta si numismatica, precum si obiectele care fac parte din patrimonial cultural national sau universal, a caror valoare insumata depaseste 5.000 de euro.

Nu a fost acceptata nici solicitarea presedintelui de a se introduce, in declaratiile de interese, o rubrica in care titularul sa declare daca el, sotul, copiii majori sau parintii sai ori ai sotului au derulat sau deruleaza, direct sau prin intermediul vreunei societati comerciale la care sunt asociati ori actionari, contracte finantate din bani publici.

Totodata, potrivit formei propuse de cele doua comisii, termenul in care vor trebui reactualizate, conform noii legi, declaratiile de avere si de interese, a fost marit de la 30 de zile la 90 de zile dupa intrarea in vigoare a acesteia.

Majoritatea celor care au scris, totusi, despre aceasta noua palma peste obrazul poporului roman, au facut-o indreptand tunurile pe senatorul UDMR, Gyorgy Frunda, seful comisiei Drepturilor Omului (?!?) care a devenit cumva si seful comisie Juridice, condusa de catre sentaorul PSD Grebla. Motive ar fi fost, slava Domnului, destule. De ani buni, alaturi de Norica Nicolai, senatorul se opune din rasputeri oricarei incercari de control al averilor demnitarilor, invocand nici mai mult nici mai putin decat … drepturile omului! Faptul ca se afla in conflict de interese – averea tocmai fiindu-i cercetata, din cate se pare, de catre ANI – nu l-a induplecat. Ba dimpotriva. Discutia cu ambasadorul american, Mark Gitenstein, si cel german, Andreas von Mettenheim, n-a reusit sa-l convinga. Nici ambasadorul american nu s-a aratat impresionat de argumentatia lui Frunda. Daca declaratiile verde-n fata ale ambasadorului american n-ar fi fost suficiente, prezenta ambasadorilor principalelor tari occidentale si a doua zi, la votul legii, ar fi fost pentru oricine un mesaj suficient de limpede. Nu insa si pentru Gyorgy Frunda.  „Un Senat suveran al unui stat membru al Uniunii Europene nu poate accepta o presiune politică şi psihică“, a spus senatorul. Vadim Tudor n-ar fi spus-o mai bine.

A-l prezenta, insa, pe Frunda drept singurul responsabil pentru adoptarea legii in aceatsa forma, cum a facut-o bunaoara Elena Vijulie in Romania Libera (“Gyorgy Frunda a câştigat după ce i-a jucat pe degete pe colegii săi de la PDL. Fără să aibă nici un plan pentru menţinerea atribuţiilor Agenţiei, democrat-liberalii s-au înghesuit în turmă să adopte proiectul gândit de senatorul UDMR”) e o dovada de naivitate. Pedelistii au fost doar ceva mai smecheri decat colegii din Senat – atat si nimic mai mult. I-au lasat pe Frunda si Antonescu la inaintare si au asteptat sa culeaga roadele.

Spre deosebire de Crin Antonescu, care a declarat verde-n fata ca “opţiunea noastră, a liberalilor, e să ne ghidăm în această derută de respectarea principiilor formulate în mod excepţional de domnul Frunda” si  “consecinţa logică ar fi ca noi să desfiinţăm o instituţie butaforică“, pedelistii au ales sa pozeze in victime: “noi am cerut discutarea pe articole, in locul variantei propuse de catre Comisia Juridica, da’ daca nu s-a putut…” Daca nu s-a putut, senatorii Romaniei au zis bogdaproste si au votat legea 115 ‘pentru’, doua abtineri si nici un vot ‘contra’!!!

Ce se mai poate face acum? Am putea continua sa ne vaicarim, declarand inca o data ca “toti sunt o apa si-un pamant”. Asa e, dar asta nu ne ajuta nimic. Dimpotriva. Genul asta de vaicareli suna ca un cantec de leagan in urechile demnitarilor nostri. “Din moment ce toti suntem la fel, si tot intre noi sunteti nevoiti sa alegeti, de ce sa ne facem probleme?” Ei bine, nu e asa. Chiar murind, legea ANI poate – si trebuie – sa produca victime. Multe victime. Mai precis, intregul senat al Romaniei.

Mergeti la www.senatul.ro sau la https://www.senat.ro/Start.aspx ; cautati-va senatorul si trimiteti-i un email sau o scrisoare. Reamintiti-i ca votul e uninominal si anuntati-l ca data viitoare veti vota cu oricine altcineva dar nu cu ea sau cu el. Anuntati-l si pe Crin Antonescu. Oricate scuze i-ati gasit pana acum, luati-va inima in dinti si spuneti-i “catre casi!” Sa nu va lasati induplecati de explicatii si scuze. Sa nu ezitati. Sa nu va tremure mana. Si, mai ales, sa nu uitati. Nici acum, nici maine, nici peste cateva luni si, mai cu seama, nici la urmatoarele alegeri. Nici unul dintre senatorii de astazi nu trebuie sa se mai gaseasca in viitorul Senat. Nici unul.

Luati-va demnitatea inapoi. N-aveti decat un vot. Dar cu el puteti face minuni.

Text preluat de pe Voxpublica

…PDL: Ce facem? Il spalam sau facem altul?

…ca partidul, prezentat si crescut in simpatiile opiniei publice drept Harap Alb, e in fapt murdar pana in albul ochilor e limpede. A recunoscut-o implicit si explicit insusi Traian Basescu. Ba, cu o jumatate de gura, a prins-o din zbor si Elena Udrea, incercand s-o rastalamceasca in asa fel incat sa mai cada, inca o data, in picioare. Degetul pe rana evidenta, insa, l-a pus Monica Macovei: “Dacă nu se va întâmpla nimic şi nu vor lua măsuri, PDL îşi va pierde credibilitatea. Îşi va pierde credibilitatea pentru că PDL a fost singurul partid care a promovat integritatea morală pe agenda sa politică. Pe mine nu mă încălzeşte cu nimic faptul că şi alţii au făcut la fel, că PSD a făcut la fel. PDL nu trebuia să facă la fel pentru că am avut cu toţii alte aşteptări de la PDL.”

PDL e, asadar, precum copilul care vine acasa murdar din cap pana-n picioare, in bancul acela total lipsit de corectitudine politica. Parintii se uita la copil, se uita unul la altul, si se intreaba: “Ce facem? Il spalam sau facem altul?” Ce e mai rentabil? La aceasta ora, in cazul PDL, varianta spalatului mi se pare nu doar prea solicitanta, ci aproape imposibila. ”Daca nu se va intampla nimic si nu se vor lua masuri“, zice Monica Macovei. Too little, too late, cum ar zice americanul. Prea putin si prea tarziu.

Masurile astea trebuiau luate, hat, inca din 2005, cand Vasile Blaga, ministru fiind, si-a numit-o pe doamna Violette, de profesie inginer, la conducerea Directiei Juridice si Control din Ministerul Educatiei si Cercetarii. Am scris si atunci  pe tema asta, pana am facut crampa scriitorului – degeaba. Doamna Violette, delicata, a ramas neclintita pe post. Masurile astea trebuiau luate cand Elena Udrea a cunoscut o ascensiune fulminanta in interiorul PDL,  din motive ramase obscure marelui public. Cum sa mearga astazi Basescu la Blaga sa-i bata obrazul pentru contractele de paza si securitate primite de ginerele sau, stomatologul de 26 de ani, acum doar cateva luni? Blaga va pleca sfios privirea si va intreba, cu umor ardelenesc: “Si EBA ce mai face? Tot in Parlamentul European?” Iar exemplele ar putea continua mult si bine. Increngatura e prea mare si, tare mi-e teama, e prea tarziu pentru a se mai putea face ceva, dincolo de declaratii sforaitoare. Cu care pumn sa bata Emil Boc in masa lui Videanu sau Negoita, condamnand nepotismul? Cu cel al nepoatei, cu cel al soferului – ambii consilieri personali ai primului ministru? Sau poate cu cel al lui Baba? Va spun: too little, too late.

Mai bine facem altul. Exista, dupa cum spuneam zilele trecute, un culoar de oportunitate deschis tocmai de aceasta criza. Lumea s-a saturat de intreaga clasa politica si vrea altceva. Exista un orizont urias de asteptare care poate si va fi exploatat. Natura are oroare de vid. Cineva, cumva, va ocupa acest coridor – iar acel cineva nu va fi nici Oprea si nici UNPR. Dincolo de criza, in urmatorii cativa ani pe acest coridor se va da marea batalie – nu in PDL, nu in PSD, PNL sau UDMR.

Dupa cum observa si Cristian Teodorescu, e nevoie de un altfel de partid NU pentru a castiga alegerile, NU pentru a forma guvernul. Asta o poate face oricine – si PSD si PDL si PNL si UDMR. E nevoie de un partid care sa ofere o gura de aer proaspat unui electorat pe cale de a se sufica de indignare. Un partid care sa reprezinte un semn de normalitate. E nevoie de un partid care sa restaureze increderea romanilor in politica. Asta, va asigur, e infinit mai important decat formarea guvernului.

Text preluat de pe VoxPublica

…suspensorii lui Băsescu

…sunt o fire înţelegătoare. Înţeleg, bunăoară, că există în politică o scamatorie a retoricii: scoţi pe gură un porumbel pentru a abate atenţia de la faptul că, să zicem, stai aşezat pe un arici. Există şi aici cele trei faze ale oricărei scamatorii: ‘the pledge’, ‘the turn’, ‘the prestige’. Înţeleg, bunăoară, că poţi, ca partid de opoziţie, depune moţiuni de cenzură şi cere alegeri anticipate, când în realitate ştii foarte bine ce ar presupune asta: câteva luni de instabilitate care ar alunga nu doar investitorii (câţi vor mai fi fiind ei) ci şi împrumuturile de care România are nevoie doar pentru a se menţine pe linia de plutire. Ştii că asta ar reprezenta o victorie a la Pirus, lăsându-te la guvernarea unei ţări intrată în faliment, dar faci, totuşi, aceste scamatorii retorice pentru a-ţi intări imaginea publică. Pot înţelege.

Ceea ce nu pot înţelege, însă, în ruptul capului, e momentul în care începi să-ţi iei scamatoria în serios; momentul în care chiar începi să crezi că-ţi zboară porumbei din gură şi că, de fapt, nici nu stai pe vreun arici. Momentul Vosganian, altfel spus, în trei paşi – the pledge, the turn, the prestige:

“În săptămânile care vor urma riscăm ca această stare de nelinişte socială să ducă la dezordine socială şi la blocarea instituţiillor statului. De aceea, este nevoie în acest an de o cotitură politică majoră cu primul pas schimbarea guvernului Boc, crearea unei alte majorităţi parlamentare şi al treilea să fie suspendarea preşedintelui“, a mai spus senatorul liberal.

Imaginaţi-vă cam ce ar însemna o tentativă de suspendare într-o asemenea perioadă. Imaginaţi-vă coşmarul. Asta deja nu mai e scamatorie. Asta e sinucidere. Înteleg că poţi să-l urăşti pe Băsescu. Înţeleg că poţi să dispreţuieşti preşedintele şi să înjuri preşedintele. Nu înţeleg, însă, că poţi să-ţi urăşti sau dispreţuieşti, ca politician, ţara; că eşti dispus s-o sacrifici, cu bună ştiinţă. Ca persoană particulară o poţi face, in extremis, până şi pe asta. Ca politician, niciodată.

Text preluat de pe VoxPublica

…mila de sindicalişti

…mila pentru ca nu inteleg niciodata ce li se intampla, de ce se intampla si de ce tocmai in tampla lor.

– mila pentru ca sunt purtati de colo pana colo, aburcati in autobuze, inarmati cu pancarte sau fluierici si pusi sa manifesteze pentru nu stiu nici ei ce. Li se spune “du-te-n colo“, li se spune “vino-ncoace“, “fluiera”sau “nu mai fluiera“. Li se spune “gata, acum mergi acasa“. Si nu li se pare nimic anormal, nimic degradant in asta – dimpotriva, sunt mandri de iluzia ca au un cuvant de spus. C-o fluierice isterica.

– mila pentru ca, undeva pe drumul dintre Decembrie ‘89 si mai 2010, si-au pierdut identitatea. Nu mai au chip – iar asta e, poate, cel mai tragic lucru care i se poate intampla unui om.

– mila pentru ca pierd chiar si atunci cand castiga o suta de lei in plus la salariu. Pierd, pentru ca asta le intareste convingerea ca apartenenta la un sindicat are rost in masura in care asigura oarescari beneficii materiale. Pentru ca isi ciopartesc singuri o apartenenta care le-ar fi putut, teoretic, conferi sens.

– mila pentru ca nu fac parte dintr-o asociatie profesionala. Daca ar face, ar milita in primul rand pentru demnitatea meseriei lor si pentru a se asigura ca doar cei mai buni dintre cei buni raman in breasla. Daca ar face, ar fi mai presus de toate mandri de meseria lor, mandri de ceea ce fac si cum fac. Daca ar fi asa, n-ar accepta sa fie amestecati la gramada, in devalmasie, profesori cu asistente medicale si tipografi, in tot felul de “blocuri sindicale” cu acronime carora multi le-au uitat deja originile (CNSRL- Fratia?)

– mila pentru ca si dupa ce vor iesi la pensie, vor ramane sindicalisti cu sufletul, pentru asta e singura apartenenta pe care au cunoscut-o, care le-a oferit macar iluzia sensului, chiar daca acest sens se reduce la tichete de masa, tabere sindicale, un corn cu lapte si-o suta de lei in plus sau in minus la salariu.

– mila pentru ca nu stiu nici macar sa se rateze frumos, de unii singuri. Si de ratat, se rateaza tot cu sindicatul.

Si-apoi, intr-o buna zi, se vor scarpina nedumeriti in crestet, vazand ca in oglinda din baie, dincolo de periuta de dinti, nu se mai zareste nimeni. Nimeni.

Text preluat de pe VoxPublica

Pasul unu, Basescu: Voi respinge legea ANI daca i s-a diminuat capacitatea!

… spuneti-i cum vreti. Spuneti-i viclenie, spuneti-i instinct politic sau pur si simplu instinct de supravietuire. Dar Traian Basescu pare ca realizeaza ceea ce nouazeci si doi de senatori, de toate culorile politice, nu pot intelege si pace – si-anume ca nu poti scuipa in fata un popor in vreme ce-i reprosezi ca e murdar pe obraz si-i ceri sa se spele cu apa rece. Nu neaparat pentru ca nu frumos sau pentru ca nu e moral. Ci, pur si simplu, pentru ca (mai cu seama in aceste conditii) e un gest sinucigas din punct de vedere politic. Spuneam mai devreme ca primul pas pentru refacerea legii ANI trebuie sa inceapa de la cererea SAR si IPP: presedintele sa refuze promulgarea.

Iata raspunsul complet al lui Basescu:

Intrebare: Veti promulga legea ANI?

Basescu: Nu a ajuns la mine. Va asigur ca nu voi promulga o lege care e in afara a ceea ce s-ar fi putut face tinandu-se cont de observatiile CCR. Daca s-au facut excese in diminuarea capacitatii ANI de a raspunde motivului pentru care a fost creata, cu siguranta o intorc inapoi.

Nu va repeziti sa spuneti ca raspunsul lasa prea multe portite deschise pentru interpetrare si, deci, nu poate fi credibil. S-ar putea ca atunci cand o respinge – cum cred ca o va face – sa fiti nevoiti sa apelati la alte sofisme.

Bun, sa zicem ca o respinge. Si ce? Ce zice Basescu? “Nu a folosit la nimic faptul ca am semnalat cand s-a dat faimoasa lege a pensiilor, ca fondul de pensii va ramane fara acoperire. In campanie am spus ca fondul de pensii e in colaps. Am intors inapoi Legea salarizarii diplomatilor, am primit-o inapoi in 48 de ore. Nu ma scuz, si eu sunt parte a clasei politice, am facut si eu erori pe care le-am recunoscut, desi se exagereaza cand se vorbeste de promulgarea Legii salarizarii personalului din invatamant. La unanimitatea care a fost, o primeam inapoi la fel“.

Aici intervine pasul doi, de care vorbeam inainte: senatorii cu pricina si liderii lor de partid trebuie presati in asa fel incat sa inteleaga ca isi amaneteaza viitorul politic incapatanandu-se sa retrimita legea ANI spre promulgare in aceeasi forma sau doar una vag cosmetizata. Am spus si cum s-ar putea face: e-mailuri, scrisori, chiar si pichetari de sedii. Nu se vor lasa toti convinsi. Nici nu trebuie. E nevoie doar de o majoritate simpla.

Daca si-au pierdut instinctul de supravietuire, e timpul sa li-l redestepte cineva.

UPDATE: Ii puteti contacta usor prin https://www.senat.ro/Start.aspx

Uitati-va dupa link-ul “Senatorul Dumneavoastra” si dati click pe fotografie.

Un exemplu, Petru Filip:
Activitate în teritoriu

Contact în teritoriu Oradea, Parcul Traian nr. 14, tel. 0259.416.864, jud. Bihor.

Alte informaţii

Coordonate de contact Biroul Senatorial: Str.Traian Mosoiu,nr.6,Oradea
Site grup PDL Senat: www.pdlsenat.ro
Tel/Fax:0359/458.453;
Program audiente in teritoriu:Vineri, Sambata:9-12
E-mail: filippetru2003@yahoo.com


…prima coaliţie britanică după Al Doilea Război Mondial! (prima pe timp de pace după 1931)

…dacă e să ne luam după ultimele evenimente politice din Marea Britanie, ne aşteaptă vremuri grele. Doar în faţa lui Hitler au mai apelat britanicii la formula coaliţiei guvernamentale şi a guvernului mix. Pe timp de război. Pe timp de pace au mai avut una în 1931, când Anglia se zbătea în mijlocul crizei economice. Deşi nici unul dintre cei trei lideri nu s-a aventurat în detalii în timpul campaniei electorale, toţi au vorbit despre măsuri de austeritate. Astăzi se zvoneşte despre reduceri masive din sectorul bugetar (care consumă mai mult de jumătate din GDP-ul anual) şi de creşterea TVA de la 17.5 la 20% până la sfârşitul anului.

Dar ceea ce mi se pare cel mai interesant e motivaţia alianţei “împotriva naturii” dintre conservatori şi Liberal Democraţi. Nick Clegg, liderul liberalul-democraţilor a spus-o verde-n faţă: “We are going to form a new government — more importantly, we are going to form a new kind of government,” (“vom forma un nou guvern – dar cel mai important, vom forma o nouă formă de guvern”). Condiţia esenţială pusă de Clegg, acceptată de Cameron şi respinsă de Brown a fost reforma sistemului electoral în aşa fel încât, la următoarele alegeri, peste cinci ani, să devină mai proporţional, permiţând existenţa unei pluralităţi a vocilor.

Tot Clegg a mai explicat şi că oficialii laburişti  ”see opposition as a more attractive alternative to the challenges of creating a progressive, reforming government” (văd opoziţia o alternativă mai atractivă decât aceea de a răspunde provocării de a crea un guvern progresiv şi reformist).

Concluziile le puteţi trage singuri. Mai ştiu câţiva lideri din România care văd acum opoziţia ca pe o alternativă mai atractivă decât guvernarea. Dar despre asta într-o postare viitoare.