Problema pusă de comentariile de pe marginea subiectului Pleşu/Patriciu poate fi însă reprodusă şi în termenii expresiei publice a unui alt caz, grupul reformiştilor din PDL şi relaţia lor cu restul partidului. Avem aici aceeaşi dispută între retragerea într-un grup bazat pe nişte principii clar afişate şi găsirea unor soluţii prin care principiile acestea clar afişate să nu te izoleze de restul societăţii. Formularea iniţială a acestei dileme aparţine ziariştilor Deutsche Welle Petre Iancu si Horaţiu Pepine (găsiţi linkul pe blogary café de pe facebook).
Să remarcăm că bunul simţ comun ne ajută prea puţin să rezolvăm similar ambele cazuri din această paralelă. Natural, ai tendinţa să-i dai dreptate lui Pleşu când este criticat de Alina Mungiu. La nivel uman, nu e normal ca primul impuls să fie să dai cu barda în stânga şi în dreapta doar pentru că unul sau altul te face din vorbe pe tine sau pe prietenii tăi. Încerci soluţia diplomatică înainte de orice şi vezi ce urmează. În felul ăsta le indici celor care te urmăresc că viaţa e ceva mai complicată decât onoarea nereperată. Din perspectiva opusă, radicalismul principiilor e necesar în discursul public. Macovei şi Preda sunt cel mai bun exemplu. Mie îmi e greu să cred că dacă cei doi nu menţineau pe agenda publică problema integrităţii în PDL dintr-o perspectivă a reformei interne, ar mai fi existat la ora actuală un potenţial de schimbare la congresul din mai cu oarecare şanse electorale. Da, să zicem că un Sever Voinescu, un Flutur, un Ionuţ Popescu (în măsura interesului), sau (de ce nu ?) AndreeaPaul-Vass ar fi venit în prima linie a partidului şi ar fi dat impresia unei schimbări. Potenţialul electoralal unei astfel de schimbări însă nu e foarte mare. Oamenii nu i-ar percepe pe respectivii drept voci autonome, oameni capabili să conducă partidul şi nu să fie conduşi de subalterni, pentru că ei înşişi nu se identifică foarte clar cu o preocupare aflată pe agenda publică.
Şi ne întoarcem la dilema formulată iniţial. Ce am face fiecare dintre noi când am fi puşi în situaţia alegerii între expresia publică radicală a unor principii (nu de alta, dar altfel ajunge lumea să-l creadă pe câte un Cristian Boureanu că eşti lipsit de coloană vertebrală) şi semnalul că o etică personală trebuie să prevaleze rigidităţii doctrinare (nu de alta, dar altfel rişti să ajungi să-ţi pierzi de tot umorul, vezi cazul Costi Rogozanu) ? Nu am un răspuns definitiv, dar cred că cele două poziţii nu trebuie privite ireconciliabile din perspectiva discursului public. Cred că Preda şi Macovei sunt deja bine identificaţi cu un discurs reformist, ar putea să transmită semnale că nu vor să devină iacobinii PDL. În sensul ăsta, cooptarea lui Sever Voinescu mi se pare o mişcare bună. Mai departe, remarcile lui Cristian Preda că Emil Boc este de mai bună calitate decât Ponta şi Antonescu la un loc mergîn aceeaşi direcţie. Domnului Andrei Pleşu e mai greu să-i faci recomandări, în viaţă trebuie să-ţi recunoşti limitele, dar tare mi-ar plăcea să-l invite pe Gabriel Liiceanu la emisiunea lor comună de duminică să vorbească despre îmbogăţiţii tranziţiei.
Viaţa publică, principiile şi flexibilitatea. Ce învaţă unul de la celălalt Andrei Pleşu şi Monica Macovei
Încă mai apar ecouri la disputa dintre Andrei Pleşu şi Dinu Patriciu. Ultimul în serie, Alin Fumurescu, le reproşează preopinenţilor Alina Mungiu şi Costi Rogozanu că ori îl interpretează cu rea-credinţă pe Pleşu ori pur şi simplu nu-l înţeleg. Cei doi îi reproşează lui Pleşu că nu a fost mai radical în relaţia cu Patriciu şi nu a comis un gest mai dramatic: ori o glumă groasă de genul practicat de dl. Patriciu la adresa lui Gabriel Liiceanu, ori o demisie iremediabilă de la ziar.
Facebook Comments
@Petru Moldovan,
Eu sunt adeptul oricarei solutii care sa functioneze. Partid nou, reforma PDL, DNA curata PSD si PNL. Problema e ca nu cred in succesul unui nou partid. Cel putin, pentru 2012 nici macar intrarea in parlament nu o cred fezabila, in afara situatiei in care se constituie prin ruperea unuia sau mai multor partide existente.
Pana in mai, eu unul as discuta despre sansele PDL de reforma interna si de reconectare la agenda publica. Sunt de partea lui Aligica aici, mai bine sa ne incapatanam sa stam de vorba cu cei care mai au sanse decat sa dam cu usa de perete pentru ca nu iese cum vrem noi.
@Petru Moldovan
Un partid nou nu e o idee chiar proastă. Dar eu aş zice că singurul partid nou care ar avea şanse la noi ar fi tocmai unul cu conotaţii creştine şi conservatoare.
Ca o concluzie inteleg ca nu ne mai pierdem vremea sa asteptam congresul PDL si o punem de un partid nou, dar nu Alba ca Zapada ci Neagra ca Asfalstul sau asa ceva (acuma serios vorbind daca numele nu e ocupat eu i-as spune simplu Partidul Popular – apropos de PPE si fara conotatii crestine sau de alta natura).
Ce ar implica din punct de vedere logistic o asemenea initiativa? Poate ar fi mai usor din punct de vedere legal sa se porneasca cu un ONG pe Internet care nu e partid dar toata lumea stie ca o sa devina partid? Ma gandesc de exemplu la un mod decent si legal de a colecta o cotizatie platita cu cardul inainte de a strange alea su stiu cate zeci de mii de semnaturi in nu stiu cate judete ca sa inregistrezi legal un partid la tribunal…
@tucu,
sunt absolut de-acord cu tine ca cineva trebuie sa tina sus steagul integritatii si al sensibilitatii la discursul reformist. Cum faci insa sa si castigi? Bun, e ok si sa mori eroic, dar nu-mi doresc asta pentru Macovei si Preda.
Cat priveste inotul alaturi de rechini, da, intotdeauna sunt riscuri cand vrei sa faci ceva. De la chestiuni simple, cum a fost cu Basescu Costica Pristanda si terenul din satul francez dat la schimb cu terenul din parcul Bordei. Sunt situatii in care legea si morala publica iti lasa un spatiu foarte-foarte ingust de joc. Basescu nu s-a lasat agatat legal in povestea asta, dar treaba ar fi putut sa-l afecteze tare daca ar fi iesit la iveala intr-un context electoral mai delicat.
@Alex Rauta,
Sincer sa fiu nu prea inteleg ce intelegi tu prin a inota cu rechinii.
Sa pactizezi cu ei? Crezi ca se poate?
Monica Macovei ca si Basescu au fost izolati de rechini,de cei ce se simt bine cu rechinii, de cei ce cred ca pot juca rolul pestilor gunoieri care convietuiesc cu rechini.
Au avut insa , si au un suport extraordinar din partea celor ce s au saturat de rechini. Care nu mai vor sa traiasca cu rechinii.
Si uite ca acestia se dovedesc de 8 ani mai puternici.
Eu cred ca astazi,cu orice risc,cu riscul de a fi izolat de niste politicieni de doua parale,Monica Macovei,Preda Voinescu si cine o mai avea curajul si puterea trebue sa devina portstindardul celor ce doresc o atitudine si o actiune radicala.
Cred ca o echipa care poate produce un discurs radical despre cinste corectitudine ,justitie, va cistiga electoratul cu toate miriielile politicienilor care cred ca politica inseamna a inpaca si capra si varza.
Monica si Preda si ceilalti nu trebue sa cucereasca partidul ci electoratul.
@tucu, sunt de-acord ca nu e lipsita de probleme comparatia. Pana la urma insa, avem de-a face cu manifestarile aceleiasi probleme: inoti cu rechinii sau te retragi pe vreo insula sigura dar izolata. Tandemul Plesu Liiceanu cumva raspund acestei intrebari prin dialogul dintre cel care e retras pe insula puritatii morale (Liiceanu) cu cel care inoata alaturi de rechini (Plesu). Eh, cum sa faca Macovei si Preda astfel incat sa iasa din izolarea la care-i condamna partidul sau la care risca ei sa condamne partidul daca vor castiga. Nu riscam sa repetam povestea din 2004-2008, cu un Traian Basescu ofensiv pe o agenda buna, dar izolat treptat-treptat? Iar Macovei si Preda nu au calibrul politic al lui Basescu.
Foarte bun, si mi-a placut mai ales finalul. Da, mai au multe subuecte, sa avem rabdare
cele bune
rc
Nu cred ca este vorba de o dilema ci de gradul de angajare intr o actiune politica.
Desi s a creat istoria ca intelectualii de marca se distanteaza de radicalism in ideea ca lumea e facuta din griuri nu din alb si negru,au fost destui care au militat prin toate mijloacele -inclusiv cu arma n mina- pentru o idee politica.
In cazul de fata cred ca s au cam amestecat lucrurile.Disputa dintre Andrei Plesu si Dinu Patriciu pe tema Liiceanu e o disputa marginala.Liiceanu este greu de inghitit mai ales cind te crezi buricul pamintului.
Lipsa unei atitudini ferme din partea lui Andrei Plesu fata de mizeria politica creata -zic eu -de presa si oamenii lui Vintu, Voiculescu si Patriciu este insa de comentat..
Atita timp cit de o parte a baricadei sunt implicate discursuri radicale, cine se situeaza pe partea noastra a baricadei nu poate raspunde decit la fel.
In aceasta lupta discursul Monicai Macovei sau a lui Cristian Preda este corect.Discursul lui Andrei Plesu,atunci cind exista, este ezitant.
Unui Rogozanu nu i se poate raspunde decit pe tonul folosit de Rogozanu altfel receptorul mesajului nu va priceope decit ca Rogozanu are dreptate iar cel ce foloseste un discurs tip Andrei Plesu o scalda.
Am o mare admiratie pentru Andrei Plesu si stiu ca nu este construit pentru un discurs radical si violent dar astept ziua cind macar o data n viata va injura de mama ciuma rosie.