Pentru Ernesto Sabato

Noi suntem mereu alături de noi înşine. Noi ne iubim pe noi neiubindu-i pe alţii sau ne detestăm, adorându-i. Noi avem o problemă, cu noi şi cu lumea: lucrurile noastre nu se întâmplă niciodată aşa cum ne-am închipuit că trebuie să se întâmple.

Noi suntem poporul prin excelenţă creştin. Ne închinăm la fel dărâmând biserici şi construindu-le. Avem preoţimea cea mai coruptă şi cele mai multe sărbători oficiale. Pe cei morţi îi cinstim cu colivă, cu mici şi cu bere, iar pe cei vii – cu flegme în faţă.

Noi suntem cei mai cinstiţi, fiecare în parte. Urâm să fim înşelaţi, atunci când îi tragem pe sfoară pe alţii. Iubim adevărul, mai ales dacă ne convine. Străinii cred despre noi că una spunem şi alta facem, sau că ne răzgândim la fiecare două minute. Dar noi credem mereu cu tărie în ceea ce zicem şi facem.

Noi suntem familişti şi conservatori. În sărbătorile noastre s-au amestecat obiceiurile popoarelor, unele aproape pierdute, şi s-au inventat noi tradiţii. Centrul vieţii noastre e casa, dar sângele nostru latin nu se prea înfierbântă la abandonul şi suferinţa copiilor noştri.

Noi suntem paşnici şi primitori. Avem trei sau patru partide de extremă dreaptă, un preşedinte interimar care ar pârjoli secuimea pentru că nu a votat la referendum şi un turism mizerabil.

Noi suntem harnici, inteligenţi, curajoşi. Nimic bun n-a ieşit încă din asta, probabil din cauza teribilului ghinion istoric. Revolta noastră demnă contra Germaniei naziste a scurtat Al Doilea Război Mondial cu o mie de ani, dar ne-a făcut prizonierii Armatei Roşii.

Noi ştim să ne descurcăm cel mai bine, pentru că ne aflăm mereu în încurcătură. S-a întâmplat, demult, să refuzăm regulile, să rătăcim drumul, să încâlcim iţele destinului nostru comun, şi am deprins organic arta improvizaţiei.

Noi nu am cunoscut prea des libertatea, din pricina răutăţii celor puternici. Dispreţuim profund democraţia în sensul domniei legii, dar o iubim ca dictatură a majorităţii, care e viscerală, imprevizibilă. Ne plac tiranii care ne dau de mâncare şi ne simţim persecutaţi numai atunci când nu ne merge bine.

Noi suntem poporul cel mai spiritual. Dovada acestei mirabile spiritualităţi este cvasiinexistenţa noastră istorică.

Noi suntem bovarici. Ne rugăm în neştire, fără a nădăjdui la ceva. Şi locuim ţara cea mai frumoasă care a fost…

BLOGUL ALB