La sfârşitul lui aprilie, conform unui sondaj INSCOP, din totalul românilor aflaţi în ţară:
- 46% nu auziseră de Mişcarea Populară.
- 15% auziseră de ea dar nu aveau o părere formată.
- 23% auziseră de ea şi aveau o părere negativă (cam atât era electoratul USL în decembrie).
- 16% auziseră de ea şi aveau o părere pozitivă.
Sondajul IRES efectuat la câteva săptămâni după aceea arată următoarea împărţire, uşor diferită:
46% nu auziseră de Mişcarea Populară.
Creştere zero de notorietate. Bănuiala mea este că aceştia sunt oamenii care nu votează sau care se informează doar la momentul alegerilor importante.
8% auziseră de ea şi nu aveau o părere formată. Faţă de sondajul anterior au dispărut 7%. Sunt oamenii care au căpătat o părere pozitivă sau negativă, după cum vei vedea mai jos.
26% auziseră de ea şi aveau o părere negativă. Creştere de 3%.
20% aveau o părere bună sau foarte bună. Creştere de 4%.
Şi iacătă că am ajuns la 20% din populaţia aflată în ţară. La sfârşitul lui martie scriam pe Sociollogica un articol intitulat „Partidul lui Traian Băsescu – perspectiva sociologică”. Acolo vorbeam de 21% din populaţia aflată în ţară ca reprezentând publicul iniţial al unui partid MP. N-am dat-o în bară chiar rău de tot.
Acest 20% e mai mare decât pare. Înseamnă 3,2 milioane voturi. Cu atâtea voturi ARD lua 43% în decembrie. Cu atâtea voturi un candidat la prezidenţiale intră sigur în turul doi.
Însă ăsta este publicul maxim în clipa de faţă. Sunt oamenii cărora le place Fundaţia. Dar dacă îi pui să voteze pentru un Partid Mişcarea Populară, reacţionează la fel? Unii pot fi votanţi UDMR. Alţii poate că nu au interes foarte mare faţă de politică şi nu vin la vot foarte des. Un sub-grup poate fi format din oameni care-şi depun încrederea în „ceva nou”, sunt dezamăgiţi din motivele X sau Y şi o iau de la început.
La întrebarea asta nu se poate răspunde încă. În primul rând pentru că partidul încă nu există. În al doilea rând pentru că subiectul este evitat de majoritatea sondajelor (… pentru că partidul încă nu există).
Există sondaje în care partidul MP are 3,5% din voturi. Există sondaje în care are 9% din voturi. Dacă nu vorbim despre voturi, ci despre totalul populaţiei (ca să facem legătura cu acel 20% de mai sus), scorurile sunt mai mici. În unele sondaje partidul MP ia o treime sau un sfert din electoratul PDL (şi asta înainte să… existe oficial). În altele PDL nu e afectat. În concluzie: haos, deranj, semne de întrebare.
Momentul apariţiei oficiale va aşeza Partidul Mişcarea Populară undeva între 3% şi 30% din intenţia de vot. Contează din punctul meu de vedere:
- Vizibilitatea poziţionării lui Traian Băsescu.
- Purtătorii de mesaje.
- Mesajele.
- Contextul – cu bătaie spre guvernarea USL.
Trei aspecte din patru lipsesc acum. De aceea semnele de întrebare şi neclarităţile când vine vorba de măsurarea opţiunii de vot.
Toate cele patru aspecte au de-a face cu comunicarea. Prin comunicare vin procentele, prin procente vin credibilitatea, resursele, imaginea de „partid pe val” care contează atât de mult.
În acest context, europarlamentarele sunt un test extrem de plăcut. Aceste alegeri funcţionează precum un amical înainte de prezidenţiale şi de anul 2016. Miza nu e gigantică. Prezenţa e mică – un partid pe val, care-şi poate mobiliza în mod eficient susţinătorii, poate obţine un rezultat-surpriză, care la rândul său aduce credibilitate şi resurse. Pentru 2016, aspectele astea două sunt decisive.
Cioc, cioc, primiți cu cîrcoteala? Ieri, vineri, pe la prînzișor vine un e-mail: poftiți tabelul de strîns semnături pentru înscrierea Partidului Mișcarea Populară, ar fi bine să adunați măcar vreo zece, și să-l aduceți mîine, sîmbătă, la ora 12, în locul X. Bre, cam din scurt… (Asta apropo de comunicare)
O idee de slogan pentru MP: Noi am ales, alegeti ne!Merge si referitor la program, si la oameni.
Sau: Noi am ales, e rindul vostru sa alegeti!
Florina ??! Nu merge așa. Tb găsit un cuvânt-cheie-cu-lipici (cum a fost anticorupția) și construit ceva în jur. Astea-s vide, ba mai mult, sugerează că au intrat prin fața cozii să aleagă ceva, ghearele mai grase… Ponta ar putea zice „Am ales plagiatul, alegeți-mă”, ar fi numai bine. Lasă-i să-și găsească ideile, obiectivele.
Yeba
Ca punct de plecare, nu ca slogan de campanie, slogan e mult spus. Exact ca să-şi stabilească programul şi oamenii. Sa aleagă cu ce şi cu cine se prezintă. Aştia sîntem, asta vrem.
Florina Yeba Sau : ” Traim in socialism , noi vrem Capitalism si Libertate ! ”
Coruptia-anticoruptia , 300 , 600 …Astea atrag aceeasi oameni . Ar fi de preferat si altii sa vina spre aceasta miscare de CENTRU-dreapta . Cam cati patroni or fi in Romania ? Pe ei cine ii reprezinta ? PNL ?
Pai se poate, domnu’ Mateescu? Incepeti ultrapozitiv, le vorbiti de 43% si, cand sa inceapa oamenii sa promita functii si mandate, ii pocniti in cap: in momentul asta nu prea au cu ce, in afara de Base.
Lasand gluma la o parte, perfect de acord cu formularea „Toate cele patru
aspecte au de-a face cu comunicarea. Prin comunicare vin procentele,
prin procente vin credibilitatea, resursele, imaginea de “partid pe val”
care contează atât de mult.”
Daca n-au idee cum sa faca asta, sa studieze intens strategia de comunicare a PDL 2008-2012 si …… sa faca exact pe dos.
Două sugestii:
– Lectură cu creionul în mână a Principelui
– Excursie în ţară, nu pe Valea Prahovei sau la Mamaia, ci în localităţi de genul celeia în care era să ia bătaie Elenina.
Nea Nu ştiu dacă s-a mai dat link-ul:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=wu8Viq0Jikg#t=15s
BarbuMateescu Alo, domnu’, nu se aude? Io sunt ăla care am scos cuţitu la Elenina, pune, rogu-te, filmuleţul în română, dublat, nu subtitrat, sa să înţeleg şi eu ceva.
Nea OK.
După alegeri, Mitt Romney a spus că a pierdut pentru că Obama a dat oamenilor lucruri gratis. Şi am fost de acord cu el. A spus că 47% din populaţie nu-şi va reveni niciodată, şi am fost de acord şi cu asta.
Dar greşeam. Conservatorii ar trebui să ţintească 100%. Vai, dar nu putem să câştigăm în California! Ba da, putem să câştigăm şi în California. Iată cum: Mitt Romney nu a pierdut pentru că Obama dădea lucruri gratis, Romney a pierdut pentru că nu a spus oamenilor cum pot să obţină lucruri MAI BUNE. Toată lumea e motivată de interesul propriu. Toată lumea. Acum e în interesul a jumătate din populaţie să primească asistenţă socială. Ei cred că acest lucru se potriveşte cu interesele lor. Trebuie să le arătăm cum este în interesul lor, cum ar trăi mai bine să nu depindă de asistenţa socială. E greu. Oamenii vor în mod natural lucruri cu efort mic.
Lucrul pe care trebuie să-l facem cât se poate de clar – Romney n-a făcut niciodată asta – este să spunem că nu vom arunca oamenii în stradă. Dacă reuşeşti să convingi oamenii că politicile tale înseamnă foamete pentru ei şi pentru copiii lor, se vor lupta cu tine până la capăt. E o prostie. Trebuie să dăm o ALTERNATIVĂ MAI BUNĂ.
Ce trebuia să facă Mitt Romney când s-a dus în Pennsylvania [stat decisiv] era să se ducă nu la minele de cărbuni [zonă republicană din vestul statului] ci în South Philadelphia [zonă democrată]. Trebuia să se ducă în faţa unei mulţimi compuse din votanţi ai lui Obama, trebuia să se urce pe podium, trebuia să asculte huiduielile şi strigătele. Trebuia să aştepte ca strigătele să înceteze şi să zică: ‘ştiu că n-o să mă votaţi. Vi s-au spus minciuni despre mine, vi s-a spus că nu-mi pasă de voi, de fapt îmi pasă, nu pot fi preşedintele a jumătate de ţară, sunt preşedintele tuturor americanilor. Vi s-a spus că politicile mele o să vă ducă la foamete, şi eu aş fi furios dacă aş crede asta despre un candidat’.
M-aş îndrepta spre cea mai furioasă persoană din mulţime şi l-aş întreba: ‘domnule, n-o să vă întreb dacă trăiţi mai bine ca acum patru ani, n-o să vă întreb despre copii sau patriotism, ci o întrebare simplă: sincer, în clipa asta crezi că trăieşti cea mai bună viaţă pe care o trăieşti? Nu e cea mai bună viaţă pe care eu mi-o pot imagina despre tine. Ai o locuinţă proastă, ai mâncare proastă, un mobil prost. Guvernul îţi dă exact îndeajuns până la scrutinul următor (..) Cred că mai degrabă decât un telefon prost, cumpărat cu banii de asistenţă socială, ai vrea un iPhone 6, ai vrea să fii primul la coadă, să poţi să-ţi cumperi cel mai bun mobil. Dacă ne dai o şansă, în loc de creştere economică 0,5-1%, există atât de multă energie în economia asta, atâtea locuri de muncă care s-ar produce dacă rolul statului ar scădea, că am avea creştere economică 5-6%, fiecare ar putea munci pe un salariu mare. Ai decide ce să faci cu banii: vrei o maşină? Bine. Vrei să locuieşti într-un apartament mai bun? Ai putea face asta’.
(…) Trebuie să le arăţi că pot trăi mai bine. Că există o cale mai bună. Asta-i tot. Jim DeMint [preşedintele Heritage Foundation] spunea acum câteva zile: democraţii dau bomboane gratis iar republicanii vând legume. ŞI ARE DREPTATE. Legumele sunt bune pentru sănătate, bomboanele îţi strică dinţii şi cauzează diabet, dar trebuie să le arăţi oamenilor că pot trăi mai sănătos’.
BarbuMateescu Nea Boooooooooooooooo! Huuuuuuuuuuuuuu!
(pisici moarte, verze murate, oua clocite, tavalit prin catran si fulgi, pus calare pe o prajina si plimbat prin centru)
Nea Păi s-o trimită pe Elenina, că știe deja cum e treaba.
Nea da’ ce drac să caute principele în olteni şi alte localităţi de gen? crezi că va mai convinge pe cineva în afară de nebunul satului?
Petru mine este importanta raportarea la istoria recenta a Romaniei din 1989 incoace. Am uitat de unde am plecat. In istorie, ammezia se plateste scump.
Din punctul meu de vedere, mai contează: programul, unu. Cu comunicarea corespunzătoare, bineînţeles. Şi doi, cine se va detaşa în lider/i. Iar aici e necesar să se vadă competiţia internă. Adică e necesară abolirea meritocraţiei, eu merit pentru că merit, pentru că sînt, pentru că mă cheamă…