David Cameron, actualul PM britanic, despre cum tehnologia poate ajuta un guvern sa ofere servicii mai bune cu mai puțini bani. O perspectivă istorică surprinzătoare asupra rolului liderilor și a evoluției puterii. Prezentare la o conferință TED din 2009, dinainte de a deveni PM. Un model de urmat de către propriul guvern dar și un model pentru orice nouă mișcare civică. (puteți urmări fără sonor dacă selectați subtitrarea, disponibilă în română, printre altele)
Facebook Comments
Mi-a placut, si este ceea ce gandesc si eu.
Thanks for sharing:).
Îmi spunea acum vreo zece ani un înalt birocrat polonez: Au venit comuniștii, au plecat comuniștii; a venit Solidaritatea, a plecat Solidaritatea șamd. Însă eu și cu familia mea [de funcționari publici] conducem Polonia de la pașopt. Dacă ,strong> politicianul vrea informații, noi i le furnizăm. Dacă vrea să ia o decizie noi i-op pregătim; chiar dacă ne cere mai multe variante de decizii, noi putem să le redactăm astfel încît tot pe cea pe care o preferăm să o semneze.
Mă recunosc vinovat de înfloritură retorică… De fapt ce nu îmi este clar este motivul redării acestui număr din spectacol.
Mai întîi, problema pe care o invocă la început în final Cameron este cea a imposibilității de a calcul activitatea statului și calitatea societății exclusiv în termeni financiari. O afirmație adevărată dar o problemă falsă. Nici statul bunăstării și nici naționalizările postbelice nu au fost făcute în Marea Britanie pe criterii financiare. De fapt, tocmai ineficiența financiară a acestor servicii a dus la concentrarea pe echilibru bugetar, inflație etc. pentru că nu (mai) erau disponibile fondurile necesare. Altfel spus, gîndirea în termeni de echilibru bugetar este o consecință și nu o cauză a lipsei de performanță în activitatea statului. Accentul introdus în vremea lui Thatcher pe echilibru bugetar, stabilitate monetară, creștere economică sănătoasă, a fost tocmai o măsură de echilibrare fie și la nivelul de bază – al viabilității statului și a monedei.
El nu aduce un set de criterii noi care să îl înlocuiască sau completeze pe cel financiar în evaluarea performanței statului, sau mi-a scăpat mie (la problema asta nu ai răspuns). El promite doar mai mult din ceea ce există întrucît revoluția informațională a redus costurile.
Accept precizarea legată de birocrație. Birocrația înseamnă procesele care fac posibilă luarea deciziei și implementarea ei atunci cînd complexitatea este prea mare pentru ca factorul de decizie să poată acționa direct. Ea nu este un rău sau, dacă este, este unul necesar de cîte ori nu este posibilă o (să îi spunem) „subsidiaritate de tip feudal”, adică cu delegarea suveranității, (așa cum se întîmplă acum pe internet sau în clanurile mafiote).
Adevărat, Cameron propune o extindere a receptorilor suportului de decizie furnizat de birocrație pe care o echivalează cu „controlul popular”, opus „controlului central” exercitat de politicienii de la vîrf. Doar că în realitate acest lucru nu este echivalent cu exercitarea vreunui „control popular”. Informațiile furnizate sînt în continuare stabilite de legislație și de celelalte acte normative ale autorităților, iar decizia rămîne în fapt pe mai departe una „centrală”.
Îmi spunea acum vreo zece ani un înalt birocrat polonez: Au venit comuniștii, au plecat comuniștii; a venit Solidaritatea, a plecat Solidaritatea șamd. Însă eu și cu familia mea [de funcționari publici] conducem Polonia de la pașopt. Dacă vrea informații, noi i le furnizăm. Dacă vrea să ia o decizie noi i-op pregătim; chiar dacă ne cere mai multe variante de decizii, noi putem să le redactăm astfel încît tot pe cea pe care o preferăm să o voteze.
(Pentru echivalentul britanic al acestor considerații de administrație publică, recomand încă o dată vizionarea sau serialului BBC Yes, Minister/Yes, Prime Minister – sau citirea cărții/ascultarea serialului radiofonic care s-au făcut după el. Reprezintă referință obligatorie pentru oricine preocupat de administrația publică.)
În principiu, o mai bogată informare poate duce la o atitudine mai responsabilă a cetățenilor care se va reflecta asupra vieții politice. Doar că informarea este o condiție necesară, deloc una suficientă pentru luarea deciziilor. Cum propune Cameron trecerea de la posibil la efectiv?
"El nu aduce un set de criterii noi care să îl înlocuiască sau completeze pe cel financiar în evaluarea performanței statului, sau mi-a scăpat mie (la problema asta nu ai răspuns). El promite doar mai mult din ceea ce există întrucît revoluția informațională a redus costurile". Da si nu, vorbeste de pilda de criterii de performa interne (cum ar fi crime rate la Politie) care pot fi facute publice. Adica nu e un criteriu nou, nu e financiar insa nu e disponibil public acum si poate deveni public folosind noile tehnologii. Nici nu e nevoie de criterii noi, ele exista in administratia de afara din plin, si financiare si nefinanciare. By the way, in 2001 am lucrat cu o companie britanica care facea audit de CRM, CMAT se cheama. Imediat dupa ce i-a cumparat Ogilvy am fost in prima echipa instruita in procedurile si aplicatiile lor. Royal Mail si alte structuri guvernamentale au fost schimbate din temelii in urma auditurilor CMAT. Acuma am cautat pe net si vad ca RM ofera CMAT ca serviciu!!! (http://www.royalmail.com/portal/rm/jump2?catId=400083&mediaId=600120) Ce vreau sa spun este ca serviciul public britanic folosea inca din 2001 o multime de criterii de succes nefinanciare. Vesnica problema e cercul restrins al celor care au acces la parametrii de performanta. Din ce am inteles eu Cameron spune ca aici e potentialul enorm de schimbare si de recistigare a puterii de catre popor. Apropos, extraordinar cum "Power to the People" functioneaza ca slogan de dreapta.
Erată, cu scuze:
„aș aprecia niște explicații suplimentare, în ideea că nu voi fi singurul prost care accesează această pagină:”
Am o problemă majoră de înțelegere și aș aprecia niște explicații suplimentare, în ideea că nu sînt singurul prost de pe această pagină:
– regele Knut este cel care avea doar o imagine financiară a regatelor sale, prin încasarea dărilor regale, lipsindu-i informațiile detaliate despre activitățile propriu-zise care se desfășurau la nivel local; doar birocratizarea este cea care a permis centralizarea acestor informații. Birocrația actuală este cea care dă răspuns exigențelor deduse din citatul din Robert Kennedy: ea impune părinților și școlilor standarde educație; definește și face obligatorii standardele de îngrijire medicală; prescrie calitatea mediului, a mijloacelor de transport, decide modul în care se construiesc casele în care locuim, etc.;
– disponibilitatea informațiilor despre banii publici pentru cetățenii interesați a existat în Marea Britanie sau SUA încă de la începuturile birocratizării. Evident, prețul în timp și bani al obținerii lor de către cetățenii particulari era mare, astfel că doar cei din clasele avute și-l puteau permite. În același timp și în condiții similare, aceleași cunoștințe rămîneau confidențiale în Franța ori Prusia/Germania din motive de civilizație/politică, nu tehnice;
– nu am priceput unde definește Cameron noi criterii de evaluare a performanței statului; am înțeles doar că în opinia sa „revoluția informaționlă” reduce costurile dărilor de seamă (cele pentru „accountability”) și că el propune exploatarea mijloacelor moderne, electronice, pentru a oferi mai multă birocrație la prețuri comparabile;
– așa că, ceea ce a ajuns la mine este că el propune un alt fel de birocrație, care să ofere mai mult la costuri mai mici și că, in acest context, propune unui nou grup economic și profesional să beneficieze de resurse și influență în schimbul participării la buna funcționare a aparatului de stat.
Mulțumesc
@bilbofil: in fiecare pagina sint listati toti autorii, asa ca e exclus sa fii singurul:)
cum definesti birocratizarea?Pentru ca birocratia inseamna procese si atit. Accesul la informatie si decizia sint lucruri complet diferite. Cameron spune un lucru evident pe care putini il vad ca fiind evident: disponibilitatea instantanee si universala a informatiei schimba polii de putere si poate implica "poporul" in decizie la un nivel care nu e doar declarativ. Teoretic asta se putea face si inainte insa la costuri prohibitive. Poate ca marile companii sint o analogie buna pentru schimbarea asta. In anii 70 erau multi care declarau ca tin cont de consumatori doar pentru ca faceau niste sondaje si focusuri. A sti permanent si in detaliu ce gindesc consumatorii tai era prohibitiv. De cind cu netul, sint companii care proiecteaza marci noi in timp real cu implicarea totala a cosnumatorilor. Cazul Dreamliner de la Boeing e foarte interesant. Iar costurile sint modice. Translateaza asta la serviciile publice si ai sa intelegi ce spune Cameron. De fapt ai inteles foarte bine:)