Posts Tagged → ICR

Regimul literar-constitutional se intoarce

Odată cu lansarea, la Beijing, a cărții de căpătîi a neamului, tradusă în limba chineză.

Nu mi-am închipuit în 2014, înainte de alegeri, cu tot ce știam și auzisem, că va fi așa. Chiar așa! Că va da dovadă de atîta aroganță și dispreț pentru oamenii care au stat în condiții inumane ca să-l voteze. Că va fi atît de neam prost. Am sperat că va înțelege, că va dori să înțeleagă ce șansă unică și nesperată a avut și o va onora pe cît posibil. Că va încerca măcar să fie președinte, și nu agentul de turism al nevestei.

Dar nu! Dincolo de orice închipuire a unui om cu bun simț, cartea îi va fi lansată la Beijing. Cu ajutorul curățătorilor de scame imaginare de la ICR și pe banii condamnatului în primă instanță la un an și jumătate de închisoare cu suspendare, Nicolae Dumitru, adică vezi Doamne, nu pe banii noștri. ICR precizează clar că nu are vreo contribuție financiară la acest proiect, e carevasăzică o întreprindere privată, un schimb privat, între editură și traducătorul chinez. Că un consilier din cadrul Administrației Prezidențiale, Ligia Deca, împreună cu un vicepreședinte ICR vor fi prezenți acolo nici nu mai contează. Parteneriat public-privat, ori cum s-o numi la ei (și la noi chiar) chestia asta, pe noi nu ne costă, ce ne privește?!

Ne privește, atîta vreme cît în țară e decor, cît în exterior e mut și izolat și cît dă curs unor asemenea solicitări. Dar de ce să se oprească la China?! În Africa nu sînt oare țări interesate de măiestria condeiului și inteligența politică expuse în volum? În America latină nu? Nu se mai găsește nimeni nicăieri cineva care să vrea să se îmbete din prea plinul de înțelepciune din carte?

Ne privește și pentru că de asta își fac de cap un Dragnea ori un Tăriceanu, unul jucînd singur pe tot terenul politic, celălalt sfidînd cu aroganță maximă 1000 de oameni care își așteptau rîndul la coadă la DRPCIV, săptămîna trecută. Dacă ăsta este exemplul de moralitate și bună cuviință de la cel mai înalt nivel, ce să le mai pretinzi altora?!

Cu siguranță sînt autori și volume care ar merita traduse, dar se putea refuza o așa onoare? Și cine știe, dacă va fi invitat și autorul la lansare? Poate rata o asemenea ocazie?

pas cu pas

Aruncati papioanele in aer, cine nu e acuma comunist e fraier!

A declarat ieri, printre multe altele, Nicolae Breban, academician, proaspăt propus preşedinte al Consiliului Consultativ al ICR.

Halucinanta caracterizare a regimurilor totalitare ca medii fertile creaţiei nu este nici pe departe singura declaraţie absolut revoltătoare din ceea ce s-a constituit, înţeleg din relatarea lui Ovidiu Simonca din Observator Cultural, într-un adevărat discurs al resentimentului, al josniciei, plin de jigniri şi contradicţii, o oroare în sine oriunde în spaţiul public, de neconceput şi, în mod normal, intolerabil la ICR.
Dar a fost tolerat. De Radu Boroianu, preşedintele ICR, votat săptămîna trecută de Senat, la propunerea PSD – PLR. Mai mult, nici măcar o reacţie de dezaprobare nu s-a făcut auzită, nici o tentativă de a opri atacurile nu a avut loc. Toată ura adunată într-un om bătrîn, tot veninul la adresa unor oameni care personal nu i-au făcut nimic a fost lăsat să se reverse pînă la epuizare. O mizerie, o bătaie de joc!
Cît despre ce va promova ICR de acum încolo, e clar. Protocronism resuscitat.  La un loc cu recrudescenţa naţionalistă de sorginte estică şi posibil – de ce nu, în atari condiţii?! – cu dacul de şapte metri, tunelurile de sub Carpaţi şi spiriduşii care au ascuns aurul la Roşia Montană, nu înţeleg de ce mai avem nevoie să ieşim în lume, şi de ce nu vine lumea la noi, să ni se închine şi să ne aducă ofrande. Nişte neuroleptice, calmante şi antipsihotice ar fi binevenite oricînd.

 

Mai mult om de cultură decît om politic, mă gîndesc că preşedintele Iohannis trebuie să fie foarte mîhnit de cele întîmplate. Tocmai ce se arăta îngrijorat săptămîna trecută, în Italia, la o întîlnire cu studenţii români de acolo, că se schimbă conducerea ICR „pe şest”, şi iacătă! Nu numai că s-a schimbat, dar e departe de ceea ce spera dînsul.

 

‘ICR este o institutie care tine de ceea ce numim diplomatie publica. Este o institutie creata pentru a duce imaginea pozitiva a Romaniei mai departe, pentru a arata unei lumi intregi care este valoarea enorma a culturii romanesti, care sunt valorile noastre si care sunt credintele noastre. […] Din acest motiv, ceea ce se intampla in aceste zile la ICR, unde tocmai se schimba pe sest conducerea, ma ingrijoreaza. Eu cred ca ar fi nevoie de o dezbatere publica pentru a reusi impreuna sa vedem ce dorim de fapt de la ICR, cum vrem sa restructuram institutul sa-l facem performant in sensul mentionat. Este nevoie de profesionisti, de oameni care stiu cum se construieste un proiect cultural, ce inseamna managementul cultural in secolul XXI’.  – Hotnews

 

Iar ca să nu-l mai găsească în „pul desculţ”* astfel de situaţii, avînd în vedere că vorbim de literatură –  „Baltagul”, mai precis – cel mai bine cred că ar fi să apeleze la înţelepciunea din folclor: „Stăpîne, stăpîne, mai cheamă şi-un cîne”. Poate fi şi Buldogul, ştie dumnealui ce şi cum.
* Se spune că Regina Elisabeta, căutîndu-l prin palat pe Regele Carol şi găsindu-l după o draperie cu o servitoare, l-a întrebat ce face acolo. Şi cum răspunsul a fost că învaţă să vorbească româneşte, regina s-a mirat: bine, bine, dar în pul desculţ?
Notă: despre Horia-Roman Patapievici, Breban a spus că „nu era un om prost, din păcate s-a întîmplat cu el ce se întîmplă cu unii care sînt umflaţi excesiv, i s-a părut că este un fel de guru al culturii româneşti.”
„Haimana ordinară”, l-a stricat anturajul.
(Foto: adevarul.ro)
Later: e puţin paradită platforma, am să iau cît de curînd legătura cu nişte factori de decizie tehnică.