Președintele american Donald Trump l-a concediat pe șeful FBI, James Comey, ”effective immediately”. Asta înseamnă o premieră pentru istoria americană, dacă ținem cont de precedenta singura concediere, a lui William Session, în 1993, de către președintele Bill Clinton, dar numai după refuzul de a părăsi postul. 

Numit în 2013 de către Barack Obama, pentru 10 ani, șeful FBI va rămîne cunoscut pentru jocul la două capete pe care a încercat sistematic să-l facă, forțat probabil de realitatea care dădea altceva decît în mintea progresiștilor. Astfel s-a ajuns ca și Hillary Clinton să-l acuze de deschiderea unei noi anchete privind emailurile sale, cu mai puțin de două săptămîni înainte de scrutin, la 28 octombrie 2016. 

O victimă a establishmentului, nu altceva! Ăsta va fi coridorul de atac al progresiștilor. 

Alegerea președintelui Trump și implicit, toate mișcările generate de aceasta, inclusiv șutul în dos dat lui Comey, ne-ar putea da speranțe și nouă. Dar chiar dacă pînă la alegerile prezidențiale se va găsi acel candidat cu adevărat de dreapta, și în eventualitatea unui cîștig, dacă ne uităm la ultimii aproape 28 de ani, tot ce vedem este un pas înainte, doi înapoi. De fiecare dată cînd am ales candidatul dreptei a urmat, fără discuție, perioada de renegare nu numai a persoanei, ci a tot ce a făcut. Tot ce s-a realizat trebuie aruncat la gunoi, nu numai cu copilul din copaie, dar chiar cu odaia. 

Pînă cînd votanții PSD nu vor avea ce vota, altceva decît acest partid toxic doctrinar și lipsit de oameni capabili și credibili, pînă cînd nu li se va oferi șansa unei construcții care să-i reprezinte și pînă cînd nu îi vom învăța că există lume și după PSD, vom rămîne cantonați în jocul dezastruos un pas înainte, doi pași înapoi. 

În timp ce lumea va merge mai departe.