Cat de greu se ajunge la mediocritate

„Simt ca daca oaspetii mei continua asa, o sa tip! Prea spun numai prostii, toti si toate cate sint. Daca ar putea macar sa vorbeasca despre altceva. Dar nici pomeneala! Se cred datori sa-si dea cu parerea. [Razboiul, Crizele publice] sunt o proba de rezistenta pentru natangi. Si mai sunt ceva: un reactiv ce permite developarea instantaneelor de nerozie pe care le-au facut niste aparate de fotografiat mediocre – creierele lor.” – Martha Bibescu

Inlocuiti mai sus [Razboiul, Crizele publice] cu „Trump”. Aveti descrierea prefecta a situatiei: Trump, o proba de rezistenta pentru natangi. Si mai e ceva: ”un reactiv ce permite developarea instantaneelor de nerozie pe care le-au facut niste aparate de fotografiat mediocre – creierele lor.”

Aici nu ma refer la prostime, la astia ignoranti, reactionari, neinformati. La astia NU avem pretentii. Astia suntem, cu astia defilam. Ne referim la astia de la care avem pretentii, superiorii nostri: luminati, avansati, informati, nuantati. Reactivul Trump pune in lumina ceva ce ne scapase pana acum: Cat de greu se ajunge la mediocritate. Ce spectacol, ce zbatere, ce durere. Ce suferinta, ce efort intern ca sa fii doar pur si simplu prost, un idiot util, un bagat si scos din priza la intervale regulate, pavlovian. „Trump”. Si se declanseaza. Stimul-raspuns.

Asa cum ati vazut, aici nici macar nu pomenesc despre Trump de multa vreme. Nu ma intereseaza. De ce:

1. Sunt satul de acest spectacol de patologie a submediocritatii isterizate. Sunt satul de ruperea in figuri si slogane si meme preambalate, de „virtue signaling” (care se traduce cu rupere in figuri) pe care le declanseaza stimulentul vizual sau auditiv „trump” la acesti nefericiti.

2. Consider ca ceea ce se intampla in acest moment in lume si in occident – social, politic intelectual – radacinile evolutiilor sunt chestiuni atat de profunde, importante, spectaculoase si interesante, ca orice minut pierdut cu circoteca reactiilor si contrareactiilor la iresponsabila, antidemocratica si ultimamente idioata campanie de propaganda si isterie declansata de establishmentul occidental si in speta american, nu e doar o pierdere de vreme, ci e un pacat impotriva intelectului.

Ati observat ce am scris in ultima vreme, pe pagina asta si in general. Registrul si tematica. Credeti ca vreunul dintre astia mai sus vizati a reactionat cumva in interpetarea, discutarea, critica temelor in cauza? NU. Ceea ce am scris era iesit din banda ingusta a frecventei pe care functioneaza creierele lor, poate candva mediocre, azi deja vlaguite in retard ideologic si superexcitare propagandistica. Ce e in afara frecventei respective, setate de la Centrala, nu se sesizeaza.

Ce se sesizeaza pe frecventa aia? Trump. Trump. Trump. Trump. O rugaminte: Lasati-ma, va rog, in pace cu Trump al vostru! Obsesiile voastre induse mediatic si isteriile si frustrarile voastre sunt absolut banale, comune si neinteresante. Sunteti obositori si plictisitori.

Un sfat: Incercati sa ganditi. Placerile perverse ale submediocritatii si idotieniei utile nu pot fi depasite doar prin repetarea la satietate a unor sabloane si prin ruperea in figuri virtue signaling. Drumul spre mediocritatea mentionata de Martha Bibescu e greu. Incercati sa ganditi. Doar asa veti putea oferi veritabile instantanee de nerozie: autentica, sanatoasa, care sa va reprezinte in mod corect, exact asa cum ati putea fi la maximul vostru de competenta si performanta intelectuala. Fiti voi insiva! Indrazniti!