LATER EDIT STRIKES BACK

Să înţeleg că preşedintele şi parlamentarii, politicienii aleşi de noi, de cîteva milioane de votanţi, au mai puţină legitimitate decît cîteva mii sau sute de manifestanţi, nealeşi de nimeni şi care nu reprezintă pe nimeni, cu excepţia, deşi nu e cazul tuturor, propriilor lor persoane? Păi dacă e aşa, schimbăm guvernele şi preşedinţii din 4 în 4 zile. E suficient să scoatem cîteva sute de oameni în stradă, să punem  camerele tv pe ei, îi punem să arunce cinci molotoave, să spargă două magazine, să crape cîteva capete de jandarmi cu cărămida şi uite aşa realizăm alternanţa la putere. De cîte ori opoziţia e nemulţumită că e opoziţie şi politicienii că au dosare penale, o punem de o mini-revoluţie cu boschetari şi „jurnalişti” nemulţumiţi că le-a fost arestat prostul pe care-l făceau de bani şi dizolvăm parlamentul, demitem guvernul şi preşedintele.

Şi tot n-am înţeles care protestatari au dreptate, care nemulţumiri şi cereri sînt justificate. E obligaţia lui Boc să explice asta alegătorilor şi masselor largi de oameni ai muncii care nu dau cu cărămizi prin pieţe şi nu ţipă pavlovian cînd se aprinde beculeţul roşu al camerei.

______________________________________________________________________

LATER EDIT

Ce semnal dă investitorilor străini, cancelariilor occidentale şi instituţiilor financiare internaţionale un guvern care la ieşirea în stradă a 5000 de oameni se predă total şi schimbă miniştri, legi şi anulează măsuri promise? Cu ce stabilitate, seriozitate şi predictibilitate se mai poate lăuda un asemenea guvern?

______________________________________________________________________

Boc a anunţat că dublează pensiile şi salariile, îl pune pe Dan Voiculescu ministru de externe şi legalizează marijuana. Aşa poate fi rezumată şedinţa de azi a Parlamentului.

În 11 zile, au ieşit în stradă, cumulat, în jur de 15 000 de oameni, dacă-i punem la socoteală şi pe cei 7 000 de la mitingul USL. Adică 0.07% din populaţia ţării. Sau 0.1% din populaţia cu drept de vot. În concluzie, se impun alegerile anticipate şi demisia preşedintelui. Asta e singura soluţie.

Din cei 15 000 unii voiau biciclete nu scuturi şi rachete, alţii voiau legalizarea marijuanei, alţii naţionalizarea băncilor, alţii libertate pentru suporteri, alţii reînfiinţarea Universităţii Craiova, alţii voiau pensie pe caz de boală şi un loc de muncă, cîţiva voiau moartea lui Băsescu, foştii angajaţi ai lui Vântu voiau reîntoarcerea robinetului risipitor, angajaţii lui Felix îşi făceau doar datoria de lingăi (vezi şi filmul omagial) şamd

Dar în momentul în care prim ministrul şi partidul de guvernare reacţionează ca şi cum în stradă ar fi fost 1 milion de oameni, nici nu mai contează că au fost 15 000. Efectul creează cauza, mai nou. De mîine nu se va mai îndoi nimeni că în stradă am avut 1 milion de oameni.

PDL nu mai are şanse la dependenţii de stat. Trebuie să-şi repete zilnic asta şi s-o accepte. Socialofilii doar n-or fi fraieri să-i voteze pe cei care numai că nu le-au mai dat dar le-au şi luat. Doar n-or fi fraieri să aleagă copia cînd au la dispoziţie originalul, adică USL. Singura şansă a PDL e să-şi susţină măsurile luate în aceşti ani, să le argumenteze, să-şi ceară scuze pentru imensa greşeală de a creşte TVA-ul şi de a nu restructura sistemul public. PDL ar trebui să rămînă unicul bastion în calea populismului şi stîngismului. PDL nu trebuie să trădeze contribuabilii de frica lui Năstase, Felix, Iliescu, Fenechiu sau Bebe Ivanovici, a mafiilor aferente şi a detaşamentelor de urlători şi aruncători de cărămizi şi molotoave.

Dacă autorităţile cedează în faţa violenţei unei ultra-minorităţi atunci înseamnă că asta e soluţia politică la orice: violenţa în stradă. E suficient să iasă 600 de oameni în Piaţa Universităţii ca să ne întoarcem la socialism.

Declaraţia pentru care a fost demis Baconschi:

“Ca la Londra vara trecută, vajnicii suporteri ai democraţiei de macadam au spart, incendiat, bătut şi au aruncat cu piatră cubică. Nu ştiu dacă au dus democraţia până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu. Să fi declanşat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu şi Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?

Habar n-am. Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii. Opoziţia şi-a activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii. Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic
Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii.”

UPDATE.

Pe cine a jignit Baconschi: