Cum ieri eram pe telefon și mi-e mai greu să scriu în platformă așa, am scris pe Facebook. Asta:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1038886586182013″ mbottom=”50″]

În altă ordine de idei, despre melodia, dacă melodie i se poate spune, ”Despre smerenie”. Ați aflat deja de la Paul Dragoș Aligică, în ultimele două articole, despre ce e vorba. Ieri au apărut, una după cealaltă, o declarație a lui Grigore Leșe, în activenews.ro. Apoi, dezmințirea echipei. Ca să știm despre cine și despre ce obiceiuri vorbim. În ce mă privește, nu am nici un dubiu, ce s-a făcut, așa cum s-a făcut, că videoclipul s-a făcut legal. End of story.

Și în al treilea rînd, a murit Mircea Albulescu. Acum, Dumnezeu să-l ierte. Dar cînd vorbesc Arșinel și Besoiu despre tine, chiar și mort, mai bine nu. Nu mai zic nimic.
Deși am clară impresia că între ”corifeii” teatrului românesc și ceilalți, care caută, asudă, găsesc numai ei știu cum, e o mare diferență. Uriașă, chiar. Diferența de generații. Imposibil de conciliat.

Pînă la urmă, s-a dus și Ilici să-l vegheze pe Albulescu. Și ăștia micii, tineret-mîndria țării, îl iau de bun si de frumos.
Ce sa mai zici?! Numai că unu’ n-ar zice ca X sau Y s-a dus să facă poliție politică în ceruri! Sau măcar să-i ‘cînte’ pe îngeri la Doamne Doamne.

(Foto: imvdb.com)

PS: N-am spus, vineri, că e ziua mea, pe Facebook. Ca să mă trezesc cu ceva surprize de proporții. Motiv pentru care le scriu și aici. Așa, pentru mine, să rămînă.