În 1943, Irena Sendler era capturată de naziști și trimisă la închisoarea Pawiak. Acolo avea să fie torturată și i se va cere să divulge numele partenerilor săi, cu ajutorul cărora Sendler reușise să scoată un număr semnificativ de copii evrei din Ghetoul din Varșovia. Când naziștii au invadat Polonia în 1939, Irena era infirmieră, ceea ce îi dădea acces în Ghetoul din Varșovia, acolo unde erau ținuți captivi aproximativ 400.000 de evrei. Ca membră a Żegota (Consiliul pentru Ajutorarea Evreilor), a ajutat la salvarea a 2500 de copii evrei din ghetou.

Irena Sendler s-a născut în 1910, în Otwock, ca Irena Krzyżanowska. Tatăl său, Stanisław Krzyżanowski, a fost un doctor care a murit de tifos când Irena avea 7 ani. În 1931, se va mărita cu Mieczysław Sendler, iar cuplul se va muta în capitală înaintea izbucnirii războiului.

După invazia nazistă, Irena și colegii săi se ocupau de aprovizionarea cu medicamente, îmbrăcăminte și alte necesități pentru populația evreiască a orașului. Până în toamna anului 1940, naziștii au reușit să incarcereze în jur de 400.000 de mii de evrei într-o zonă limitată și restricționată ce avea să devină cunoscută ca Ghetoul din Varșovia. În calitate de infirmieră și asistent social, Irena avea acces regulat în ghetou pentru a-i ajuta pe captivi și după scurt timp se va alătura Żegota, alături de care și-a pus în gând să salveze câți mai mulți oameni cu putință din ghetou. Experiența era una înfiorătoare – mii de oameni mureau în fiecare lună de boală sau din lipsă de mâncare.

S-a început prin a salva orfanii: unii erau scoși afară în cutii, coșciuge sau saci de cartofi; alții reușeau să fie furișați prin tuneluri subterane către libertate. Copiilor le erau apoi găsite locuri la mânăstiri sau cu familii non-evreiești. Văzând că situația în ghetou se agravează, Irena a apelat la părinți să o lase să scoată copiii afară. Ținea evidența detaliată a copiilor pe care i-a furișat în afara ghetoului, în speranța că va reuși să-i reunească după război cu părinții lor. Din nefericire, majoritatea părinților nu au supraviețuit războiului.

Capturată fiind de naziști în 1943, Irena a refuzat să dezvăluie numele celorlalți membri Żegota și a fost condamnată la moarte, o sentință care nu a fost dusă la capăt fiindcă asociații lui Sendler au mituit gărzile închisorii, fiind eliberată în februarie 1944.

Odată eliberată, și-a continuat munca de salvare a copiilor până la finalul războiului, timp în care ea și colegii săi au salvat aproximativ 2500 de copii. Se estimează că aproximativ 400 au fost salvați de Irena personal.

În 1965, Yad Vashem a numit-o pe pe Irena Sendler „Dreaptă între popoare”. În 2003, Polonia i-a acordat Ordinul Vulturului Alb, iar 5 ani mai târziu, în 2008, a fost nominalizată (dar nu a câștigat) la Premiul Nobel pentru Pace. A murit în același an, 2008, în orașul în care a ajutat la redarea șansei la viață a 2500 de copii.