Foamea îi împinge la imprudenţe. Mai puţini jurnalişti, mai puţină mâncare. Salarii mai mici, mai puţină mâncare. Şefi mai mulţi, mai competenţi și mai bine plătiți, mai puţină mâncare. Guzganii au intrat în panică. S-a spart ţeava cu criză la Casa Scânteii şi-acum a inundat şi subsolurile. Fii şi fiice, unchi, veri, cumnaţi, nepoţi, mătuşi, cuscri fug din calea torentului ucigaş de informaţii toxice, trăncăneală toxică, strategii toxice, politici toxice. Chirăitul lacom se furişază afară din cotloanele sigure. Goana după resurse are un preţ. Acum câteva seri, scrâşnetul ascuţit al chiţcanilor ieșiți la vânat prin parcări a fost urmat de ţipătul buhei. Supremaţia cloţanilor în lanţul trofic din Piaţa Presei Libere e în pericol. Ceva se clatină în ecosistem. Zvonurile circulă pandemic în coloniile de șobolani. Doar spaima mai păzește ierarhiile în clanuri. Puterea e din ce în ce mai labilă. Se strecoară, cu un zâmbet seducător, prin birouri. În urma ei rămâne rânjetul sec al dizgrației. Puterea e o curtezană mofturoasă. Cere compromisuri din ce în ce mai crâncene, clipind hipnotic din cearșafuri. E lacomă. Are nevoie de spațiu. Mediocritatea o pune în valoare. Vrea capetele care revendică spațiul de la mediocritate. Puterea a inventat uniforma. Ea știe exact cum să îmbrace o știre, cum s-o camufleze sau s-o facă să țipe isterică pe străzi. Ea știe cum să dreseze mii de șurubari ai cuvântului să facă asta pentru ea. E simplu. Iei o fabrică dezafectată din vremea lui Ceașcă. O vopsești (opțional). Adaptezi liniile de producție, după noile tehnologii ale informației. Angajezi muncitori cu normă întreagă. Instructaj la locul de muncă. Know-how de la veterani. Produse standard. Diviziunea muncii. Unii fac șuruburi. Alții dau la strung. Ceilalți asamblează. Fabrica merge de la sine. Îi elimină de la sine pe indisciplinați. Puterea a trecut însă prin niște crize existențiale. În lăcomia sa de a acapara spațiul public, de a controla opiniile pro și contra, de a dirija în direcția corectă fluxul de informație, a greșit. În procesul de producție au apărut fisuri. Prea multe linii de producție, prea multe delegări de competențe. Prea multe surse de informație. Prea multe mici centre de putere cu interese divergente. În esență, indispensabile funcțiunii mecanismului extrem de fragil al democrației. Focare de informație care se strecoară prin fisurile sistemului. Noi medii de informare în masă greu de controlat. Fabrica dă rateuri. Fabrica trebuie restructurată. Opriți robinetul la print! Mimați onlineul! Dezbateți implicațiile socio-politice și economice ale flacării violet! Înjumătățiți efectivele de muncitori. Dublați norma de muncă. Fabrica a murit, trăiască fabrica!