Criza e în altă parte

Mișcări sociale fără precedent pe ramura mass-media. Sindicatele ameninţă cu greva generală. Reporterii Agerpresh sunt în mijlocul protestanţilor şi au informaţii de subsol. După 20 de ani, guzganii sparg tăcerea. Amănunte despre starea presei libere ne spune, de la fața locului, liderul sindical al șobolanilor pe ramura mass-media, domnul Guzgan Grăsuliu.
Rep: Domnule Guzgan Grăsuliu, ce ne puteți spune despre evenimentele care se desfășoară la Casa Presei Libere ?
GG: Restructurările fără precedent din mass-media au afectat semnificativ întreaga industrie șobolănească. Ne-au micșorat rația de retururi pe print, iar proviziile sunt pe terminate. În plus, autoritățile în domeniu anunță că, de la 1 iunie 2010, vom găsi la Alimentarea Națională doar trei feluri de ziare generaliste și probabil alte trei tabloide. Circulă zvonul că vom reveni la alimentația rațională cu informații: Florin Salam cu soia și CeVezi din Vietnam. Sindicaliștii noștri sunt nemulțumiți de decizia patronatelor de a tăia sporurile stres cotidian, de antenă, de realitate, de adevăr, de gândire și de risc de intoxicare virală a opiniei publice guzgănești și amenință cu greva.
Rep: Așadar iată, mișcarea sindicală a șobolanilor amenință cu greva generală. La ce ne-am putea aștepta în următoarele zile, domnule Guzgan Grăsuliu?
GG: Mișcarea sindicală a șobolanilor din presa liberă, domnișoară ziaristă! În zilele următoare sindicaliștii vor trece la grevă parțială. Adică se vor prezenta la serviciu și își vor face treaba doar pe jumătate.
Rep: Jumătatea dreaptă sau jumătatea stângă?
GG: Jumătatea de jos.
Rep: …. ?
GG: Dom’ șoară. Noi ne facem meseria. Datoria. Știți câte cadavre se adună zilnic în subsolurile de la Casa Presei ? Colectivele de guzgani muncesc pe rupte. E inuman.
Rep: Patronatele spun că producția de cadavre de presă s-a redus în urma reducerii efectivelor de jurnaliști. Știți, mai puține ziare, mai puține…
GG: Sunt mai greu de prelucrat. Știți, canalizările fluxului de comunicare publică sunt aproape blocate. Defulează. Nu mai facem față. Lucrăm în condiții insalubre.
Rep: Și cum s-a ajuns în această situație critică?
GG: Vă spun ce am văzut noi, din subteran. La început erau cadavrele din crime pasionale. Alea erau delicioase. Jurnaliștii erau patetici, scriau bombastic, aveau derapaje deontologice severe, dar credeau. Apoi au început să apară mici cadavre cu gust acru –amar. Murături le ziceam. Mici trădări, reglări de conturi. Mai un lustru la pantofii Puterii, mai un dușman executat din dosar. Mergeau la fix cu pasionalele. Apoi au apărut banii. Murăturile s-au instituționalizat. Au apărut aditivii. Cadavrele erau prelucrate din condei ca să aducă la gust cu pasionalele. Piaţa le-a înghițit o vreme. Au urmat cadavrele subnutrite intelectual. Alea erau chiar nasoale la gust. Adică n-aveau niciun gust. Asta s-a întâmplat când industria mass-media s-a lăbărțat peste poate. Personal angajat la grămadă. Scriitură pe bandă rulantă. Informații regurgitate. Copy paste. Piața a început să respingă. Tirajele au scăzut. Traficul online a scăzut. Presa și-a pierdut influența. Adică puterea. Și banii.
Rep: Mai credeţi în print?
GG: Noi asta visăm, asta pictăm… Nu printul e problema, ci deprofesionalizarea presei. Ăştia au impresia că o să vândă salam cu soia la nesfârşit, dacă schimbă ambalajul. Ştiţi, lumea a început să se uite şi la conţinut, nu numai la ambalaj. Nu ambalajul e de vină.
Rep: Totuşi lumea cumpără silicoane, alcoave, braşoave. Asta vor oamenii, asta le dăm.
GG: Teoria cu publicul cretin e depăşită. Mai uitaţi-vă pe geam.
Rep: Domnule Guzgan Grăsuliu, de fapt presa a fost afectate de criza financiară internațională. S-au redus bugetele de publicitate. Au scăzut încasările. Deci s-au impus restructurări. E logic. Aşa scrie în presă. În declaraţia dvs lipseşte cuvântul criză. Nu e normal. Vă rog să pronunţaţi cuvântul criză.
GG: Criza e în altă parte.

Guzganii au ieșit în stradă. Să-și cumpere ceva salam

Foamea îi împinge la imprudenţe. Mai puţini jurnalişti, mai puţină mâncare. Salarii mai mici, mai puţină mâncare. Şefi mai mulţi, mai competenţi și mai bine plătiți, mai puţină mâncare. Guzganii au intrat în panică. S-a spart ţeava cu criză la Casa Scânteii şi-acum a inundat şi subsolurile. Fii şi fiice, unchi, veri, cumnaţi, nepoţi, mătuşi, cuscri fug din calea torentului ucigaş de informaţii toxice, trăncăneală toxică, strategii toxice, politici toxice. Chirăitul lacom se furişază afară din cotloanele sigure. Goana după resurse are un preţ. Acum câteva seri, scrâşnetul ascuţit al chiţcanilor ieșiți la vânat prin parcări a fost urmat de ţipătul buhei. Supremaţia cloţanilor în lanţul trofic din Piaţa Presei Libere e în pericol. Ceva se clatină în ecosistem. Zvonurile circulă pandemic în coloniile de șobolani. Doar spaima mai păzește ierarhiile în clanuri. Puterea e din ce în ce mai labilă. Se strecoară, cu un zâmbet seducător, prin birouri. În urma ei rămâne rânjetul sec al dizgrației. Puterea e o curtezană mofturoasă. Cere compromisuri din ce în ce mai crâncene, clipind hipnotic din cearșafuri. E lacomă. Are nevoie de spațiu. Mediocritatea o pune în valoare. Vrea capetele care revendică spațiul de la mediocritate. Puterea a inventat uniforma. Ea știe exact cum să îmbrace o știre, cum s-o camufleze sau s-o facă să țipe isterică pe străzi. Ea știe cum să dreseze mii de șurubari ai cuvântului să facă asta pentru ea. E simplu. Iei o fabrică dezafectată din vremea lui Ceașcă. O vopsești (opțional). Adaptezi liniile de producție, după noile tehnologii ale informației. Angajezi muncitori cu normă întreagă. Instructaj la locul de muncă. Know-how de la veterani. Produse standard. Diviziunea muncii. Unii fac șuruburi. Alții dau la strung. Ceilalți asamblează. Fabrica merge de la sine. Îi elimină de la sine pe indisciplinați. Puterea a trecut însă prin niște crize existențiale. În lăcomia sa de a acapara spațiul public, de a controla opiniile pro și contra, de a dirija în direcția corectă fluxul de informație, a greșit. În procesul de producție au apărut fisuri. Prea multe linii de producție, prea multe delegări de competențe. Prea multe surse de informație. Prea multe mici centre de putere cu interese divergente. În esență, indispensabile funcțiunii mecanismului extrem de fragil al democrației. Focare de informație care se strecoară prin fisurile sistemului. Noi medii de informare în masă greu de controlat. Fabrica dă rateuri. Fabrica trebuie restructurată. Opriți robinetul la print! Mimați onlineul! Dezbateți implicațiile socio-politice și economice ale flacării violet! Înjumătățiți efectivele de muncitori. Dublați norma de muncă. Fabrica a murit, trăiască fabrica!