Comunicarea are și ea rostul și regulile ei. A comunica nu este doar un moft. Trebuie să știi ce să comunici dar mai ales când să comunici. De exemplu: un politician poate comunica foarte mult, aproape zilnic, dar mesajele lui să fie irelevante ca și impact media.
Dacă actorul politic și echipa sa de comunicare nu sunt capabili să dozeze cum trebuie procesul de comunicare, în mod inevitabil vor apărea și gafele.
Exemplu de azi: Johannis.
Supus unor presiuni apărute din cele mai variate medii, Johannis a decis că este momentul să comunice.
Rezultatul:
1) Johannis s-a enervat (ca la scena cu paltonul) și și-a arătat vulnerabilitățile: nu-i place ca premierul să intre peste atribuțiile lui constituționale, cum ar fi politica externă. Drept urmare, l-a atacat pe Ponta, amintind astfel de celebrele atacuri ale lui Traian Băsescu, deși Johannis s-a poziționat în lunile acestea în totală contradicție cu fostul președinte. E de la sine înțeles ce va face Ponta în perioada următoare.
2) S-a pronunțat pe un așa zis scandal – cardurile de sănătate – generat nu numai exclusiv din vina ministerului și aproape stins în agenda media, care i-a permis însă PSD-ului să-l taxeze cu eticheta de lobbyist – președinte lobbyist. Eticheta de președinte lobbyist – pentru industria lemnului, președinte lobbyist pentru cei care nu mai pot fura banii din sistemul de sănătate, președinte lobbyist pentru structurile de forță (legile big brother) – este deja o altă vulnerabilitate a președintelui Johannis.
Două vulnerabilități, o singura declarație de presă.
Și totul pentru că acolo, la Cotroceni, cineva nu a înțeles sau nu știe cum să își facă meseria, astfel încă îl expune pe președinte unor vulnerabilități.
Rectificând, putem concluziona: trei vulnerabilități, o singură declarație de presă. Pentru că, deja, însuși procesul de comunicare publică s-a transformat într-o vulnerabilitate pentru Johannis. Probabil, în scurt timp, se va transforma într-o vulnerabilitate și pentru președintele Johannis și pentru Administrația Prezidențială.
(Foto: ziare.com)
Cuvinte luate de la Iohannis in mod intamplator, vazandu-i postarile recente, nu ma refer la el in mod special: „noi”, „impreuna”, „am convingerea ca”, „hai ca putem”, etc. Nu am sa cred niciodata in cuvintele astea spuse de cineva aflat in orice pozitie de conducere si asezat comod in spatele unei bule de confort de oricare natura. Nu exista nici nu fel de „noi” in contextul asta. Exista doar atunci cand persoana care o spune are ceva personal de sacrificat ca exemplu motivational, e primul care se asaza pe mormanul de probleme de rezolvat si nu se pune niciodata in postura de a lua de la oamenii sai.
Sa abordam situatia dintr-un alt punct de vedere. Aici Klaus Werner este personajul secundar. El e cam secundar de citeva luni, dar nu asta e discutia.
Acum citeva luni, un nene american a dat un interviu amplu publicat de Hotnews in care prezenta foarte clar intentia americanilor de a investi masiv in Romania in toate „domeniili da activitate”. Asta inseamna industrie si servicii. Unul din motive il reprezenta implicarea masiva la nivel militar al SUA in aceasta parte a Europei. Implicarea ar fi oferit si o garantie a protejarii investitiilor americane existente sau viitoare. Al doilea motiv l-a reprezentat penetrarea financiara a investitiilor vest europene de catre magnatii rusi si aparitia unei ipotetice (deocamdata) manipulari a investitiilor occidentale (si din Romania) in interesul rusesc pentru destabilizare regionala.
Pe scurt: cu protectie militara asigurata,americanii vor investi masiv in Romania dar in acelasi timp vor fi nevoiti sa sparga si citeva monopoluri obtinute de unele state europene la momentul aderarii Romaniei la UE.
Unul din monopoluri este si cel din industria lemnului unde austriecii detin controlul.
Nu trebuie sa uitam faptul ca scandalul cu Schweinhofer vine dupa o ancheta a unui ONG cu parfum de finantare american iar popularizarea filmuletului este facut pe aceeasi filiera.
In acest moment PSD se afla intr-o gara fara speranta sa aiba prea curind un tren spre destinatia dorita. Insa, deodata se trezeste cu un tren in gara, despre care nu stie mare lucru dar de care se agata, pentru ca tentatia este prea mare. Trenul pica la fix cu o alta pleasca si anume returnarea in Parlament a legii Ocolului Silvic interpretata ca o incercare de lobby a Cotroceniului in favoarea austriecilor.
Prinsa din zbor, ideea cu „lobby-stul Iohannis” este magistral aruncata de PSD in spatiul public. Dar cam atit. PSD nu prea stie ce sa exprime in cazul mitingurilor de azi, pentru ca nu partidul le organizeaza. Asa ca sta deocamdata pe margine si asteapta sa se pozitioneze in functie de ce va fi azi.
Pe de alta parte (si aici inchei) odata cu asaltul americanilor catre monopolurile europene, este posibil sa se dea indirect un avertisment si presedintelui Iohannis legat de posibila inclinare a axei de securitate catre Berlin. Ipoteza este plauzibila numai in conditiile in care am sti daca declaratia Cotroceniului si ideea lui Mihalache au stirnit ecouri ample la Washington sau este vorba doar de o simpla declaratie care nu produce si efecte.
Pur si simplu nu inteleg de ce n-o foloseste pe Adriana Saftoiu. Nu am fost niciodata un fan al ei dar, in comparatie cu armata de tolomaci care se ocupa cu comunicarea la Cotroceni, e din alt film. Pacat ca Iohannis e capos si nu face schimbarile necesare.
De acord ca iesirea a fost total de-a-n p…….
Pe toate temele abordate i s-a returnat mingea foarte usor.
Daca ar fi avut consilieri macar mediocri tot i-ar fi spus ca deplasarea din Golf poate fi prezentata ca o misiune economica pentru care premierul nu avea nevoie de aprobarea presedintelui iar in privinta cardului de sanatate foarte multe dintre cazurile prezentate de media erau reactii ale mafiei din sistemul de sanatate care incearca sa blocheze introducerea noului sistem.
Si acum, copii, ne intrebam: ce a vrut poetul sa spuna in ultima strofa (ultimul paragraf)?