“Grasul”, “slabul” şi proştii

Revin la armata de papagali si la interpretarile lor in regim vazduhistic despre care scriam de dimineata. Revin la ideea grotesca si falsa pe care au propagat-o voios jurnalisti pentru care a gindi este fapta penala si politicieni obisnuiti sa se acopere cu locuri comune si sa traiasca intelectual cu “pachetelul” sarac de idei primit de la partid. Revin cu un mesaj primit de la cineva de mare incredere, un mesaj care, sper, e edificator:

Este plictisitor, probabil, sa stai acolo, la Bruxelles, cu multe mii de Euro pe luna. Asa incit d-na Corina Cretu, europarlamentar PS-D, si-a facut blog. De unde lanseaza acuzatii mizerabile in directia PDL si a lui Traian Basescu. Citez de pe blogul respectivei:
Reamintesc că metafora „grasului” care stă în spinarea „slabului” este calchiată după un afiş nazist, unde” grasul” era evreul. A repudiat cineva din PDL această comparaţie? Victor Ponta a avut dreptate să taxeze aceste manifestări de sorginte fascistă ale unor lideri PDL.
Corina Cretu ataseaza si imaginea cu pricina.
Acum, nu iti trebuie multa scoala sa iti dai seama ca simbolul grasului care calareste un om slab e unul comun multor epoci si culturi, nefiind nicidecum propriu propagandei naziste. Daca d-na Cretu ar fi citit, spre exemplu, basmele calatoriilor lui Sinbad Marinarul, ar fi vazut ca acolo apare, in relatarea calatoriei 5, imaginea omului rau care il calareste pe Sinbad, ca si pe celelalte victime, pina la epuizare.
E greu cu cartile astea, d-na Cretu, stiu… Iata-l pe Sinbad ducindu-l pe omul cel mare in spinare, intr-o caricatura politica americana din anul 1876:

Si pentru a va lamuri, d-na Cretu, pina la capat, sa va spun ca si bolsevicii (va explica d-nul Iliescu cine erau aceia) au folosit aceasta imagine – repet, foarte comuna. Iata un exemplu cu un poster din vremea Razboiului Civil (1918-1921). Explicatia: un bogat (gras), tzarul si preotul sunt tinuti in spinare de cei slabi si saraci.

Iata si o imagine de propaganda a Aliatilor, din perioada Primului Razboi Mondial, in care apare Kaiserul, in contextul scandalului ocazionat de scufundarea “Lusitaniei”.

Apocalipsa TV a primit o pereche zdravănă de palme de la Traian Băsescu

Palme pe care, de altfel, le-au meritat arhitecţii blocaţi în proiect ai Apocalipsei TV!

Am scris scurt zilele astea, la limită doar aluziv, sugestiv. Motive – binevenite, chiar dacă solicitante, complicaţii personale şi aglomerări de proiecte (unele se vor vedea mai incolo, altele, deloc! – şi mă bucur că va fi aşa!)

Asta însă nu m-a împiedicat să trag cu coada ochiului la ce se întîmplă în din nou hiperisterizatul spaţiu mediatic. Am sugerat pe blogul meu că vom fi martorii încă unei Apocalipse TV cu tot felul de profeţi de carton şi de pixeli – ACEIAŞI ca de fiecare dată! – care vor decreta sfîrşitul lumii pentru România, including TVA şi taxa unică mărite. Mecanismul a mers ca uns: breaking news în cascadă pe baza unor zvonuri, analişti, canalişti, banalişti şi sindicalişti intorşi din cheiţă şi tîrîţi prin studiourile de televiziune, concursuri de linşaj în prime-time, false dezbateri cu invitaţi care spuneau cu aceleaşi vorbe aceleaşi aberaţii samd. Cifre din economie luate de bune lansate de impostori şi piaristi rataţi!

E un scenariu care se repetă şi care şi-a primit încă o binemeritată porţie de verb tăios joi seară de la Traian Băsescu. E un scenariu care a avut de cîteva ori succes în istoria noastră recentă (în sensul în care vorbele au chemat, în cele din urma, realitatea!), dar care pare tocit în ultimele luni printr-o repetare la indigo.

Tot ce am spus mai sus nu echivalează cu o judecată de genul – România merge bine! Fiindcă nu merge bine şi e foarte probabil sa meargă şi mai rău decît merge acum.

Zilele acestea, presa a vorbit mult despre criza în care se adînceşte România lui Băsescu&Boc. Din păcate, prin felul în care a ales sa vorbească, presa a vorbit din nou foarte mult şi despre sine. A vorbit fără să vrea să vorbească! Dar apăsat, scrîşnit, aproape fără speranţă…

Cristian Pătrăşconiu