Uriasa frauda democrata. Cit a furat Hillary

Vă amintiți articolul despre manipularea Google? Îl găsiți aici. Ce e nou?

Un anume Robert Epstein, profesor la Harvard și susținător al lui Hillary Clinton, a fost chemat în fața unei comisii a Senatului american.

Față în față cu Ted Cruz, omul a declarat că în favoarea lui Hillary Clinton, contracandidata actualului președinte, au fost îndreptate, prin Google, 2, 6 milioane de voturi. Ați citit bine, peste două milioane și jumătate de voturi.

Vă imaginați atunci ce se va întîmpla la următoarele alegeri? De ce este posiil ca Trump să nu mai cîștige al doilea mandat? Dar stați, că asta nu e tot. Nu 2,6 milioane, cum a înțeles toată lumea la început, ci vorbim despre 10,4 milioane votanți. Și cine a votat pentru Hillary atunci, cine a stabilit? It-iștii. Și nici ei toți, ci numai aceia care au posibilitatea să modifice algoritmi.

https://www.c-span.org/video/?c4808451/dr-robert-epstein-testimony „Pretty Please” by Bradshaw Crandell, 1930s

Acum înțelegeți de ce este atît de important să alegem un președinte creștin? Pentru că gașca asta fără mamă, fără tată și fără Dumnezeu, s-a născut și a crescut în cea mai democratică țară din lume, în SUA!

Dacă ăstora le-a venit ideea că ei sînt buricul pămîntului, ce să așteptăm de la ai noștri?! Să vadă barna din proprii ochi? Niciodată!

Răul este printre noi, furînd, că altceva nu știe, mințile voastre, de data asta.

Da, socialiștii fură, am mai spus. Dacă PSD și gașca furau la modul propriu, bani, ăștia noi fură minți. Mult mai periculos. Știm, noi știm ce s-a întîmplat ultima oară cînd au făcut legea aici. Zeci de mii de victime. La propriu. Sighetul e martor. Și atunci, ca și acum, au fost sprijiniți de o parte a populației și de intelectualitate (ah, dureros, dar adevărat). Adevărații patrioți au fost schingiuți și uciși. Pentru că ei știu mai bine. Să omoare, da. Atît!

Libertatea trebuie apărată și transmisă copiilor zi de zi, prin vorbă și faptă.

Nu vă lăsați furați de voci ademenitoare, sînt false. Întîi ne vor lua libertatea, apoi, puțin cîte puțin, viețile.

Nu ai voie să… Ba da! Am voie! Dumnezeu îmi dă voie, cine ești tu să îmi interzici? Vrei să cred că ești Dumnezeu? Au mai vrut unii, știm foarte bine cum s-a sfîrșit.

Din acest moment, lupta cu răul capătă noi dimensiuni, ale supraviețuirii.

Știu, veți spune că exagerez. Ați mai spus prostii și alte dăți, cînd nu înțelegeați ce scriu. Dar acum sper că e clar. Nimic fără Dumnezeu!

Viitoarele alegeri americane și nu numai sînt acum la mîna Congresului SUA. Care, să fim cinstiți, sînt slabe șanse să acționeze. Baza este în noi, în oamenii obișnuiți. În cei care apreciază și iubesc libertatea, în cei care înțeleg jocul democratic.

Vom fi capabili să alegem un președinte creștin? Iată marea provocare! E mai greu decît oricînd, dar nu imposibil.

Acum vedeți și ce trebuia să ascundă coliziunea Rusia – Trump. Care s-a dovedit a nu avea nici un suport. Pentru că dușmanul nu este acolo unde ni se indică că ar fi, este chiar în indicație, culmea!

Enough is enough

Producătorul glorificat de maculatură pe bani publici, Mircea Cărtărescu, a scris un text despre „fascismul” din Brazilia – cu aprecierile tipice de NPC la care te aștepți de la un stângist care, fără bani publici, n-ar publica nici 10 rânduri, darămite peste 10 cărți.

În propria secțiune de comentarii este luat viguros la perpulis de propriii prieteni. Cel mai bun este unul care zice:

„Începe să apună curcubeul, oengiștii își caută meserie, feminizdele nu-și mai lasă mustățile să crească… Sumbru viitor ne paște, într-adevăr.”

Dar, dacă stai și te gândești, are dreptate.

Victoria lui Bolsonaro n-ar deranja mai pe nimeni într-o lume „normală”. Condițiile economice din Brazilia impuneau un președinte național-capitalist. Căci asta este Jair Bolsonaro – național capitalist cu ceva accente creștine dar care știe și memes și pentru care, din convingere, conservatori și libertarieni de rând care citeau și ascultau cu nesaț Olavo de Carvlaho de 10-12 ani s-au oferit voluntari în campania lui – toți având un singur scop: SĂ ÎNVINGEM STÂNGA! Măcar o dată! Hai că se poate!

Și s-a putut!

Brazilienii care au participat în campanie îmi spun că-s perfect conștienți că mai e mult până departe. Vor petrece 2-3 zile cum numai brazilienii știu să o facă, dar dup-aia înapoi pe metereze. Stânga e un balaur înfipt foarte bine în Brazilia și… așa cum zic eu despre America, așa zic și ei despre Brazilia: Refacerea Măreției Braziliei este un proces.

Pas cu pas.

Însă Bolsonaro deja vine după ce extremismul Stângii a tot primit lovitură după lovitură aproape peste tot. Doar în Olanda și Germania a rămas constant (cu mențiunea că și în Germania SPD pierde votanți către Verzi, văzuți de votanții stângiști locali ca fiind mai puțin establishmentarians – săracii de ei!). Chiar dacă nu au pierdut (încă) puterea peste tot, extremiștii stângii au pierdut teren masiv în Suedia, Italia, Franța, Ucraina, Finlanda, Marea Britanie și multe alte locuri.

Hai că mai puteau ei ignora un Viktor Orbán. Chiar și guvernarea Prawo i Sprawiedliwość din Polonia se putea ignora. La urma urmei Orbán nu e la putere din 2016. Iar PiS a mai fost la putere și în 2005 și nu a fost o tragedie europeană – deși agenda partidului era aceeași.

Dar acum e altfel. Acum nu mai e o lume „normală” după standardul nebunilor. Acum e lumea în care demența progresistă este văzută din start ca demență și, spre eterna lor nesimțire, votanții au și tupeul s-o exprime cu glas tare, spre deosebire de anii trecuți.

Față de 2005, astăzi conservatorii sunt mai dispuși să lase dracului politețurile deoparte, înțelegând (în sfârșit! Credeam că nu mai vine perioada asta!) – că aici nu ne batem cu oameni raționali care se întâmplă să greșească. Ci ne batem cu oameni literalmente rău intenționați care doresc să ne distrugă familiile, tradițiile, țările, economiile și stilul de viață.

Ne batem cu oameni care ne împing să ne cumpărăm VPN ca să putem posta o memă sau să râdem fără filtru stângist la o glumă bună. În curând ne va trebui licență de la UE ca să putem să memăm. Un concept memă în sine. Poate și de-aia Stânga nu poate mema, căci Stânga este ea însăși o memă. Însă o memă foarte dank pe spinarea noastră a tuturor.

Și să ne înțelegem, dușmanul nostru e același peste tot. Și în Brazilia doreau comuniștii să cenzureze internetul. De altfel au și primit ajutor din partea leftiștilor din America, foarte dornici să „prevină un nou Trump”. Facebook a șters paginile conservatorilor cu sutele, a naibii coincidență, exact înainte de alegeri. Aceiași oameni supărați de presupusa și niciodată-dovedita „interferență rusească în favoarea lui Trump” nu sunt deloc supărați de evidenta și clar-dovedita interferență a Stângii americane în favoarea comuniștilor brazilieni.

În acest context, Bolsonaro vine ca o confirmare că mesajul onest și da, pe alocuri brutal, căci trebuie – rezonează cu suficienți oameni din aproape orice țară.

Sigur, nu cu majorități covârșitoare de fiecare dată. Dar în mod cert procentaje non-nule.

Până acum 7-8 ani se presupunea în „lumea bună” că noi literalmente nu existăm. De-acolo și istericalele leftiste. Literalmente nu le vine să creadă nu doar că existăm, dar că existăm cu sutele de milioane (probabil chiar mai mult) la nivel global și, iată, și în Brazilia cu zecile de milioane. Suficiente zeci de milioane cât să decidem președinția în favoarea unui om care, la fel ca zeci de milioane de brazilieni, s-a săturat.

ENOUGH IS ENOUGH!

Și, pas cu pas, mai urmează.

Au vrut internaționalism? Ei uite că-l și primesc. Dar nu cum vroiau ei. Ghinion, ca să păstrez linia unui clasic în viață.

În aceste momente se solidifică o mișcare suficient de conservatoare (chiar dacă nu integral pe gustul meu) transnațională. Și leftiștii știu asta. De-aia sunt speriați.

Pentru că așa au putut ei obține control aproape total al narativei. Așa au reușit să sune și Digi24, și France24, și BBC, și CNN, și The New York Times, și Record TV (în Brazilia) – TOATE să sune EXACT la felSarcina în fața noastră e să dezmembrăm, pas cu pas, această rețea și să o construim pe a noastră.

Prin revoluție au ajuns acești bolșevici rebotezați în „progresiști” să conducă narativa și cultura. Prin contrarevoluție culturală de Dreapta va fi încheiată dominația lor.

Jair Bolsonaro nu este un om perfect. La fel cum nici Andzrej Duda sau Morawiecki nu sunt. Nici Trump nu e perfect. Nici Alice Wiedel nu e perfectă. De Viktor Orbán nici nu mai zic căci pe economie e cel puțin praf.

Dar nu există oameni perfecți. Mergem la război cu ce se poate și cu ce avem – nu cu ce visăm să avem.

Pas cu pas spre o lume normală!

When you hit rock bottom, there is no way to go but up!

Domnul Iohannis, penalul?

Later Edit: Procurorul general Lazăr a solicitat CSM o adeverință din care să rezulte ce se afla în mapa sa profesională la momentul prezentării ca și candidat pentru această funcție. Adresa, semnată de procuror CRISTIAN BAN, poate fi găsită aici.

Ce se întîmplă zilele acestea în România este greu de înțeles și pentru români, d-apăi pentru cineva din afara țării.

Problema este, nu cumva ne afundăm pe măsură ce trece timpul, și mai mult? Iată o scurtă recapitulare a zilei de ieri, văzută de fostul ministru Ionuț Popescu:

Scurtă recapitulare: președintele Iohannis luptă împotriva corupției și ține piept asaltului penalilor!
Fapte:
1. Dl Iohannis a fost penal! Deși a declarat public că nu a fost! Adică, a fost învinuit, a fost sub urmărire penală! Augustin Lazăr l-a scos de sub urmărirea penală (sau a fost implicat în această decizie, din moment ce a simțit nevoia să sublinieze acest lucru) și a ținut să-i amintească atunci când a fost cazul numirii sale în funcția de procuror general. Dl Iohannis l-a numit procuror general pe Augustin Lazăr!
2. Dl Iohannis a mai avut un proces atunci când, la fel ca alți sute și sute de alți primari, a fost acuzat de incompatibilitate. Toate acele sute de primari au rămas „penali” fiind declarați incompatibili de către judecători. Dl Iohannis a fost singurul primar, în spețe absolut identice, care a câștigat procesul și nu a fost declarat incompatibil. Judecătoarea care a decis în favoarea d-lui Iohannis este Livia Stanciu. Dl Iohannis a numit-o pe Livia Stanciu judecător la Curtea Constituțională din partea președinției…
Nu mai amintim nimic despre problema caselor și a chiriilor încasate, problema nefiind clarificată!
Dl Iohannis nu este penal, dl Iohannis luptă cu penalii și cu corupția!

În eventualitatea în care referendumul ”Fără penali” ar trece, ce ar face atunci președintele Iohannis? ar demisiona? nu ar mai candida? Sau ar spune că nu are o hotărîre definitivă și irevocabilă în acest sens, adică dînsul nu este penal? Dar șantajabil este?

Dincolo de profunda lipsă de caracter a procurorului șef Lazăr, de a include în mapa profesională închiderea unui dosar al celui care avea să îl numească, și care seamănă perfect a șantaj, rămîn întrebările; avem un președinte penal? unul șantajabil? Și, mai ales, știa USR asta cînd a declanșat campania ”fără penali”? Știa că pot ajunge să îl pună pe președinte într-o asemenea situație? Și care este strategia pentru alegerile prezidențiale următoare? Dacă Klaus iohannis nu va putea candida pentru al doilea mandat, așa cum și-a anunțat intenția? Pe cine va susține USR la alegerile prezidențiale, pe domnul Cioloș? Este pregătit domnul Cioloș să candideze sau nici această variantă nu va fi posibilă? și dacă nu, acum pe cine vor propune? Există oameni pregătiți pentru a ocupa funcția supremă în stat și pe care noi nu îi știm?

În final, care este strategia acestui partid, USR, care nici nu așteaptă să moară PSD pentru a îi lua locul pe stînga politică?

An infinite deal of nothing

You speak an infinite deal of nothing. – William Shakespeare, ”Neguțătorul din Veneția”

Despre alegerile prezidențiale americane s-a spus totul fără ca să se spună, totuși, ceva important. Cele mai importante lucruri au rămas ”ferite” de ochiul publicului, și așa votul dînd peste cap toate calculele, estimările, sondajele și cam tot ce credea despre el, despre acest public, partea americană așa zis cultivată, învățată, școlită.

America nu a votat anti-sistem, asta este cea mai idioată și mai neadevărată zicere pe care am citit-o/auzit-o. America a votat pro-sistemul capitalist existent de secole, și care functioneaza pe baza valorilor liberale ale competitivității și pieței libere, împotriva comunismului corectitudinii politice și a altor aberații socialiste. Americii, consecventă valorilor și principiilor fondatoare, i-au ajuns cei 8 ani de golf și inovativitate socială ai lui Obama și s-a întors, cum a avut ocazia, la conservatorism.

Și nu la orice conservatorism, ci la cel care a putut să se exprime. La singurul care a putut să se exprime, care și-a permis luxul să se exprime.

Acesta a fost atu-ul numărul 1 al cîștigătorului. Neîncătușat de establishment, a putut spune tot ceea ce America de mijloc, America aceea care contează, după cum s-a văzut, aștepta. A spune lucrurilor pe nume, azi, a devenit nu numai un act e curaj, dar și unul pe care, politician fiind, trebuie să ți se permită să-l exerciți. Iar establishmentul republican, cu toți candidați lui foarte buni, nu putea trece acest obstacol.

A fost nevoie, așadar, să fie acest Trump căruia să nu îi pese că nu vorbește corect politic, dar să vorbească pe limba și pe sufletul celor ajunși asupriți într-un mod absolut barbar de socialismele moderne, mascate în corectitudini și alte aberații.

‘Civilizatia’ americana, sub administratia Obama, a ajuns atit de departe, incit oamenii frumosi si deosebiti care nu au avut nici o jenă la blow job-ul Madonnei, acum nu recunosc rezultatul alegerilor. Frumos exemplu, tot inainte, pionieri!

Marșuri, proteste de stradă, vandalizări, examene amînate, consiliere psihologică pentru cine nu s-a obișnuit încă cu ideea că Hillary a pierdut. Nimic despre partidul democrat, care a propus-o și întreținut-o în candidatură, nimic despre problemele candidatei însăși cu justiția, nimic despre ei, totul despre ceilalți. Exclusiv ceilalți sînt vinovați pentru că nu le-a ieșit așa cum știau ei că trebuie să iasă. Comunism curat. Ăsta este Partidul Democrat astăzi și aceștia susținătorii. Niște neputincioși, pornind de la neacceptarea faptului că au pierdut – și nu numai președinția, ci și majoritatea în cele două camere ale Congresului, și Curtea Supremă, implicit, deci nu a fost o greșeală alegerea lui Trump – și pînă la a nu putea accepta jocul democratic al alegerilor.

Nu au existat asemenea manifestări la cele două alegeri cîștigate de Obama, dar rasiști sînt republicanii. Nu s-a mai plîns așa niciodată pentru o candidată care a pierdut, dar fasciști sînt ceilalți. Toate relele lumii sînt de partea cîștigătorilor, numai pentru că au respectat jocul democratic și au cîștigat. Ceilalți sînt puri și inocenți, adevărate victime. Comunismul american în toată splendoarea manifestării sale. Ei nu știu niciodată să piardă, numai să fie ca ei, cum li s-a spus că trebuie să fie și cum transmit, la rîndul lor, altora. Spălarea pe creiere a funcționat ireproșabil pe cele slabe, dovada astăzi, sub ochii planetei.

Nu se aștepta nimeni ca Partidul Democrat să asume vina pentru cele întîmplate, dar nici așa rîuri de lacrimi și zbucium și renumărare, și cum or ști, dar ca noi să fie, nu. Nici așa neputincioși și așa nevoie de asistență nu credea cineva că pot fi și că pot avea nevoie.

Aici au dus, printre altele, și cei 8 ani de administrație democrată la Casa Albă. Aici, la statul social, prost, pauper și fragilizat, dar stat social, pentru toți. Ce anume, concret, pentru toți? Nimeni nu știe să răspundă, de vină sînt întotdeauna ceilalți, cei care au avut neobrăzarea de a se prezenta cu un candidat mai bun și de a juca cinstit, după reguli democratice. Și cealaltă, marea masă a celor care, în ciuda mass media total părtinitoare, și a sondajelor, l-a votat.

Nu vor învăța nimic nici acum. Dimpotrivă, în ei va crește ura și dorința de răzbunare cu orice preț și-n orice chip, numai pentru că nu va fi cum au dorit ei. Cum li s-a spus că trebuie să fie, cum li se va spune și de acum încolo. Sînt marea masă a celor pentru care nu competiția contează, nu cine e cel mai bun ca rezultat al unei competiții, ci cel pus, numit de ei.

Că nu vor învăța nimic e una, că au trecut la amenințări directe e altceva. Din cele mai oribile și mai hotărîte. Cum ar fi, de exemplu, ”Rape Melania”. Pentru asta, un trader din Paris, care pretinde că lucrează pentru BNP Parisbas, întreabă, pe Twitter, unde este ISIS cînd ai nevoie de ei? Ca să, nici mai mult, nici mai puțin, o răpească și decapiteze pe Melania Trump. Confirmîndu-mi mie, cel puțin, cele mai negre bănuieli, că din cauza asta, printre altele, au fost atît de primitori cu migranții, pentru că oricînd se pot dovedi ”folositori”, la nevoie. Sînt în stare de crimă? Nu știm, știm în schimb că sînt în stare să amenințe și să instige la crimă. Nu e destul?!

La nevoile lor, ale progreșiștilor. Care nevoi s-au dovedit și în timpul protestelor, finanțate de – cine altcineva?! – comuniști. Locurile de muncă promise de Trump, în campanie, se fac încă de acum simțite. Și cine protestează? Cine nu are job, cine are timp la dispoziție pentru așa ceva, după cum se vede în ”anunțul de angajare” de mai jos.

15016333_552265978304825_8210708462320638697_o

Ce ar mai fi de spus despre modul cum nu știu să suporte victoria celorlalți, cum nu pot suporta progreșiștii că au pierdut? Că au camere la școli și facultăți, unde se pot aduna, gîndi și reculege în liniște? Că au nevoie de ajutor psihologic care să-i facă să treacă peste această absolut firească victorie a celorlalți? Că nu pot concepe ca ceilalți să cîștige, de așa ceva nu-i va vindeca nimeni niciodată. Sînt oameni pierduți, generații pierdute, cele cărora li s-a spus tot timpul că merită, fără să fie cumva întrebați și ce anume, cele obișnuite să obțină fără să muncească, cele cultivate cu precădere de progresiștii de pretutindeni. Dacă singuri nu-și pot aranja viața, cineva se găsește să o facă în locul lor.

Este principalul motiv pentru care victoria lui Donald Trump mă bucură. Derapajele stîngiste, ajunse politică de stat, vor înceta. Patru ani cel puțin de pauză și revenire la firescul și naturalul relațiilor umane, la cele de muncă, la cele de asociere, vor însemna mult. Patru ani cîștigați, spre deosebire de aceiași patru cu Hillary Clinton, pe agenda căreia exact aceste lucruri se aflau, dar cu semn schimbat.

Mai sînt multe de spus despre campania electorală americană și despre alegeri, dar cum maximum de ticăloșie s-a atins deja, amenințarea directă a vieții Melaniei Trump, e momentul unei pauze. În care toate calamitățile socialiste post-electorale, toate prostiile despre nimic, adică tot ce știu ei cel mai bine să facă, să se consume. Din vorbe.

La bună revedere!

Simțul răspunderii ca valoare totalitară

Colegiul Invizibil, un ONG posh al Chișinăului anilor `90-2000, finanțat să-i învețe pe moldovenii ieșiți din comunism care e treaba cu progresul, deși oamenii abia ieșiseră din exact aceeași structură ideologică, a făcut în acea perioadă un „studiu”, în care deplîngea atașamentul moldovenilor față de „valori totalitare” precum hărnicia, simțul răspunderii, răbdarea, libertatea trecută prin filtrul prudenței și moderației. Toleranța, laxismul, călare pe relativismul moral cel mai abject – aceste „valori” trebuiau să deschidă zorii unui viitor luminos, prosper, modern pentru R. Moldova. După malaxorul totalitar, dar care nu înfrînse ființa basarabeanului ieșit cu tricoloare, prapuri și icoane în `89, un alt „om nou” trebuia construit. Identitatea trebuia batjocorită. Unionismul expediat la „extremism” și „talibanism”. Memoria obstrucționată, trecutul, istoria făcute irelevante.

Acum, după ce s-au chinuit să bage bumbac în cap moldovenilor că responsabilitatea și hărnicia sunt „valori totalitare”, se întreabă siderați de ce nu a mers „reforma”. Pentru reformă ai nevoie de oameni responsabili, harnici, și cu un simț moral adecvat. Ceea ce ați devalorizat voi timp de 25 de ani.

După eșecul „reformei” în R. Moldova, după ce toate aceste puzderii de ong-uri și fundații s-au făcut efectiv de rîs în politicile lor de revenire la o economie liberală autentică, după rezultatul aproape derizoriu al contribuției lor la restituirea unei societăți libere anti-comuniste pentru Moldova (a se vedea rezultatele alegerilor), ar trebui să închidă gura. Să ne scutească de „nații civice”. De Țiganiade. De Republici ploieștene. De Alianțe. De coaliții. De „principii și valori”. De progres, știință și tehnică.

Condamnați comunismul, oameni buni! Condamnați comunismul. Studiați-i originile, manifestările, avatarele. Și cu această ocazie, tăceți o vreme din gură. Ca să citez, epigonic, din alte apeluri mai timpurii…

moldova

Happy Election Day!

Cînd am scris ieri aceste trei cuvinte, am fost întrebată: ce am, nu sînt oamenii destul de necăjiți?

Aveam dreptate, atîta tot. Luăm o pauză absolut necesară de la corectitudinea politică, justiția socială și de la teoriile de gen impuse și ne întoarcem la competențe și la competiție, la stat de drept și la valorile tradiționale americane. La ce a fundamentat și construit America, așa cum o știm.

Asta înseamnă, în primul rînd, victoria lui Trump. Restul se va aranja numai în măsura în care Partidul Republican și cel Democrat vor relaționa și vor răspunde așteptărilor populației. O populație nici pe departe xenofobă și rasistă, așa cum a fost prezentată, o populație sătulă de cei opt ani de președinție democrată ai celui mai slab ocupant al Casei Albe de pînă acum.

Multă sănătate, doamnă Clinton! Felicitări, domnule președinte Trump

Europa, ai cuvîntul! E rîndul tău.

PS: Și stați departe de MSM! E obligatoriu acum, cînd Trump a cîștigat împotriva lor, a unei mașinării infernale care a cuprins toată media americană și care a distorsionat absolut orice declarație a noului președinte american. Dacă cineva l-a făcut președinte, în afara lui însuși, atunci este chiar această MSM, nu sentimentele pretinse a fi rasiste și xenofobe ale populației.

trump

(Foto: sportsbookreview.com)

President Trump

Preluare Adevărul, Traian Ungureanu. 

E foarte posibil ca, în noaptea de marţi spre miercuri, cineva, fie Hillary Clinton, fie Donald Trump, să cîştige alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Tîmpenia pe care tocmai aţi citit-o nu e în totalitate creaţia autorului. Ea e, mai degrabă, consecinţa situaţiei ridicole, grave, neserioase, dramatice, stupide, cruciale, dezonorante, meschine, exemplare şi foarte ne-americane în care se află Statele Unite.

Cu alte cuvinte şi acelaşi înţeles, numele viitorului Preşedinte e mai puţin important decît conflictul care va continua să consume America şi după noaptea alegerilor.

Republica americană riscă să alunece în clintonism. Adică să devină un stat administrativ dominat de o ideologie strictă în ciuda apareneţelor ei liberale. Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse. Ştim toate astea după decenii de ascensiune a fanatismului stîngist în viaţa publică şi după un an de campanie care n-a lăsat instituţie neotrăvită.

Ipocrizia elitară a dnei Clinton se exprimă în sloganuri ultra-liberale, dar poartă în miez o aroganţă aristocratică – un frison nobiliar de castelan luminat care acordă lumii dreptul de a se purifica prin dogmele justiţiei sociale. Acest elitism crud a pus în centrul politicii, educaţiei şi culturii cîteva idei fixe pe care le-a extins apoi asupra întregii naţiuni americane. Pornită de sus şi aşternută ca un giulgiu atotcuprinzător, operaţia de reeducare a americanilor a trimis în defensivă şi apoi în boxă valorile clasice ale vieţii libere: dezbaterea, dreptul la cuvînt şi curajul iniţiativei. Libertatea individuală a devenit o subspecie a identităţii rasiale şi sexuale. De altfel, Partidul Democrat al dnei Clinton a trecut la practica deschisă a rasismului electoral: subvenţionarea populaţiei de culoare şi hispanice contra voturi. Dreptul de gîndire şi expresie necondiţionată în Universităţi, în mediile de informare şi chiar în viaţa privată a devenit un delict sancţionat cu izgnorea din viaţa publică.

Instituţiile bazale ale statului au fost îndoite de suflul unei campanii în care dna Clinton şi coteria democrată au încercat să îşi camufleze dezgustul faţă de americanii albi din afara elitelor (deplorables – cum i-a numit Hillary Clinton).  Justiţia a fost compromisă de intervenţile indecente ale unui Ministru care n-a ezitat să se opună redeschiderii dosarului Clinton. Abuz în serviciu? Sigur, dar numai în România! FBI a fost atacat din toate gurile de foc şi dezinformare ale sistemului pentru crima de a relua o anchetă pe bază de probe noi care o incriminează pe dna Clintion. Aşa s-a ajuns la neruşinarea incompatibilă cu spiritul fondator american după care legea trebuie suspendată pe timpul campaniei electorale, dacă ea nu convine candidatului stîngii. Democraţie? Da, dar nu pentru căţei, mai ales dacă e vorba de buldogi.

Instituţia presei s-a prăbuşit sub greutatea propriului partizanat. Toate, dar absolut toate marile reţele media au intrat, fără jenă şi reţinere, în campanie, pe post de fabrici de propagandă. Un val de mistificare şi dezinformare care face din Antena 3 o televiziune de mînăstire, a luat la prelucrat minţile publicului. Rezultatul e descalificarea unei instituţii care a renunţat pînă şi la aparenţele onestităţii.

(…)

Dar Donald Trump? Un singur lucru. Clar şi urgent. Trump poate opri căderea. Un grobian, un fustangiu, un demagog fără perdea? Se ştie şi nu contează. Jump Trump! Mai bine scandal decît bigotism. Şi, cu mult mai bine, gură mare decît mască perfidă. Aşadar, President Trump.

Citiți articolul integral aici.

trump(Foto: crowsnestpolitics.com)

Noi nu suntem nici levîie, nici pravîie, noi suntem nikakie*

Niște mămăligi „manipulate” și „divizate” de către politicieni în „stînga și dreapta”, „între Europa și Rusia”. Asta este sugestia conținută în toate mesajele publice din campanie ale candidatei Maia Sandu. Noi suntem un continent moldovenesc, o planetă Moldova, izolată, care exprimă doar nevoi imediate: să trăim „ghini”. Și-atît. Dar nu trăim „ghini”. Mătincă „șeva nu ne-ajiunje, nu știm ce, ar fi ghini să fie, da nu-i”. Pentru că de 25 de ani, puțini politicieni, cu atît mai mult cei crescuți la sînul puterii de ieri și de azi, își asumă deschis teme identitare, morale, clarificări atît de vitale pentru societatea moldovenească post-sovietică.

Or eu, dacă sunt pro-europeană, anti-Rusia (politic vorbind) și de dreapta e pentru că acestea sunt convingerile mele politice personale, izvorîte din identitatea mea, din cine sunt eu, din istoria familiei mele, din educația sau eforturile mele de lectură, informare, etc. Nu m-a manipulat nimeni și nici nu m-a „divizat” cineva. Din contra, eu, prin opțiunile mele politice, liber exprimate, „divizez”, diversific spectrul politic moldovenesc, așa cum e și firesc într-o democrație, mai ales incipientă. Zeama aceasta non-ideologică, încercarea aceasta de delegitimare doctrinară, pretenția că doctrinele (clasice) nu mai oferă soluții – e o acoperire care estompează adevărata problemă: corupția, mîrșăvenia, decăderea morală, dilemele identitare rămase ignorate, suspendate, nerezolvate într-o Moldovă post-comunistă sunt tarele care nu produc soluții, și nu clarificarea unei doctrine verificate, pe care reprezentanți ai unei noi garnituri de politicieni, post-politici, refuză să și-o asume.

Prin refuzul de a se defini ideologic, doctrinar, aceste noi fețe ale clasei politice moldovenești participă, inconștient, sper, la degradarea vieții politice din R. Moldova, și-așa sub orice critică, dar care riscă să producă efecte și mai nocive pe viitor. Vedeți ce se întîmplă în Occident, unde „tehnocrația”, dispariția ideilor din spațiul public au condus la o degradare fără precedent a democrației, a principiului reprezentativității politice, fundamental pentru o lume liberă: decuplarea elitei conducătoare de sursa legitimității puterii sale, care este votul popular, expresie a opțiunilor, umorilor dintr-o societate, dar și a moderației inerente cu care se desfășoară cotidianul uman.

Așadar, nu politicienii „divizează”. E firesc ca, pînă la un punct, societatea să fie „divizată” de-a lungul și de-a latul unor straturi de valori, credințe, convingeri. Nu toată lumea e musai să gîndească la fel. Din contra, tendințele periculoase la nivel european arată că politicul la ora actuală monopolizează și omogenizează într-un mod nedemocratic și abuziv diversitatea firească a opțiunilor dintr-o societate. Rolul politicianului nu este de ghida sau, cu atît mai puțin, modifica în vreun fel această realitate, ci doar de a oferi reprezentativitate acestei diversități. Atîta doar că reprezentativitatea trebuie să se desfășoare în condiții fair-play, iar diversitatea să fie una reală!

Or, în R. Moldova, unde opinia a fost profund viciată și manipulată de propaganda sovietică și acum cea rusă, dacă elitele sau politicul au avut un rol (moral), acesta a fost de a se pune în fruntea poporului lor și de a spune răspicat: că Rusia nu este o „alternativă”, ca oricare alta, că expresia „nu contează că sunteți cu Europa sau cu Rusia, doar votați-ne pe noi” conține o rușinoasă capitulare morală, o echivalare amorală a două opțiuni imposibil de echivalat și împăcat politic, cel puțin la ora actuală. E și o lipsă de onestitate la mijloc. Politicienii care și-au exprimat în campanie poziții doctrinare și geopolitice clare și oneste au fost acuzați de „populism”, de „divizare” a societății, de „exploatare” a unor „frici” a unei părți a populației „împotriva celeilalte”. Dar mie mi se pare că tocmai echivalarea amorală între Europa și Rusia, sau între stînga și dreapta, reprezintă expresia supremă a populismului în Moldova! Prefer o luptă sinceră, grea, între Rusia și Europa, între stînga și dreapta în R. Moldova, populismului omogenizant, care nu știe, sau nu vrea, să exprime și să producă claritate politică și morală.

Mai mult, refuzul identificării doctrinare atacă democrația și în alt plan: al negării posibilității și al dreptului la alegere: dacă mi te propui „și de dreapta, și de stînga, nici de dreapta, nici de stînga, și cu Rusia și cu Europa” îmi refuzi, e drept la un nivel mult mai sofisticat, dreptul de a alege! Ce să aleg din ce-mi propui?! Ce să discern!?

„Politicienii ne împart între dreapta și stînga, între Rusia și Europa”. Nu, – repet, pe mine nu mă „manipulează” nimeni să fiu de dreapta sau pro-europeană! Și mi se pare degradant pentru un politician să se prezinte în fața mea cu o asemenea presupunere, cu o asemenea insultă în adresa cetățeanului. Este ca și cum l-ai bănui pe acesta din urmă de lipsă de discernămînt politic!

Alta e că manipularea reală pe care nu o sesizează, sau se fac a nu o sesiza „tehnocrații”, e în tabăra cealaltă: a îndrăgostiților de Rusia lui Putin, a celor manipulați de propaganda rusească, sau a celor care insistă în adevăratele populisme de stînga într-un stat unde 70% (!!) dintre angajați lucrează la stat, și unde este urgent și vital nevoie de retragerea statului din economie! Iar echivocurile nu-i vor lămuri pe oamenii captivi acestei manipulări. Acolo trebuie (și trebuia timp de 25 de ani) să vă fie îndreptată atenția, dragi „tehnocrați” populiști, „apolitici” și „nedoctrinari”, către acești oameni, victime ale trecutului totalitar, inclusiv în mandatele de deputați sau miniștri ai educației: prin educarea valorilor democrației și a clarității morale ce te împiedică să „nu contează dacă ești pro-european sau pro-rus (politic vorbind)!”, prin interzicerea propagandei ruse care domină 80% (!!) din audiovizualul moldovenesc, și în general prin depășirea echivocurilor identitare, ce mențin R. Moldova în zona mediocrității moldoveniste anti-românești. V-ați ferit „tehnocrat” de asemenea dezbateri timp de 25 de ani. Și acum, în impas, – culmea! – tot soluții „tehnocrate” ne oferiți!

În schimb, ați înlăturat disciplina Istoria (implicit a Românilor) ca probă la Bacalaureat. Da pintru și ni trebu nouă să știm cine suntem? Ca să știm să degajăm adevăruri de bun simț despre noi, concluzii și soluții pertinente? Aș. Mai contează că în `40 a avut loc o ocupație sau o „eliberare” (operată de un regim totalitar)? Nu mai contează.

„Indiferent dacă sunteți pro-Rusia sau pro-Europa, de stînga sau de dreapta” veniți să dăm mîna împreună, într-o sinteză originală, moldovenească, între Gulag și civilizație!

P.S. Evident că acuma nu am să votez Dodon. Dar tendințele acestea ale „profesionalizării” politicului, ale „tehnocratizării” fățarnice le observ deja în Moldova. Să nu ziceți că nu v-am spus că riscați să cădeți din lacul dinozaurilor comuniști tip Voronin/Dodon în puțul „funcționarilor” veseli care se ocupă de eradicarea, neapărat „totală”, a sărăciei și corupției!

*Nu suntem nici de stînga, nici de dreapta, noi nu suntem de niciun fel

mamaliga(Foto: clickpoftabuna.ro)